tag:blogger.com,1999:blog-90281529061666058082024-02-19T09:10:24.744+02:00Blog cu păsărele(layout in lucru)Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.comBlogger188125tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-36978381455601918002022-09-14T01:07:00.005+03:002022-09-14T01:07:57.688+03:00The toy car<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJeWY6pE7QU6-ACT2XaNDqVrqsByP_1w4N2cL2U6XGsXsuAOtYomnhHTfRQpmZtvWcE4zg5JAtLkstZD-Ete9BON9ReoWuyjAn1iiTk1zXO6JFb9vqmNmptYr8dmPuFRy0XXS0WheAtla2-4QKXdtvXynrN8BhtDsmWQYYbQck2cxo0trw_eBCN9tz/s487/toycar.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="325" data-original-width="487" height="268" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJeWY6pE7QU6-ACT2XaNDqVrqsByP_1w4N2cL2U6XGsXsuAOtYomnhHTfRQpmZtvWcE4zg5JAtLkstZD-Ete9BON9ReoWuyjAn1iiTk1zXO6JFb9vqmNmptYr8dmPuFRy0XXS0WheAtla2-4QKXdtvXynrN8BhtDsmWQYYbQck2cxo0trw_eBCN9tz/w400-h268/toycar.jpg" width="400" /></a></div><br /><p><br /></p><p>He was six years old. And a couple
months on top of that, but he couldn't remember how many. He already knew how
to count quite well, but he had never been interested in his exact age.</p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">He was on top of a chair, on the tips
of his toes, with a stick in his hand, and was trying to reach the car thrown
on the dresser, one corner visible. No matter how much he stretched, he could
barely touch it with the stick in his hand. <i>How did I manage to throw it
like that?</i> he said to himself.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">He had thrown it up on the dresser
so the other kids wouldn't touch it, especially since they were playing in his
room all the time. He threw it up there in panic because the others almost
caught him when they entered his room and he had to quickly hide it. After
that, he had tried his best to get it down from there, but he had never
succeeded. It was very frustrating: he was the only one who knew where the toy
car was, he could even see it, without the others knowing he was looking at it,
but no matter what he did, he couldn't get the toy down from there.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">He had received the car as a Christmas
present when those people had come. He didn't really know who they were, or
where they came from, but they came every year to give them presents, and that
was enough for him. This year they gave him a chocolate, the car and a pair of
warm socks, which he took great care of. He had been the only one who had
received a car, the others had received candy, and that was because one of the
girls who came with Christmas presents really liked him. She had discreetly
given it to him and smiled so beautifully...<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">Maybe that's why he was trying so
hard to get to it by himself. Because it was from the only person he had been
able to bond with since he was at the orphanage. He didn't want to ask anyone
for help, he felt it was his responsibility to take care of her gift to him. <i>There's
only one thing I have from her, and now I can't touch it</i>.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">He stops, suddenly. He proceeds to
sit down on the chair, with his hands on his chest. He looks at the toy again. <i>No,
it's my gift from her, I don't want anyone to know about it</i>. He looks
around and catches his reflection in the mirror. He looks at how short he was
next to the solid wood dresser. Then he has an idea He picks up the stick
again, and reaching out one last time, gently hits the toy, moving it
completely out of sight.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">He puts the chair back, hides the stick,
then walks to the bed, grinning. The teacher enters the room just as she was
sitting down on the bed. She takes his hand and says:<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- Let's go outside, let's play,
it's sunny and beautiful.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- Yes, Mrs. Natalia.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- What were you doing there in the
room?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- I was waiting to grow up.<o:p></o:p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><br /></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><br /></p>Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-18020642648231736782022-09-14T00:47:00.007+03:002022-09-14T00:49:57.244+03:00Colors<p> <i>- You do realize you
disappeared again, right?</i></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p> </o:p>I had met her in the summer, when,
on a visit to my cousin, he introduced me to his girlfriend. She was...
special. I don't know how else to describe it. Beautiful, of medium height,
slender and graceful, but without that spoiled attitude that I knew so well
from my female history. As we walked in, she greeted me casually, looking
straight into my eyes, then sat back and continued painting.</p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p> </o:p>I remember thinking at the time
"<i>maybe she can calm him down</i>". I knew him well, I knew he
wasn't necessarily sane in the head, and I knew the concept of a long-term
relationship was completely foreign to him. I was right, they had only been
together for about three weeks when he finally broke up with her, as he always
did. But I kept in touch with her. I spoke with her sporadically for about two
months, then we agreed to meet for a coffee. One coffee turned into two, then a
movie, two dinners and a hand held.</p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p> </o:p>What I’m about to tell you now
will probably seem hard to believe, but I have no reason to lie. She was indeed
special, but not only in a figurative, stomach butterflies kind of way. No, she
was special because every now and then, when you least expected it, she would…
disappear. No, again, I'm not using figures of speech, she LITERALLY disappeared.
She sometimes became invisible. She didn't go anywhere, she didn't even move
sometimes, she just became completely invisible.</p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p> </o:p>Sometimes when she was alone,
sometimes in public, many times when it was just us. She couldn't control the
phenomenon, most of the time she didn't even realize it was happening again. She
would always become visible again after a few minutes, sometimes half an hour.
At first, I thought it was uber cool, I had a girlfriend with supernatural
powers, but over time I understood that it wasn't so much a superpower as a
natural phenomenon, part of her.</p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p> </o:p>With time I got used to it. In
public, we would make up excuses like "she's in the bathroom" or
"she went out to make a phone call". At home there was no need for
apologies. I could feel her location, even if I couldn't see her. I knew she
was there, still drawing, reading, or I could feel her gently caressing my
face. We both laughed at the fact that if anyone would see me in such moments, they
would surely say I was crazy and talking to myself. I nicknamed her "my
(sometimes) imaginary friend".</p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p> Here I was, looking at the wall in my kitchen, knowing she was there.</o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><i>- You do realize you disappeared
again, right?<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p> </o:p>I was staring into her eyes. I
knew they were there, even though I couldn't see them. She had been in the
kitchen for two minutes watching me cook, when POOF, she had vanished it again.</p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- <i>Oh, this happens more and
more often</i>, she answers me in a concerned voice.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">She pauses slightly, then
continues.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- <i>I wanted to tell you
something important.</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">I stop fidgeting and turn to her
and say, with a grin on my face:</p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- <i>You'll be gone for a few
minutes, I know!<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">We both laugh.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- <i>In the winter I am going back
to Greece. And I don't know when I'll be back.<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">I knew she was only here for a
scholarship, so I wasn't surprised by the first part. But the second one, yes.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- <i>I'd normally ask why you
don't know when you're coming back, but I know you better than that. Are you
sure?</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- <i>Yes, I'm leaving in November.</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">I felt her hug me, I hugged her
too, we stayed like that for a few minutes.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- <i>What a pity, you are so
beautiful… when you’re visible.</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">She chuckles, buried in my
shoulder blade.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- <i>I will take your book with
me, Tudor. And know that I'm leaving with one more color on my palette.<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- <i>I have never been associated
with a color. If you decide to show up again, you know where to find me, right?</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- <i>Yes...</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p> </o:p>I feel the pepper from my cooking
crawling up my nose, so I sneeze loudly. I open my eyes and see her in front of
me, as beautiful and serene as ever.</p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p> </o:p>- <i>You will love what I’m
cooking, I guarantee you</i>, I tell her, turning to the stove. I was hoping she
hadn't noticed my shaky voice.</p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">She caresses my back and then says
to me, before leaving the room:<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;">- <i>I'm at the desk, drawing. And
I can't wait to taste the food.</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p> As I continued cooking, I thought about her words. </o:p>"<i>Know that I'm leaving
with one more color on my palette.</i>" Hmm. I hope it's a shade of green.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="403" src="https://www.youtube.com/embed/bcZk0Q4yhdA" width="485" youtube-src-id="bcZk0Q4yhdA"></iframe></div><br /><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><br /></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><o:p></o:p></p>Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-58260397753334193352022-08-26T17:44:00.003+03:002022-08-26T17:46:12.718+03:00The dancer and the bird<p><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; white-space: pre-wrap;">She danced. When she was sad, she danced. When she was excited, she danced. It was her center. From the dance she reached out into the world, only to come back to its safety. </span></p><span id="docs-internal-guid-98419938-7fff-a9aa-1ca8-f986dfe91e8c"><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">She danced. She danced like there was no tomorrow. "But there really is no tomorrow, you silly bird", she would say. And she was right, she was always right. I would wake up the next day and it would still be today. "Maybe it's better that tomorrow never comes, because tomorrow I'll lose her," I found myself thinking.</span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">But then she danced some more. She danced so well, the floor didn't even feel her presence. She danced so honestly, so complete, I could never fully watch her. It felt like I was desecrating a holy ritual. Whenever I watched her dance, I felt like I was a prepubescent boy looking through a keyhole at some forbidden act, I felt like the things that I saw weren't meant for a mortal's eyes.</span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">She danced not as a form of expressing herself. No, it was more than that. When she danced, she WAS dance. It wasn't a self, performing a set of movements in a space, it was the dance itself, manifesting in front of my eyes in the only form I could understand.</span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">And she never really stopped dancing. Not even when doing normal stuff, like reading a magazine. Her every movement was fluid, like some new, never-before seen experimental act. Her eyes danced on the pages. Her curls danced with her, like an aura surrounding an alien entity. </span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">She felt alien to me. Not because she spoke another language and not even because she came from a place further away than even my imagination could reach. No, she was an alien to me because she could dispel all my worries with one smile. She could shine light on a darkness I thought was eternally with me. And she could do it naturally, like it was her meaning all along.</span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">She would talk to me for hours, and her thoughts danced with mine as her words danced on the tip of her tongue. I was sipping every word that came out of her mouth like water by a poor soul stuck in the desert.</span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/rm3gqgbxtU4" width="320" youtube-src-id="rm3gqgbxtU4"></iframe></div><br /><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"><br /></span><p></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">I sometimes caught myself staring at her in a crowd, at concerts. She would sometimes notice my stare before I could, and she would then stare back, without flinching. We were both like moths under a light, caught in each other's stare.</span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Watching her dance made me wonder if I could have been as fluent as her if I learned how to move like that at a young age. "it's never too late to start dancing", she'd say with a light smile on her face. "Oh, but it is," I'd reply, stretching my old wings in the evening breeze. "An old bird like me, dancing, would be an offense to this beautiful art".</span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">But she was right. She always was, because her dancing always pointed her towards the truth. And the truth was that it's not about the dance, the result. It's about dancing as an action. I would never be able to jump like her, only to land like a feather back down. I wouldn't even be able to spin around without getting dizzy. But dancing would eventually free me from the cage I built myself. And I was too afraid to be free again.</span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">My heart danced when she embraced me. She would hug me and stay there, tucked on my chest, for as long as I wanted to hold her, like she didn't need anything else. And my heart slowly began dancing to the warmth of her proximity, as if she was singing a silent tune with the right chords.</span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">I, for a fleeting moment, was a fixed point around which the tiny dancer chose to float and twirl. She was actually a time traveler, I realized. She would always keep herself and whoever was near her in a state of "today". As soon as she danced away, tomorrow would come.</span></p><br /><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">It's tomorrow now, dançarina. And you’re still on my mind.</span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 10pt; margin-top: 0pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibDlJtnyvvrrG2emK1210BQwPTKk_xxKtg6f4mF1yoS-YT3a7lNPf1yUDz3rVp2j46VQdVEZ7e9G2mYZ78fbi7iZtaikUcrmpeMwQHFCK3QmMHjn06kpLbP2a5WK4kD574040_ho2Yz8C86jR6n67pkeZ-aVpTpY70ZK3RcgXvcWSDAPXnsYw_wEoR/s1920/1920x1080-574627-abendstimmung.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1920" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibDlJtnyvvrrG2emK1210BQwPTKk_xxKtg6f4mF1yoS-YT3a7lNPf1yUDz3rVp2j46VQdVEZ7e9G2mYZ78fbi7iZtaikUcrmpeMwQHFCK3QmMHjn06kpLbP2a5WK4kD574040_ho2Yz8C86jR6n67pkeZ-aVpTpY70ZK3RcgXvcWSDAPXnsYw_wEoR/w640-h360/1920x1080-574627-abendstimmung.jpg" width="640" /></a></div><br /><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"><br /></span><p></p></span>Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0Rio de Janeiro, State of Rio de Janeiro, Brazil-22.9068467 -43.1728965-90 176.2021035 46.097258959505979 97.452103499999993tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-66977801563381248632018-06-02T11:37:00.001+03:002018-06-02T11:37:34.810+03:00Elefantul- Masa aia?<br />
- Da, hai acolo, ca e mai mult spațiu.<br />
<br />
Ne facem loc cu grijă printre oameni și ne așezăm un pic rușinați la masa din colț. Îmi zâmbești, dar e ceva forțat în gesturile tale. Cumva de înțeles, totuși. Cu mișcări stângace, elefantul se așează lângă noi, uitându-se fix la mine.<br />
<br />
Îmi vine să sar de pe scaun și să te mai îmbrățișez o dată, mi-a fost atât de dor de tine... Dar, ca de obicei, elefantul te înconjoară protector cu trompa, lăsându-mi foarte puține șanse să ajung la tine. Continuăm, așadar, să vorbim despre vreme și despre modele de lămpi și despre mâncăruri și despre oricealtceva, în speranța că elefantul o să adoarmă.<br />
<br />
- Și? Cum îți mai merge relația?<br />
<br />
Elefantul scoate un sunet puternic, apoi pufnește furios.<br />
<br />
- Ei, nu vreau să vorbim despre asta.<br />
- De ce?<br />
<br />
Deja elefantul e pe jumătate deasupra mea.<br />
<br />
- Pentru că nu vreau să ajungem iar în același punct.<br />
<br />
Mă uit la tine, mă uit la namila care își flutură urechile la un metru de mine, apoi continui, resemnat:<br />
<br />
-Fratele tău e bine?<br />
<br />
Tacticos, elefantul se așează din nou lângă tine, punându-și trompa pe masă. Tu răspunzi fără ezitare, de parcă nu aveai un pahiderm de câteva tone bune în spatele tău.<br />
<br />
- Da, se tot ciondănește cu ai mei.<br />
- Vârsta, ce să-i faci...<br />
<br />
La ieșire, încerc să îți dau cadoul cu amintirile noastre. Până să mă dezmeticesc însă, elefantul ia cadoul și începe să îl rumege satisfăcut. Mă mai uit o dată în ochii tăi, apoi zic:<br />
<br />
- Mi-ești tare dragă.<br />
<br />
Pentru prima dată te uiți la elefant, care se dă un pas în spate, apoi te întorci și îmi răspunzi:<br />
<br />
- Știu. Să ai grijă de tine.<br />
<br />
Rămân pe gânduri în timp ce te îndepărtezi însoțită de toate lucrurile pe care nu ni le mai putem spune. Ce mare s-a făcut elefantul din camera noastră...Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-66473916513549949402018-02-18T10:52:00.000+02:002018-02-18T10:52:17.217+02:00Sondajul Răspund la telefon. O voce feminină mă întâmpină:<br />
- Bună ziua, sunt de la Institutul ... Efectuăm un sondaj de opinie cu privire la mediul politic din România.<br />
<br />
Așa a început una dintre cele mai distractive convorbiri telefonice din ultima vreme. Turns out, sondajul era unul comandat de către PSD și conținea niște întrebări absolut delicioase. Iată câteva dintre ele împreună cu răspunsurile mele. Unele au fost, cred, totuși un pic prea pasiv-agresive.<br />
<br />
- Spuneți două cuvinte care vă vin în minte când auziți cuvântul PSD.<br />
-... Doamnă, îmi pare rău, dar mi-e rușine să le spun, pe urmă ziceți că am Tourette...<br />
(Mă pune câteva secunde pe mute)<br />
- Alte două?<br />
- Corupție și cumetrie?<br />
<br />
***<br />
<br />
- Ați purta un tricou pe care scrie PSD?<br />
- CU SIGURANȚĂ!<br />
- (pauză mirată)<br />
- Doar să scrie cuvântul ăla cu M deasupra.<br />
- (încercări disperate să nu râdă)<br />
<br />
***<br />
<br />
- Considerați că PSD reprezintă trecutul sau viitorul României?<br />
- Viitorul, spun eu imitând vocea și rr-itul lui Ceaușescu<br />
- (gasping)<br />
<br />
***<br />
<br />
- Care considerați că este cea mai mare realizare a lui Liviu Dragnea?<br />
- ALTĂ ÎNTREBARE.<br />
<br />
***<br />
<br />
Care considerați că sunt cei mai capabili politicieni din PSD?<br />
- ALTĂ ÎNTREBARE.<br />
<br />
***<br />
<br />
- Care considerați că sunt cei mai incapabili politicieni din PSD?<br />
- Aveți o listă cu toți membrii?<br />
<br />
***<br />
<br />
- Câtă încredere aveți în Viorica Dăncilă? Foarte multă, multă, puțină sau foarte puțină?<br />
- Doamnă, în Viorica Dăncilă am puțină, dar în coafeza dânsei nu am deloc.<br />
- (zgomote de telefon căzut pe jos)<br />
<br />
***<br />
<br />
- Câtă încredere aveți în Liviu Dragnea? Foarte multă, multă, puțină sau foarte puțină?<br />
- De la foarte puțină o luați tot drept și mai mergeți vreo 500 de metri...<br />
<br />
***<br />
<br />
- Care considerați că este cea mai capabilă femeie din PSD?<br />
- Motostivuitorul.<br />
<br />
***<br />
<br />
- Care considerați că este cea mai incapabilă femeie din PSD?<br />
- Hai nu Fi rea!<br />
<br />
***<br />
<br />
- Sunteți familiarizat cu noțiunea de stat paralel?<br />
- Da, cum să nu. Chiar ieri m-am dus la Mega și nu am găsit loc de parcare așa că am pornit avariile și am stat paralel.<br />
<br />
***<br />
<br />
- Câtă încredere aveți în Klaus Iohannis? Foarte multă, multă, puțină sau foarte puțină?<br />
- Îl urmăresc cu atenție și îngrijorare.<br />
<br />
***<br />
<br />
- Considerați că PSD ar trebui desființat?<br />
- Unde semnez?<br />
<br />
La final, am întrebat și eu cum reușește să nu râdă. A tăcut câteva momente, apoi mi-a răspuns cu o tonalitate ce indica clar că avea un zâmbet mare pe față:<br />
- Ăsta e jobul...Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-87712226739839158162016-06-11T00:55:00.000+03:002017-02-22T11:16:53.229+02:00Orificiul de cadastruÎn timp ce mergeam agale, râzând ca proasta, pe drumul de la oficiul de cadastru (OCPI) spre mașină, mi-a venit o idee. Tot vor străinii să experimenteze "adevărata Românie" și să înțeleagă spiritul balcanic... <br />
Cum ar fi dacă turul Bucureștiului ar include și obținerea unui plan cadastral la OCPI? Între vizita la Casa Poporului și mămăliga la (bineînțeles) Carul cu Bere, o baie de mulțime și o coadă cu strigături ar fi experiența cea mai autentica (dacă autentic ar avea grade de comparație) a balcanismului. Să vă zic.<br />
Întâi și întâi, intri în clădirea numărul 1. Două ghișee de informații, un monitor mare cu numere, o sală cu multe birouri și un gardian atât de public, încât cred că e gratis. Pe fundal se aude, cu o voce blândă de robot lucrător la stat: "La ghișeul 3, numărul de ordine este...174". Iei bonul de ordine numărul 180 de la o funcționară care n-a mai zâmbit de pe vremea lui Petre Roman și care dacă ar putea, ar răspunde la toate întrebările dând din cap. Te duci apoi la rafturile cu formulare, îl iei pe cel care pare că seamănă cu ce ți-a zis funcționara și apoi te duci în bancă să scrii tema. Desigur, formularele sunt fix de genul ăla de documente istorice, scrise cu mașina de scris și xeroxate de pe vremea lui <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Gheorghiu-Dej">Gheorghe Gheorghiu-Dej</a>.<br />
În tot acest timp, duduia robotizată nu se oprește din recitat numere. Practic la fiecare schimbare de număr, la fiecare din cele șase ghișee, vocea anunță numărul ghișeului și numărul bonului. Adică non stop. Moment în care înțelegi de ce funcționara de la informații nu mai zâmbește. În sinea ei, a murit de mult. După ce ai terminat de completat formularul (performanță de invidiat, ținând cont de zgomotul de fond), când se "strigă" numărul tău, te duci frumos cu bonul de ordine în clădirea cu numărul doi. Acolo, te iau în primire doi bigieși, care îți verifică bonul și te îndrumă, cu voci superioare de Răspunzători De Pază, către ghișeul 3. Care de fapt e camera 3. Care de fapt e camerele 3-4 cu aceeași intrare, dar sunt de fapt 6 funcționari la birouri. Ajungi acolo, surpriză, coadă de cinci persoane la ușă. Mă rog, asta nu e CHIAR atât de rău, mai ales că azi era o bunăciune la coadă de îmi venea să îi propun să se așeze pe fața mea, ca să nu mai stea în picioare. Ce e însă rău este haosul balcanic din clădire. Coridoare strâmte, loc de așteptare din părți, bonurile au doar un rol simbolic odată intrat la coadă (se băga un agarici în seamă cu preafrumoasa de mai devreme, explicându-i că o dată trecut de ceafălată de la intrare, ăla ți-e numărul la coadă)... Dar mai presus de toate, populația de pe coridoare. De la bătrânei tăcuți, la gospodine isterice care amenință cu DNA-ul (wtf are de-a face DNA cu statul la cozi nu știu), tineri (și tinere, hehe) care umblă de colo-colo ca niște găini fără cap, intermediari care doar asta fac, stau la cozi pentru alții și știu mereu ce mișcă și cum să se așeze... Practic vezi pe coridoarele astea toate păturile sociale. Și funcționarii... oh, funcționarii de la birouri sunt, cum să vă spun... dead inside. E ca o conferință pe tema pasiv-agresivității. Și e bine când există componenta pasivă, că de multe ori sunt doar agresivi.<br />
<br />
Dar uneori e de înțeles. Chiar în fața mea, un burtos (cu siguranță parcat pe avarii) răspunde la telefon și începe să vorbească nestingherit de hârtia A4 de pe peretele de lângă, pe care scria cu litere de minim 72: "Rugăm nu folosiți telefonul mobil!" Eu îmi făceam procese de conștiință că stăteam pe Facebook (technically, se putea spune că și eu folosesc telefonul), iar mister coca-cola vorbea de n-avea aer. La nici 15 secunde însă, ca un cor de gâște, au început funcționarele să vocifereze, una după alta. La prima nu s-a sinchisit, a doua l-a făcut să se întoarcă un pic, dar când a treia l-a strigat pe nume (pentru că tocmai fusese la biroul ei) și i-a spus că dacă nu închide, o să fie aruncat la bigieși, omul s-a conformat, nemulțumit de tupeul gâștelor. Ah, România.<br />
Să vedeți jmecherie, aveți posibilitatea livrării documentelor la o adresă de mail! Or so I thought. Ai o bifă mare cu livrare documente în format electronic, pe mail, chiar în formular. Îmi zic "ce bine, nu mai vin a doua oară să ridic documentele". Mhm.. Sigur.<br />
<br />
Eu: Se poate să primesc documentele pe mail?<br />
Funcționar cu față de vânzător de telefoane mobile second-hand: Nu, în niciun caz, doar pe poștă eventual, dar durează mult.<br />
Eu: Bine, dar în formular există această opțiune...<br />
Funcționar cu față de vânzător de telefoane mobile second-hand: Da, dar nu se poate.<br />
Eu: ... mkay.<br />
<br />
Urmează partea a doua, deci. Ridicarea documentelor. Stay tuned.Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-30777473945515133732016-02-11T02:27:00.001+02:002016-02-11T02:48:32.118+02:00Inchidere PFA în 2016 - mic îndrumarDe obicei nu postez ghiduri, dar ținând cont că pentru unii e încă un subiect fierbinte, voi face o excepție de data asta. Menționez că eu am avut PFA-ul înregistrat în București, în sectorul 1. Pașii de închidere pentru PFA sunt următorii:<br />
<br />
1. Completați <a href="http://www.onrc.ro/templates/site/formulare/11-10-180.pdf" target="_blank">acest formular</a> inclusiv la punctul II – radiere și la punctul 7.6. pentru motivul radierii (în cazul nostru, bifați "la cerere");<br />
<br />
2. Faceți rost de simbolul etern al birocrației românești, eternul DOSAR CU ȘINĂ. Puneți în el formularul de mai sus, o copie după buletin pe care scrieți "conform cu originalul" și semnați, certificatul de înregistrare (CUI-ul) și certificatul constatator de autorizare (acestea din urmă în original).<br />
<br />
3. Mergeți la Registrul Comerțului de care aparține PFA-ul cu "dosărelul". Să aveți la voi o sută de lei.<br />
<br />
4. După ce un funcționar va verifica prezența actelor, vă va trimite la casierie să plătiți taxele de închidere. Acestea sunt în valoare totală de 72 de lei, deci vă mai rămân și bani de o cafea.<br />
<br />
5. Mergeți cu dovada plății și cu dosarul la registratură, unde veți primi o hârtiuță cu un termen de prezentare (la mine a fost după o săptămână).<br />
<br />
6. Reveniți la Registrul Comerțului după termenul scris pe hârtie. Veți primi rezoluția și certificatul de radiere.<br />
<br />
7. Mergeți la ANAF-ul de care ține PFA-ul cu copii după aceste două documente (rezoluția și certificatul de radiere), împreuna cu declarațiile <a href="https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/asistenta_contribuabili/toate_formularele_cu_explicatii#200" target="_blank">200</a> (venitul realizat anul anterior) și <a href="https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/asistenta_contribuabili/toate_formularele_cu_explicatii#220" target="_blank">220</a> (venitul estimat pentru anul în curs) completate în două exemplare. Dacă ați fost înregistrat ca plătitor de TVA, va trebui să aveți completat și formularul <a href="https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/asistenta_contribuabili/toate_formularele_cu_explicatii#070" target="_blank">070</a>, tot în două exemplare. Atenție, copiile trebuie să conțină mențiunea "conform cu originalul" și semnătura.<br />
<br />
8. După ce un funcționar vă verifică actele, mergeți cu ele la registratură, unde vi se vor înregistra și înmâna câte un exemplar din declarațiile completate.<br />
<ul></ul><br />
Asta e tot, ați scăpat. Sper să vă fie de ajutor acest ghid. Dacă aveți întrebări, scrieți la comentarii și voi încerca să vă răspund în măsura în care dețin informațiile.<br />
<br />
Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-30486385795398328582015-12-17T19:49:00.002+02:002016-06-11T00:55:56.906+03:00Culori- Realizezi că iar ai dispărut, nu?<br />
<br />
O cunoscusem în vară, când, într-o vizită la văr-miu, mi-a făcut cunoștință cu tipa cu care se combinase. Era... specială. Nu știu cum altfel s-o descriu. Frumoasă, de înălțime medie, zveltă și grațioasă, dar fără atitudinea aia de felină răsfățată pe care o cunoșteam atât de bine din istoricul meu feminin. M-a salutat destinsă, uitându-se direct în ochii mei, apoi s-a așezat la loc și a continuat să deseneze.<br />
<br />
Îmi amintesc cum mă gândeam atunci "poate reușește să îl liniștească". Pe el îl știam bine, știam că nu era neapărat normal la cap, și știam că conceptul de relație de lungă durată îi era complet străin. Aveam dreptate, nu au fost combinați decât vreo trei săptămâni, dar când el și-a băgat picioarele, cum făcea de fiecare dată, am păstrat legătura cu ea. Am mai vorbit sporadic vreo două luni cu ea, apoi am convenit să ne vedem la o cafea. O cafea s-a transformat în două, apoi un film, două cine și un ținut de mână.<br />
<br />
O să pară greu de crezut ce spun acum, dar nu am de ce să mint. Era într-adevăr specială, dar nu numai la modul ăla, figurat, lugu-lugu, fluturași în stomac și toate cele. Nu, era specială pentru că, din când în când, când te așteptai mai puțin, dispărea. Nu, din nou, nu folosesc figuri de stil, CHIAR dispărea. Devenea invizibilă. Nu pleca nicăieri, nici măcar nu se mișca uneori, doar devenea complet invizibilă.<br />
<br />
Uneori când era singură, alteori în public, de multe ori când eram doar noi. Nu reușea să controleze fenomenul, de cele mai multe ori nici nu realiza că s-a întâmplat din nou. Redevenea vizibilă după câteva minute, uneori jumătate de oră. Inițial mi s-a părut uber cool, am o iubită cu puteri supranaturale, dar cu timpul am înțeles că nu era atât o superputere cât un fenomen natural, parte din ea.<br />
<br />
Cu timpul m-am obișnuit. În public inventam scuze de genul "e la baie" sau "a ieșit să dea un telefon". Acasă nu era nevoie de scuze. O simțeam, chiar dacă nu o vedeam. Știam că e acolo, desenând în continuare, citind sau o simțeam mângâindu-mă ușor pe față. Râdeam amândoi de faptul că dacă mă vede cineva, sigur zice că sunt nebun și vorbesc singur. O poreclisem "prietenul meu (uneori) imaginar".<br />
<br />
- Realizezi că iar ai dispărut, nu?<br />
<br />
Mă uitam fix în ochii ei. Știam că fac asta, deși nu o vedeam. Intrase de două minute în bucătărie și se uita la cum găteam, când POOF.<br />
- Oh, se întâmplă tot mai des asta, îmi răspunde cu o voce preocupată.<br />
Face o ușoară pauză, apoi continuă.<br />
- Voiam să îți zic ceva important.<br />
Mă opresc din amestecat și mă întorc spre ea.<br />
- O să dispari câteva minute, știu!<br />
Râdem amândoi.<br />
- În iarnă o să plec înapoi în Grecia. Și nu știu când mă mai întorc.<br />
Știam că e aici doar pentru o bursă, deci nu m-a surprins prima parte. A doua însă, da.<br />
- Aș încerca să aflu de ce nu știi când te mai întorci, dar te cunosc mai bine de atât. Ești sigură?<br />
- Da, în noiembrie plec.<br />
Simt cum mă îmbrățișează, o îmbrățișez și eu, stăm așa câteva minute.<br />
- Ce păcat, ești așa frumoasă din când în când...<br />
Râde înfundat, cufundată în omoplatul meu.<br />
- O să iau cartea ta cu mine, Tudor. Și să știi că plec cu încă o culoare pe paleta mea.<br />
- N-am fost niciodată asociat cu o culoare. Dacă decizi să apari din nou, știi unde mă găsești, nu?<br />
- Da...<br />
<br />
Strănut de la piper. Deschid ochii și o văd în fața mea, la fel de frumoasă și senină ca întotdeauna.<br />
<br />
- O să te lingi pe degete, îți garantez, îi spun întorcându-mă către aragaz. Speram să nu îmi fi remarcat vocea tremurată.<br />
Mă mângâie pe spate apoi îmi zice, ieșind din cameră:<br />
- Sunt la birou, desenez. Și abia aștept să gust.<br />
<br />
"Să știi că plec cu încă o culoare pe paleta mea". Hmm. Sper să fie o nuanță de verde.Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-12386874250993154742015-10-24T04:06:00.000+03:002015-10-24T04:22:43.804+03:00Spiritul civic, sau cât ne lipsește ca să scăpăm de blestemul istoriei<div class="MsoNormal">
De câțiva ani
observ cum, timid, apare în România ceva nemaivăzut pe meleagurile noastre: conștiința
civică. S-a născut discret din patriotism, dintr-o urmă de educație și din mult curaj
al unor oameni care au ales activismul ca mod de a avea un impact. A dat un
examen important acum puțin timp, odată cu succesul protestelor legate de Roșia
Montană. Conștiința asta civică are la bază bunul simț, o calitate care parcă se
estompează în marile aglomerări urbane și care, de fapt, poate salva România de
hoția și devalizarea sistematică de la revoluție încoace.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Conștiința civică, în forma ei timidă și incipientă, o observ în trafic, o observ în gradul
de încredere pe care îl acordăm DNA-ului, o observ în micile gesturi pe care
unii oameni încep să le facă chiar dacă “nu e treaba lor”. O observ în insistența
unora de a rămâne optimiști, în ciuda nesimțirii covârșitor majoritară din
jurul lor. Aceasta conștiință a societății crește odată cu oamenii care s-au eliberat
de cătușele sistemului, care s-au luat la trântă cu el, fie prin inițiative
personale sau voluntariat, fie prin încăpățânarea de a nu accepta să fie
călcați în picioare pe munca lor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Aș vrea ca mai
mulți oameni din jurul meu să înțeleagă că nu sunt singurii care ar bate
obrazul unui mârlan care aruncă gunoiul pe geamul mașinii. Aș vrea ca mai mulți
români să înțeleagă că singura, dar SINGURA metodă prin care putem să scăpăm de
blestemul istoriei noastre este sa ne folosim de vocea pe care ne-am câștigat-o
cu greu (și cu mult noroc!) în ultimii 25 de ani. Vocea asta, a bunului simț,
pe care o putem folosi doar când suntem împreună și când nu ne lăsăm intimidați
de munca titanică pe care o avem pentru a ajunge unde am vrea sa fim.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Mediul de afaceri
din România suferă în parte din cauza lipsei unei infrastructuri solide care să
ușureze accesul la resurse. Ce fac oamenii aleși să ne conducă? Taie bugetul
pentru infrastructură și îl redirecționează către administrațiile locale. Vine
iarna, e nevoie de bani de căldură. Iar românului, dacă dă de căldură, nu prea îi
mai vine să își folosească vocea. Deh, puterea obișnuinței, blestemul istoriei noastre.
Așa că mediul de afaceri suferă în tăcere în lipsa infrastructurii. Nu moare,
doar crește într-un ritm mult, mult mai scăzut decât ar putea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">România duce
lipsă de investiții din partea statului. Investiții care ar crește valoarea
adăugată din economia noastră, deci salariile, deci nivelul de trai. Ce fac
oamenii aleși să ne conducă? Redirecționează banii din bugetul de stat
destinați inițial investițiilor (pe care nu știu, efectiv, cum sa îi pună la
lucru) înspre... a asigura căldurica: măresc salariile bugetarilor. Deloc un
lucru rău, în sine, dar mărirea asta este complet nenaturală: nu este generată
de o creștere economică, ci dimpotrivă, de eliminarea unor variante de creștere
a economiei. Efectul pe termen mediu? Gândiți logic: salariile cresc, însă
productivitatea rămâne aceeași, în lipsa investițiilor. Deci aceeași muncă
plătită cu mai mulți bani. Rezultatul: ineficiența economiei, devalorizarea
leului, bețe în roată populiste care dau o gură de aer pe termen scurt și mai
mult rău fac pe termen mediu și lung.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">România este
sufocata de corupție și hoție, aceste crime care nu lovesc poate în noi, dar
vor lovi cu siguranță în copiii noștri. Ce fac oamenii aleși să ne conducă?
Blochează apariția unei structuri specializate în recuperarea pagubelor <u>dovedite
prin sentințe definitive</u> (sentințe obținute prin efortul Direcției
Naționale Anticorupție și nu numai). În lipsa unei astfel de structuri
specializate, ANAF-ul cel rigid nu știe să recupereze aceste miliarde, multe
miliarde, și gradul de recuperare al pagubelor ce reies din sentințe definitive
este undeva pe la 10%. 10! In condițiile în care din sumele astea recuperate am
putea avea și salarii mărite la bugetari, și investiții în infrastructură și în
stimularea creșterii economice.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cu toate că
există și inițiative și pași în direcția bună, trăim încă într-o Românie
sufocată de oamenii care o conduc. De ce? Pentru că uităm că avem o voce.
Pentru că uităm că putem spune NU, chiar și între alegeri. Uităm că putem trage
o linie, nu doar pe buletinele de vot, dar și pe asfalt. Ei nu conduc țara
pentru că au moștenit-o. Faptul că i-am crezut la un moment dat nu ne poate împiedica să
spunem "ajunge!", chiar și între alegeri. Ei conduc țara reprezentându-ne
pe noi. Numai noi le putem da legitimitatea. Nu credeți că este cazul să nu o
mai dăm pe pungi de mălai și de zahăr?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Un polițist mort
pentru grandomania unui om ales să ne conducă este, din păcate, doar o scânteie
din multele care izbucnesc zilnic. La nivel macro, nu doar astfel de
tragedii ar trebui să genereze un răspuns social. Nu doar tragicul, nu doar
suferința brutală a câtorva oameni. Ar trebui să ne uitam în jurul nostru și să
adunăm suferințele micuțe din noi: că murim cu zile în trafic din lucrări
executate prost, că mergem pe drumuri naționale – din cauză că autostrăzile
trebuie dărâmate, că educația se duce de râpă din lipsa unui sistem coerent și
a unui management inteligent, că medicina se bazează exclusiv pe moralitatea (și
uneori, lipsa ei) doctorilor, nu pe sisteme și dotări performante. Că legea se
aplică, încă, cu excepții, că plătim taxe la statul care nu produce nimic cu
ei, ci îi irosește. Din toate durerile astea micuțe ar trebui să izbucnească un
strigăt.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Lăsând la o parte
preferințele politice... Că Ponta este un mincinos patologic, că Iohannis este
o marionetă prezentă exclusiv pe plan extern și pe Facebook, ca să dea bine. Că
rădăcina răului e la Băsescu, la Iliescu sau la Icsulescu... Lăsând la o parte
tot teatrul ăsta hipnotizant de păpuși cu girofar și conturi de miliarde... Repetați-vă
în gând asta: ei sunt ANGAJAȚII noștri. Noi îi plătim, de la noi au miliardele.
Noi le dăm voie să ne arate direcția potrivită. Noi putem să le dăm peste mână,
noi, ăștia 20 de milioane putem să tragem linia peste care să nu mai poată
trece niciun Oprea, Oprescu, Ponta, Udrea. Să nu ne mai concentrăm să îl
schimbăm pe dracu cu ta-su, ci să ne facem auzită vocea mai direct și mai des.
Bătălia nu este între PSD, PNL, UDMR și alte grupări ideologice. Bătălia este
strict una de randament, dacă vreți, ca într-o companie. Dacă sancționăm
sistematic managementul, prin eliminarea de la conducere, vom găsi în cele din
urmă pe cineva care să se priceapă. Cu o condiție! Să nu mai alegem răul mai
mic. Să nu cădem iar în hipnoza asta, cum că există doar două alternative. Să
nu mai vedem doar alb și negru, doar Băsescu și Ponta, doar PNL și PSD.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Foarte bine, ne
dau să alegem între un hoț și un corupt? NU ÎI ALEGEM. Căutăm alternative, ni
le creăm noi, nu ne lăsăm dovediți de mârlănie. Dacă noi nu, copiii noștri
sigur merită efortul ăsta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Conștiința civică,
aflată la noi încă într-o fază incipientă, este singura care ne poate salva de
acest management dezastruos al resurselor. Și e ca un mușchi. Cu cât îl flexăm
mai des, cu cât încercăm să ridicăm sarcini mai mari, cu atât devine mai
puternică. Așa se maturizează o democrație.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">La final, mai zic
o treabă. Oamenii absolut senzaționali care au început să
apară în mediul de afaceri, în postura de “freelanceri”, “antreprenori”,
profesioniștii adevărați orientați către rezultat și către valoare adăugată, ei reprezintă direcția potrivită. În
momentul în care acești oameni vor avea curajul să intre în politică, soarta țării noastre se va schimba radical. Ei sunt în primul rând oameni liberi. Liberi de blestemele românismului. În
momentul în care reușim să curățăm managementul de lepre și păduchi și să îi aducem pe profesioniștii liberi la conducere, România
are tot ce îi trebuie ca să o ducem toți bine, aici, între granițele noastre,
nu tânjind după visul american, spaniol sau german, după caz.<o:p></o:p></span></div>
Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-77859905768010419072015-10-05T01:53:00.001+03:002015-10-05T02:00:21.569+03:00Fantoma lui Ceaușescu la Sala PalatuluiAm fost recent la concertul Pink Martini de la Sala Palatului, așa că am zis să vă expun câteva note personale, observații și concluzii:<br />
<br />
- Sala Palatului a rămas în 1987. În afară de boxe, nimic nu trădează faptul că suntem în era post PCR. Aceleași culori anoste, același mobilier anost, aceleași angajate care te direcționează către rândul tău. La propriu, cred că sunt ACELEAȘI doamne, angajate acum 40 de ani și îmbrăcate acum 40 de ani.<br />
- Gongul, urmat de mesajul audio cu "Stimați spectatori, vă rugăm să vă ocupați locurile în sală", rostit cu o voce de Teleenciclopedia, m-a teleportat instantaneu în anii 80. Îmi căutam RIC-ul în buznar, noroc că am dat de smartphone și mi-am revenit.<br />
- Magazinul Mixt din incinta Casei Palatului are un sortiment variat de produse, dar cozile de 30 de metri tot ca la lapte sunt.<br />
- Poate de la culori, poate de la acustică, dar de fiecare dată când aplaudăm, ajungem toți să aplaudăm ritmic și să strigăm URAAA, URAAA. Fantoma lui Ceaușescu la Sala Palatului, jur.<br />
- românul de Sala Palatului vine la concert la costum, dar pute a ceapă. În cazul de față, usturoi.<br />
- românul de Sala Palatului dă câteva sute de lei pe bilet, dar vine la concert să vorbească, nu să asculte. Ehei, pe vremea lu' împușcatu' auzeai musca.<br />
- Pink Martini are o muzică foarte mișto, atmosfera pe care o creează este foarte plăcută. În plus, cântă în engleză, germană, spaniolă, italiană, croată, japoneză și cinemaiștie ce. Oh, și română.<br />
- Semi-japonezul ăsta chelios cântă bine de tot.<br />
- O parte din muzicienii Pink Martini au avut o zi nu tocmai grozavă. Nu dau nume, dar s-a falsat la greu în anumite momente.<br />
Dăm legătura în studio, la colegul Teoharie Coca Cozma. Sau stai, asta era din alt film.<br />
<div>
<br /></div>
<div>
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="375" src="https://www.youtube.com/embed/pdlxAMuCfNM" width="500"></iframe></div>
Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-7752585586400685242015-08-19T13:46:00.000+03:002015-08-19T13:46:04.376+03:00Max și semafoarele<div style="background-color: white; color: #141823; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px; margin-bottom: 6px;">
Ieri noapte, pe la 2. București-ul așa cum îmi place mie, lipsit de oameni. Eram cu <a href="http://gugustiuc.blogspot.ro/search/label/max" target="_blank">Max</a>, prietenul meu cel mai bun în mașină (nu e imaginar, promit) și îl duceam acasă după o ieșire în oraș. Prieten care, dacă ați mai citit postările mele, e plecat de câțiva ani buni în Franța și care a venit aici în concediu. Eram pe Regina Elisabeta, opresc la semaforul de la Lazăr. Lângă mine, un Duster o ia ușurel înainte. Ne amuzăm împreună de cum înainta el pe roșu, după care ne amuzăm de cum trece de intersecție fără nicio apăsare. Se face verde. Îl ajung din urmă la semaforul de la Kogălniceanu, unde, desigur, trece din nou pe roșu, de data asta cu mai mult avânt. În depărtare îl văd cum face același lucru și la ultimele două stopuri de până în cheiul Dâmboviței, apoi dispare din raza vizuală. Râdem, glumim, apoi ne continuăm drumul către Academia Militară unde, la semaforul de jos ajung fix la timp ca să îl văd pe monsieur Duster cum trece, ați ghicit, din nou pe roșu. De data asta se face verde mai repede, așa că îmi pun mașina pe turbo mode și îl ajung din urmă pe panta de la Academie. Frânez violent când trec pe lângă el, suficient cât să se sperie un pic (eram paralel cu el, nu fac măgării). Opresc la semaforul de sus de la Academie, dau geamul jos în timp ce ajungea și Dusterul. Surprinzător, la volan un tip pe la 45 de ani, cu un început de chelie, cu nevastă-sa în dreapta și vreo funcție în cadrul ministerului, că altfel nu îmi explic nesimțirea susținută.<br />- Care e problema? mă întreabă el <a class="_58cn" data-ft="{"tn":"*N","type":104}" href="https://www.facebook.com/hashtag/vaditderanjat?source=feed_text&story_id=900949476646655" style="color: #3b5998; cursor: pointer; text-decoration: none;"><span aria-label="hashtag" class="_58cl" style="color: #627aad;">#</span><span class="_58cm">vaditderanjat</span></a><br />- Regulile de circulație sunt pentru proști, nu-i așa? îl întreb eu râzând.<br />- Ce reguli domne? - de data asta un pic defensiv.<br />- Cele 5 semafoare la care ai trecut pe roșu, spune prietenul meu ceva mai puțin amuzat.<br />Dusterul pleacă ușurel de pe loc de la semafor, pe roșu, continuându-şi drumul cu o nonșalanță pe care o poți întâlni doar aici, în estul Europei.<br />- Șase semafoare, spune Max, resemnat.<br />- Asta ca să îți reamintești de ce ai plecat din România, îi răspund eu încă râzând.</div>
<div style="background-color: white; color: #141823; display: inline; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px; margin-top: 6px;">
Îl las pe prieten acasă și apoi mă opresc la un OMV să pun benzină. Se apropie de mine o fetişcană pe la vreo 2x ani, mai de etnie ea așa.<br />- Auzi pisi, mă ajuți și pe mine cu o treabă?<br />- Ce treabă? (Pisi???)<br />- Am rămas fără benzină, dacă poți să mă ajuți să bag și eu doi litri să plec de aici.<br />Mă uit la ea, mă uit la Opelul ei Vectra din 1996 cu numere de Germania, apoi îi răspund:<br />- Păi și? N-ai bani?<br />- Am plecat așa, am uitat portofelul acasă, telefon, tot.<br />- Și cu ce sunt eu de vină că ești uitucă? Uite, dacă vrei îți dau telefonul să suni un prieten.<br />- E, cine crezi că vine la ora asta? îmi răspunde, deja furioasă.<br />- Asta nu mai e problema mea.<br />- Nu e nevoie să faci mișto, pisi.<br />- Pisi, nu fac mișto, doar muncesc pentru banii mei.<br />Se îndepărtează bombănind. Plătesc, mă urc în mașină și plec spre casă. Încă o noapte normală în București.</div>
<div>
<div style="background-color: white; color: #141823; display: inline; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px; margin-top: 6px;">
<br /></div>
</div>
<div>
<span style="background-color: white; color: #141823; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="375" src="https://www.youtube.com/embed/dbBppshfHKE" width="500"></iframe></span></div>
Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-79072907462467233362015-08-08T00:41:00.001+03:002015-08-08T00:41:31.812+03:00Cu NU în brațe la OMV<div style="background-color: white; color: #141823; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px; margin-bottom: 6px;">
Mai nou, OMV angajează persoane doar dacă au trecut în CV că au lucrat pentru Martorii lui Iehova. Altfel nu îmi explic următoarea scenă.</div>
<div style="background-color: white; margin-bottom: 6px; margin-top: 6px;">
<div style="color: #141823; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px;">
-Bună seara, la pompa 5.</div>
<div style="color: #141823; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px;">
-Bună seara! Doriți cod fiscal pe bon?</div>
<div style="color: #141823; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px;">
-Nu.<span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><br />-Campania noastră pentru gențile xxxx o cunoașteți?<br />Stau un pic să mă gândesc și zic că da, ca să nu îmi spună toată polologhia.<br />-Și colecționați puncte?<br />-Nu.<br />-Nu doriți să beneficiați de reducerile de până la 80%?<br />-Nu.<br />Mai stă un pic (deh, plata cu cardul) apoi spune:<br />-Poate vă folosește mai mult reducerea de 25% la aspiratorul yyyy din campania noastra!<br />-Nu, mulțumesc.<br />Îmi întinde POS-ul.<br />-Un senviș, un baton de ciocolata?<br />-Nu, mulțumesc, răspund eu scrâșnind, virtual, din dinți.<br />Se uită în ochii mei și răspunde cu candoare:<br />-L-ați luat pe nu în brațe azi!<br />Îmi zâmbește tâmp. Iau cardul și mă îndrept spre ieșire.<br />-O seară plăcută!<br />-La fel, îi răspund, deși parcă aș mai fi zis un nu, doar așa, de spectacol.</span></div>
<div style="color: #141823; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px;">
<span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><br /></span></div>
<span class="text_exposed_show" style="color: #141823; display: inline; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="375" src="https://www.youtube.com/embed/YbvrM6Nj2Ok" width="500"></iframe></span></div>
Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-14682872988188132332015-07-20T14:34:00.001+03:002015-07-20T14:36:08.154+03:00Cu lăutarii la FrumușaniPrintre prietenii mei se numără și niște oameni cu talente artistico-muzicale, ce au pus de-un band. Oamenii cântă în principal cover-uri indie-rock, și precum multe alte trupe ce îmbrățișează acest gen muzical, au o viață destul de grea între patronii neserioși de baruri și lipsa de cultură muzicală a publicului.<br />
<br />
Fiindcă sunt un om voluntar și am cu ce, deseori mă ofer să îi ajut cu transportul. What are friends for, right? Așa că, atunci când m-au rugat să îi duc până la Frumușani, județul Călărași, la un concert ce urma să aibă loc la o piscină, m-am gândit "cool! mergem în turneu!" și nu am ezitat să zic da. Trebuia să ezit.<br />
<br />
De obicei, unul din membrii trupei se ocupă de organizarea concertelor, dar în cazul acestui concert, de organizare s-a ocupat altcineva, și de aici a pornit toată distracția. Pentru voi, pentru noi nu. Mașina mea este una mai specială, ca urmare nu are decât patru locuri. Ei fiind șase, cu tot cu sunetist, trebuia să fac două drumuri. Ei, îmi zic, 30 km, ce mare lucru. Mai mult fac în căutare de șaormerii fără cozi noaptea (hint - Calif Militari).<br />
<br />
Și iată-ne pe noi, patru oameni plus scule, cabluri și rucsacuri, în drum spre Frumușani, mai joș de Popești-Leordeni, cam la granița dintre porumb și floarea-soarelui. M-a pus pe gânduri faptul că piscina unde trebuiau să cânte băieții nu avea o adresă, ci, citez, "la borna numărul x faceți dreapta", dar am zis că na, toate drumurile duc undeva, nu poate fi așa rău. Ajungem la borna respectivă, stânga porumb, dreapta floarea soarelui. Și un drum neasfaltat. Mă rog, drum este o exagerare, era doar o porțiune de pământ pe care nu era plantat nimic. Oftând din toți rărunchii mașinii mele sport cu gardă la sol cvasi-inexistentă, dau să intru pe "drumul" neasfaltat. Apoi opresc brusc, că trecea o combină. Și cum pe drumurile astea are prioritate în general mașina care ar avea cele mai mici daune în caz de coliziune, am decis că ar fi bine să o las să treacă.<br />
<br />
1 km și doi saci de praf mai târziu, răsare în miriște piscina. Mă dau jos din mașină ca să dau la o parte scaunul de plastic cu un picior rupt ce bloca accesul în spatele clădirilor (ca să descărcăm sculele), ocazie cu care fac o scurtă evaluare a locului. Piscina arăta decent, apa era încă cristalină. Muzică și voie bună, răsuna porumbul de bachata și house din ăla nașpa din anii 2000.<br />
<br />
Descarc, plec, mă întorc cu cealaltă jumătate a trupei. Același lucru, cu diferența că de data asta a trebuit să dau prioritate unei căruțe umplute până la ceruri cu fân, iar în boxe nu se mai auzea bachata, ci <a href="https://www.youtube.com/watch?v=WqHQ_wWbG9Y" target="_blank">Outthere Brothers</a>, varianta house. I shit you not. Era ca un fel de petrecere din The Fresh Prince of Bel Air, dar în Frumușani. Printre ipotezele noastre privind scopul acestei piscine s-a numărat și cea conform căreia era un loc bun de scăldat după o zi de prășit, și era fix între porumb și case, deci avea vad. Faptul că era mai puțin piscină și mai mult baie comună ne era confirmat de absența vestiarelor. Oamenii se dădeau jos din Dacia Papuc sau VW Passat, după caz, direct în slipi și șlapi.<br />
<br />
Vă puteți imagina deci, reacția publicului tractorist când au început ăștia să facă probe de sunet cu Nirvana și Maroon 5. Se citea revolta în ochii lor, le-am închis Danza Kuduro pentru porcăria asta.<br />
<br />
Și încep băieții să cânte. I-re-al. Au început cu ceva mai accesibil, Get Lucky al celor de la Daft Punk. Ca să vă faceți o idee cum se uitau la ei, imaginați-vă o conferință TEDx. Acum imaginați-vă o conferință TEDx la stână. Și publicul nu e alcătuit din ciobani. Ci din oi.<br />
<br />
Eu eram undeva în spatele "scenei" și puteam vedea tot tabloul, demn de un film de Kusturica. În prim plan, băieții cântau ceva de Kings of Leon, în planul îndepărtat maneliști burtoși, tineret de cămin cultural și copii de-ăia de aleargă după vacă. Nu că aș fi eu un țăran mai de soi, să ne-nțelegem, dar era o disonanță extremă între cele două părți ale acestui minunat întreg.<br />
<br />
Undeva pe la Black Keys, unul din localnicii prezenți s-a apropiat discret de sunetist și l-a întrebat cât mai au de cântat. S-a retras dezamăgit de estimarea de 30 de minute, probabil voia să dea o dedicație pe Vengaboys prietenei.<br />
<br />
A urmat momentul special al trupei, în care unul din membri cântă solo melodia Purple Rain, doar la chitară și voce. Omul e talentat rău, material de Vocea României. Ei bine, dacă nu eram acolo n-aș fi crezut asta, dar chiar s-au oprit câțiva <strike>spectractori</strike> spectatori și l-au ascultat. Răsplata nu s-a lăsat așteptată prea mult: unul din maneliștii burtoși și-a trimis puradelul cu o hârtie de 50 de lei "pentru Purple Rain". I shit you not. Măcar nu i-a lipit-o pe frunte.<br />
<br />
A urmat o pauză de mici și bere, iar eu, pentru că am preferat niște paste, am fost abordat de însuși patronul piscinei, un italian pe la 70 de ani, care m-a întrebat cum vreau pastele. În fața mea, prietenii mei afundau micii în muștar, iar eu eram întrebat dacă vreau penne sau paste și ce fel de sos vreau. I-re-al. Mâncarea era aproape la fel de ieftină precum femeile și la fel de bună precum cultura de porumb de anul ăsta, deci pe partea asta nu am ce reproșa. Chelnerița a trebuit să își scoată carnețelul să noteze comanda de 6 mici și o porție de cartofi prăjiți, iar când i-a adus a întrebat dacă la masa noastră trebuia să îi aducă, deși nu mai erau decât maxim două mese ocupate (restul lumii era la șezlonguri). Cum să uiți o comandă de 6 mici și o porție de cartofi în decurs de 10 metri? #decâtînfrumușani<br />
<br />
În cele din urmă, unul din membrii formației a cedat: "Bă, eu mă bag în piscină. Aveți careva un săpun?" Au intrat apoi, unul câte unul, în apa care nu mai era așa cristalină ca mai devreme.<br />
<br />
Două ore mai târziu, a început și cealaltă jumătate a setului, iar publicul era în delir. Proaspăt spălați, băieții păreau că s-au mai obișnuit cu ambianța, la fel cum ambianța începuse să se obișnuiască cu ei. Pe la Tracy Chapman, una din femeile din piscină chiar bătea din palme, ritmic. Dovadă că muzica bună transcende clasele sociale și regnurile.<br />
<br />
La finalul concertului, am strâns grăbiți microfoanele, cablurile și instrumentele și ne-am retras, într-un nor de praf, în două tranșe, înapoi în București, acolo unde eu, împreună cu o parte din trupă, ne-am trotilat cu Jagermeister, în speranța că a doua zi vom uita nu doar beția. La final, pot și eu să mă mândresc că am fost în turneu cu trupa, am trăit aventura și am inspirat atmosfera creată de fani. Care, sincer să zic, miroseau a transpirație, nu a succes. Dar poate că sunt eu prea pretențios.<br />
<br />
Vă las cu o piesă din setul trupei. Fără număr.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="281" src="https://www.youtube.com/embed/PIh2xe4jnpk" width="500"></iframe>Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-41119728892247596232015-03-23T14:20:00.001+02:002015-03-23T14:20:51.307+02:00ConvențiiSe întâlneau în fiecare luni, la prânz. Se întâlneau și luau masa în același restaurant mic de pe o străduță lăturalnică a Parisului, chiar dacă afară ningea sau era furtună. Uneori el o aștepta câteva minute, alteori ea era cea care sosea prima. Se îmbrățișau prelung, apoi se așezau la masa din colț, zâmbindu-și complice. <br />
<br />
Era o convenție a lor, să fie împreună fără a fi prea aproape. O convenție ca să salveze lumea de la distrugere, ca și cum dacă se apropiau prea mult, puteau crea o singularitate, un cataclism universal care ar fi șters într-o clipită orice urmă de viață. Conveniseră să se întâlnească luni, la prânz, ca să mai existe a doua zi.<br />
<br />
În fiecare luni își povesteau de proiectele lor și despre tot ce puteau să își spună fără ca inimile lor să intre în contact. Își făceau planuri împreună, planuri pe care nu le puteau duce la bun sfârșit fără să distrugă omenirea, apoi plăteau, se îmbrățișau și plecau în direcții diferite.<br />
<br />
În fiecare luni la prânz, lumea era la o distanță de un sărut de extincție.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="281" src="https://www.youtube.com/embed/qBEJ9S_emL4" width="500"></iframe>Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-17245991575753217942015-03-18T01:46:00.000+02:002015-03-18T02:23:27.724+02:00Scularea lu' JupiterDacă vă doreați un film care să conțină:<br />
<br />
-<a href="http://illuminatiwatcher.com/wp-content/uploads/2014/11/IlluminatiWatcherDotCom-Jupiter-Ascending-Reptilian.jpg">Crocodili zburători îmbrăcați în geci de piele (și care vorbesc o engleză acceptabilă)</a><br />
-<a href="http://www.artofvfx.com/JUPITER_ASCENDING/JA_MethodStudios_VFX_17.jpg">Roboți transsexuali</a><br />
-<a href="http://data.techtimes.com/data/images/full/41807/jupiter-ascending-_22-jpg.jpg">Vampiri transsexuali (și albinoși) </a><br />
-<a href="http://cdn.screenrant.com/wp-content/uploads/Owl-Man-in-Jupiter-Ascending.jpeg">Omul-bufniță</a><br />
-<a href="https://uproxx.files.wordpress.com/2015/02/nesh-3.jpg">Omul-elefant</a><br />
-Ascensoare "extraterestre" gen Dosarele X (știți voi, rază de lumină care izvorăște din nava-mamă) care te ridică mai greu decât lifturile din Casa Presei<br />
-<a href="https://38.media.tumblr.com/6db3ad8cb9c6a5a76be29966a331c7f3/tumblr_niz3hjj5yj1samgtio1_500.gif">Soldați semi-robotizați semi-ciungi</a><br />
-<a href="http://i.imgur.com/yI1YIyK.jpg">Vreo 34 de modele diferite de urechi</a><br />
-<a href="http://newnownext.mtvnimages.com/2013/12/channing-tatum-ELF-2.jpg">Un Evgeni Plushenko elf</a> (mulțumesc <a href="http://gascaprinapa.ro/">Gâscaprinapă</a>) pe jumătate câine, cu aripi, având mai mult eyeliner decât personajul principal feminin (THIS IS NOT A JOKE)<br />
-<a href="http://static2.businessinsider.com/image/54d54aa0eab8ea883cdd4885-1200-600/jupiter-ascending-gravity-boots-2.jpg">Ghete antigravitaționale</a><br />
-<a href="http://static02.mediaite.com/themarysue/uploads/2015/02/tumblr_njd53z5yIV1u3sleeo4_500.gif">Albine devotate</a><br />
-Birocrație românească<br />
-Scene de luptă create parcă sub influența LSD<br />
-Mai multe clișee decât <a href="http://www.cafematrioska.ro/">cartea mea</a><br />
-Personaje cu care empatizezi cam cât empatizezi cu Victor Ponta<br />
-pe Ned Stark din GoT - și să nu moară!<br />
-Un umor complet disonant în contextul poveștii<br />
<br />
... bucurați-vă, acest film există (click pe linkuri dacă nu mă credeți). Se cheamă Jupiter Ascending și este cel.mai.prost.film.pe.care.l-am.văzut. Pe bune. Ar fi trebuit să îl denumească Asceding Uranus. Am pornit cu așteptări foarte puține de la el, dar cumva a reușit să se ducă mult, mult mai jos.<br />
<br />
Practic în prima parte a filmului am oscilat între "What the..." și "I can't even", iar în a doua am oscilat doar în față și în spate, cu neuronii lovindu-se haotic cu capul de pereții craniului. În loc să vă uitați la acest film vă recomand să faceți lucruri mult mai interesante, ca de exemplu să vă numărați firele de păr din nas sau să vă tăvăliți în făină.<br />
<br />
Nu zic nu, Mila Kunis e la fel de adorabilă ca întotdeauna, uneori imaginile sunt foarte mișto, dar per total, filmul este atât de prost regizat încât potențialul semnificativ al universului este irosit complet.<br />
<br />
Mai zic o dată: un Evgeni Plushenko elf, pe jumătate câine, cu aripi, cu eyeliner și ghete antigravitaționale.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOqR8hILFO-Oak_-OVF4QdKvvlCkhn63GbFsJsu2x-P2-qbpFVByR24on5cx96dmss9VLZoddyYrZxUzoO58YOs-ytQhkuopSKJxXI2jmdlN7L6hsP81wy4ImU4x-lh-sn75NeUuv3kho/s1600/iz3ri.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOqR8hILFO-Oak_-OVF4QdKvvlCkhn63GbFsJsu2x-P2-qbpFVByR24on5cx96dmss9VLZoddyYrZxUzoO58YOs-ytQhkuopSKJxXI2jmdlN7L6hsP81wy4ImU4x-lh-sn75NeUuv3kho/s400/iz3ri.jpg" /></a></div>Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-91321409061841306712014-12-16T12:02:00.000+02:002014-12-16T12:03:12.994+02:00Despre găuriPe principiul "dacă e bun, e bine să îl ai în dublu exemplar", azi am făcut cunoștință cu secundul administratorului. Ca un Robin pentru Batman, un Watson pentru Sherlock Holmes, ca o Ioană Petrescu pentru Victor M. Ponta, secundul administratorului e doar cu câțiva ani mai tânăr decât acesta, ceva mai puțin deștept și ceva mai priceput cu mâinile. În sensul că nu stă cu ele pe mine toată ziua, cum face administratorul. Mă rog, să nu credeți că e MULT mai tânăr, adică tot în Mezozoic e născut, doar că toamna. Dacă le aduni vârstele, prinzi sigur big bang-ul.<br />
<br />
Din păcate, am făcut cunoștință cu el în apartamentul meu. Se pare că administratorul a decis că aveam muuult prea puține găuri (în pereți, nebunilor, nu vă gândiți la prostii), așa că la ora 9 s-a prezentat la mine împreună cu vajnicul lui adjutant și sculele lui. Chior de somn, dar deja îmbrăcat în haine de scandal și cu alifia la îndemână, le-am permis accesul în căminul meu sacru. Procedura a fost cea uzuală: administratorul mă ținea de mână în timp ce Robin al lui îmi dădea gaură. În cele din urmă, după vreo jumătate de oră, m-am ales cu un perete ciobit, ceva praf și o senzație de disconfort fizic. Cu ultima eram deja obișnuit din celelalte întâlniri cu el, deci hei.<br />
<br />
Partea bună e că nu mi-au instalat niciun dispozitiv de urmărire. Partea rea e restul. Și pentru că nu era suficient că mi-a violat intimitatea și peretele, mai am de plătit și 10 lei. Pe principiul "și găurit și cu banii luați".<br />
<br />
<iframe width="500" height="281" src="//www.youtube.com/embed/QQ4V68oPHoI?start=23" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
<br />
Pentru mai multe postări din blocul mumiilor, dați click <a href="http://gugustiuc.blogspot.ro/search/label/home">aici</a>.Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-43834763142840021172014-10-20T20:53:00.003+03:002014-10-20T21:47:17.876+03:00Și dacă...?Vă avertizez din start că această postare este despre politică. Așa că dacă subiectul nu vă interesează, puteți încerca bloguri mai haioase, gen <a href="http://www.gascaprinapa.ro/">gascaprinapa.ro</a> (garantat amuzantă). În cele ce urmează, deși nu sunt în general adeptul teoriilor conspiraționiste, voi face un exercițiu de imaginație.<br />
Pentru început vă rog să vă uitați la aceste două personaje.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHPwddSW82jfGxRp543XQx-_mWB7pcIHbsckZv49uT_alUQ1siQ0ibXz1UqpA1U3LKlgSdrRBWgX3I7t6LMDFnvH3xruyoM-nbOAnJi9VUATHHPMsMlhmncBMoWJHmoAzKHR9Itk-_R8Y/s1600/IvsP.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHPwddSW82jfGxRp543XQx-_mWB7pcIHbsckZv49uT_alUQ1siQ0ibXz1UqpA1U3LKlgSdrRBWgX3I7t6LMDFnvH3xruyoM-nbOAnJi9VUATHHPMsMlhmncBMoWJHmoAzKHR9Itk-_R8Y/s1600/IvsP.png" height="165" width="400" /></a></div>
<br />
Lăsând la o parte că am văzut același gest făcut de vânzătorii de pește ambulanți și trecând peste bancul cu cine o are mai mare, vă invit să reflectați un pic la proveniența celor doi candidați. Vorbim de faimosul USL, din care făceau parte atât PSD-ul lui Ponta, cât și PNL-ul lui Crin, care acum l-a pus la înaintare pe Iohannis. E adevărat, între timp PNL-ul s-a mai sărutat pe gură cu încă un partener, ca un partid de moravuri ușoare ce este: PDL. Același PDL care l-a susținut pe Băsescu. Același Băsescu împotriva căruia s-a creat acest monstru numit USL, această coaliție de stânga-dreapta. Carevasăzică, PNL a făcut o pornografie cu perversiuni, intrând într-o coaliție cu un partid de stânga, ca apoi să se alieze cu partidul care a l-a crescut pe Băsescu. Dar mă rog, ăsta e alt subiect. Să revenim.<br />
<br />
Ce-ar fi dacă în spatele celor doi candidați ar fi aceiași oameni? Ce-ar fi dacă, în spatele spectacolului cu ruperea USL, totul să fie regizat cu atenție? Pentru că e simplu: cum ai mai multe șanse să îți pui președintele dorit? Cu un candidat de stânga sau cu un candidat de stânga și unul de dreapta? Românul votează împotriva lui Ponta (cu Iohannis) sau împotriva lui Băsescu (cu Ponta sau Iohannis). Este win-win! Noi ne simțim răzbunați, iar în spatele acestor doi actori, aceeași echipă își freacă mâinile.<br />
<br />
Desigur, sunt speculații. Dar dincolo de teoria conspirației, uitați-vă cine îi susține pe cei doi candidați. Ce structuri sunt în spatele acestor doi actori. Pe cât sunt candidații de diferiți (un tupeist de ultimă speță, plagiator dovedit și mincinos cu papagal, versus un om incapabil să spună două vorbe fără să pară un țărănoi cu aere de Spania), pe atât se aseamănă structurile care îi susțin. Banii din campaniile lor provin, cel mai probabil, de la noi, de la contribuabili, prin diferite modalități. Desigur, iar sunt speculații. Până la urmă acesta e doar un exercițiu de imaginație.<br />
<br />
Fundamental vorbind, candidații existenți, cu excepția Monicăi Macovei, provin din același sistem nenorocit care ne-a lăsat fără educație, fără sănătate, fără industrie, fără agricultură. Și înainte să începeți cu comentariile anti-Macovei, să știți că nu sunt de părere că Monica Macovei ar fi un om neapărat potrivit pentru postul de președinte. Este un apărător al justiției cu orice preț, dar un președinte trebuie să fie mult mai mult de atât. Și nu o văd că ar avea spiritul de combatant, de orator și abilități diplomatice debordante. Alte baliverne, cum că ar fi torționară, bețivă etc., le doresc argumentate. Așa cum plagiatul și minciunile lui Ponta sunt argumentate, așa cum țărănia lui Iohannis tocmai ce a fost argumentată (ghinion!). În rest, Macovei a intrat în politică pentru că avea nevoie de susținere ca să ajungă mai sus, iar când a văzut cu ce oameni are de-a face, a renunțat la partide. Și uite că nu o duce prea rău. Măcar ea își finanțează campania din banii pe care încuviințăm să îi dăm, nu bani pe care îi dăm la bugetul de stat, care apoi ajung prin diverse combinații la diverși interpuși în afacerile cu statul.<br />
<br />
Și dacă le-am strica planurile? Și dacă doar pentru a le strica planurile, doar pentru a oferi o gură de aer proaspăt și nedorit de NIMENI din mediul politic actual (fapt ce spune foarte multe), am merge la vot și am pune ștampila pe Monica Macovei?<br />
<br />
Și știți ce? Uite, ca să lăsăm subiectivismul la o parte, să votăm ca pentru un job. Ca și cum noi am fi angajatorul (pentru că suntem!), hai să votăm CV-uri, nu sentimente. Analizați cu atenție, ca niște adevărați HR specialists, CV-urile candidaților. Și votați pe cel care a dovedit cel mai mult profesionalism în joburile anterioare.<br />
<br />
În rest, numai de bine. Eu votez cu Macovei în primul tur, măcar ca să văd câți suntem. În turul doi mai vorbim.Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-83760790576701639012014-09-19T00:02:00.001+03:002014-09-19T00:06:58.276+03:00Din jurnalul unui burlac Mă întind după pâine. Tai trei felii, cumva cu inima îndoită. Știu că la cât de des îmi gătesc eu, pâinea asta va găzdui o colonie înfloritoare de mucegai până mai apuc eu să tai din ea. Deschid frigiderul. Scot cele două sortimente de șuncă. Una, evident cea care e în cantitate mai mare, e expirată de o săptămână. Oftez a pagubă și o arunc cu un gest îndelung exersat la gunoi. Pun ultimele două felii de șuncă pe una din feliile de pâine. Mă întorc la frigider, iau cașcavalul. E de ceva timp și el, dar e afumat, ce se poate întâmpla? Răspunsul vine trist, sub forma unor pete mici, negre și pufoase pe suprafața bucății de cașcaval. Repet gestul de adineauri, cu aceeași tristețe. Fac din nou inventarul frigiderului. Muștar, Un magiun care e acolo de când m-am mutat în apartament și o zacuscă din noiembrie 2013. Ce vremuri...<br />
<br />
Îmi vine un gând să deschid zacusca și să o miros, dar apoi îmi zic <i>Today is not the day i die</i> și renunț. Dau să închid ușa de la frigider, resemnat cu gândul că nu voi avea ce pune pe celelalte două felii de pâine, când văd în zare un tiramisu de la ultima comandă la Presto Pizza. Îl pun pe masă și încep să caut data expirării, dorindu-mi să fi băgat toți conservanții posibili în el, dar constat dezamăgit că era expirat de cinci zile. Cu același gest, și acum se poate înțelege de ce îndelung exersat, arunc cutia la gunoi.<br />
<br />
<i>Popcorn it is</i>, îmi zic înghițind ultimele bucăți din felia cu șuncă. În cămară dau și de covrigei, și de o sticlă începută de vin. <i>Hai că nu-i așa rău</i>, îmi zic dând play la serial.<br />
<br />
<i>Hai că nu-i așa rău</i>.<br />
<br />
<iframe src="//player.vimeo.com/video/100315626" width="500" height="281" frameborder="0" webkitallowfullscreen mozallowfullscreen allowfullscreen></iframe>Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-88236261309960759142014-08-12T16:51:00.000+03:002014-08-12T16:51:29.344+03:00Summer WellSâmbăta asta a fost Summer Well, un festival pe care nu l-aș fi crezut dacă nu l-aș fi văzut. De ce? Pentru că, nu știu exact cum, festivalul ăsta a adunat fix oamenii care trebuiau să fie acolo. Hipsteri trecuți sau în devenire, tineret de calitate, oameni plini de viață care au creat o atmosferă pe care nu am mai întâlnit-o de mult la un festival românesc (if ever).<br />
<br />
Line-up-ul a fost foarte bun, mai ales că festivalul a fost periculos de aproape ca perioadă de mega-evenimentul de la Sziget. Eu am reușit să intru doar sâmbătă, mai mult ca un experiment și ca o provocare decât ca să îi văd pe artiști. And boy was it a nice challenge.<br />
<br />
Ajung la intrare pe la 4 jumate, fără bilet și un pic încurcat de faptul că toată lumea CEREA bilete, spre deosebire de alte concerte, unde la intrare se vindeau bilete. Da, până și bișnițarii căutau bilete, ceea ce chiar era o surpriză. Mă rotesc de câteva ori pe acolo ca o vrabie înfometată, apoi șansa apare:<br />
<br />
- Băiatu, ai un bilet în plus?<br />
- Unul în minus, răspund eu cu un dramatism exersat.<br />
- Vrei să intri? mă trage conaționalul mai de-o parte.<br />
- Da, cât mă costă?<br />
- 150 de lei.<br />
- E ok.<br />
<br />
Câteva ocolișuri mai târziu (nu voi da detalii, din motive lesne de înțeles), iată-mă în Food Court, fără brățara necesară dar departe de filtrele, dealtfel foarte riguroase, ale firmei de pază. Pasul doi: să aflu cine naiba cântă. Nu vreau să o lungesc aiurea, sunt destule recenzii pe net, tot ce mai zic e că băieții de la Bastille m-au cam lăsat fără suflare. M-am simțit cum probabil s-a simțit persoana căreia i-a căzut <a href="http://www.mariciu.ro/accident-drona-summer-well/">drona defectă</a> în cap (eveniment văzut, ca și concertul, de mii de oameni, live), doar că amețeala mea era una plăcută și nu aveam capul spart. Privind în urmă, poate trebuia să ascult muzica artiștilor înainte de festival, ca să nu mă lovească așa. Pe de altă parte, nu am știut dacă pot intra, deci am o scuză.<br />
<br />
Sumarizând, organizarea a fost foarte ok, incidentele puține și izolate, publicul frumos, surprinzător de activ și de receptiv, trupe de calitate și implicate. Dacă ar fi să critic ceva, ar fi faptul că uneori sonorizarea a fost prea slabă. Dacă ar fi fost tot timpul, ar fi fost ceva, dar a fost doar la anumite concerte.<br />
<br />
La cât mai multe astfel de festivaluri, cu astfel de public.<br />
<br />
<iframe width="500" height="281" src="//www.youtube.com/embed/fK3fVJtFTh0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-55064254544821762852014-07-15T01:48:00.000+03:002014-07-15T01:50:36.936+03:00FantomeVreau să îți spun despre fantome. Ale mele, ale tale, fantome intime sau fantome publice, fantome cu nume și fantome fără formă.<br />
<br />
Toate fantomele astea au ceva în comun: sunt lângă tine în fiecare moment. Sunt acolo când dormi, sunt acolo când mănânci, când privești un film și când vorbești cu persoana la care ții atât de mult. Când ești tânăr, sunt puține fantome ce-ți țin companie, pe măsură ce timpul trece, lângă tine se aciuează din ce în ce mai multe.<br />
<br />
Unele fantome sunt tăcute, altele mai guralive. Unele fantome vin din iubiri pierdute, altele din eșecuri, unele vin din oameni pierduți înainte de vreme, altele din abuzuri și traume.<br />
<br />
Cele mai zgomotoase dintre ele ajung să îți dea de furcă, să te frâneze din inițiative. Dar știi ce e interesant? Că unele fantome chiar îți vor binele. Pentru că ele știu că dacă arată ca un tren, sună ca un tren și vibrează puternic, trebuie să te uiți împrejur ca nu cumva să fii pe o șină. Pentru că unele din ele s-au născut din întâlnirea cu un tren.<br />
<br />
O fantomă îți va zice: nu te urca în montagne-russe, e prea periculos! Alta îți va șopti "nu ai cum să reușești în proiectul ăla mare". În prim-plan o să auzi o fantomă strigând că vei suferi dacă te apropii de persoana pe care o îndrăgești instinctiv, pentru că fantoma aia crede că știe totul despre relații. Poate nu știe, cumva niciuna din fantome nu știe despre ce vorbește, pentru că ele se bazează doar pe ceea ce le-a creat, nu pe prezent. Dar una din fantome vede trenul care vine.<br />
<br />
Așa că, dragul meu, să nu îți ignori niciodată fantomele. Nu le lăsa să te controleze, pentru că te vor feri de experiențe minunate, dar nu fi surd la ele, pentru că în ele stă experiența. Și nu lăsa pe nimeni să râdă de fantomele tale. Sunt acolo cu un scop.<br />
<br />
<iframe width="500" height="281" src="//www.youtube.com/embed/vHgSp0_Xumk" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-6388805390088318672014-06-02T13:15:00.001+03:002014-06-02T13:15:55.905+03:00"Drumul" TabereiTrebuie să recunosc că deși mi-am petrecut copilăria în acest cartier grozav, nu l-am mai vizitat de mult ca pieton. Și să vă zic ceva ce poate o să vă supere: bine am făcut! Nu prea mai sunt la curent cu ce hoți mai sunt la putere în Sectorul 6, dar vă spun de ce am pus ghilimelele în titlu: nu ar mai trebui să se cheme DRUMUL Taberei. Poate Coclaurii Taberei. Ce urmează poate fi foarte ușor interpretat ca un basm, dar vă asigur că nu e.<br />
<br />
Datorită - sau mulțumită - unor interese pe care le am în zonă, am avut ocazia unică să merg fără mașină prin cartierul Drumul Taberei. Și zic unică pentru că a doua oară nu mai calc pe acolo cu picioarele. Iată-mă pe mine în stația tramvaiului 41, asortat cu ghetili, încercând să ajung la o minunată adresă a unei minunate don'șoare (Balanță, desigur). Traversez, merg vreo 50 de metri, bum: mă trezesc într-o pădure. Mă uit în spate, linia lui 41, civilizație, mașini. Mă uit în față: drum forestier, copaci, un câine, o Dacie Solenza înaintând cu greu printre copaci. Îmi iau inima în dinți și merg mai departe. Mașina trece pe lângă mine și ocolește câinele, care privea liniștit de pe mijlocul potecii și nu s-a mișcat nici măcar un centimetru.<br />
<br />
Zona Crepusculară direct, îmi zic. continui să merg, ajung la capătul pădurii, bam: mă trezesc în Afghanistan. Dada, Afghanistan. Zona arăta ca după bombardament: cratere, gunoaie, praf, gropi, garduri, pe fundal se auzeau bubuituri și mă așteptam în orice clipă să văd un avion de vânătoare trecând razant pe deasupra. De fapt se lucrează la metrou, dar n-ai zice.<br />
<br />
În sfârșit, o urmă de civilizație, îmi spun eu, văzând o alee asfaltată. Mă rog, probabil civilizația aztecă, pentru că aleea mergea ca pișatul boului: cotea incontrolabil, păstrând cumva o direcție generală dar fiind mai strâmbă decât copia Coloanei Infinitului din Politehnică. Începeam să mă simt ca Dorothy, minus pantofii magici și omul de tinichea. Merg eu vreo 3 minute pe aleea strâmbă, ajung din urmă și depășesc două doamne ce țineau o copiliță de mână, apoi bum: o trotinetă trântită tragic în mijlocul aleii. Mă uit ușor temător în jur, poate e vreun urs, vreun râs ceva, dar apoi îmi dau seama că nu sunt urme de sânge, deci cel mult era un pedofil. Eram safe. M-am liniștit însă complet când am văzut posesorul trotinetei, un puști de vreo 9 ani, pișându-se cu spor la un copac. M-am îndepărtat cu pași repezi, auzind din urmă copila "ia uite mami, se pișă!"<br />
<br />
În fine, ajung aproape de destinație. Trec pe lângă un grup de aurolaci care se certau ca politicienii la TV, pe lângă o haită de câini leșinați, apoi tropăi un pic ca să se sperie șobolanii care treceau nestingheriți pe strada de lângă piața Valea Ialomiței. Erau ca veverițele, doar mult mai urâți. Apoi bum:<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQKUoeRC4v047wDl1JFgS4EuHpHm9V5W8ZrwAPglAd5K4wlnI7rg8FDhHe7FG341BnMeO8xFjtSEal7xnVLHMNzMcqEB-WeAcIhBzZHhfWXGh8buGxjVMVkWGX_Smuml6GyyJK-uCilz8/s1600/2014-05-16+21.57.31.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQKUoeRC4v047wDl1JFgS4EuHpHm9V5W8ZrwAPglAd5K4wlnI7rg8FDhHe7FG341BnMeO8xFjtSEal7xnVLHMNzMcqEB-WeAcIhBzZHhfWXGh8buGxjVMVkWGX_Smuml6GyyJK-uCilz8/s320/2014-05-16+21.57.31.jpg" /></a></div><br />
<br />
Am ajuns în cele din urmă cu bine, nemușcat, neviolat și puțin prăfuit, dar sincer, nu aș vrea să repet experiența. Nu aș vrea să îmi forțez norocul.<br />
<br />
P.S.: apropo de partea cu neviolatul, tocmai l-am sunat pe administrator ca să îi dau banii de întreținere, mi-a răspuns că e în chiloți, dar pot veni oricum. Să-mi țineți pumnii (sau cum ar zice englezul, fisting).<br />
<br />
Vă las cu muzica mea bună.<br />
<br />
<iframe width="500" height="281" src="//www.youtube.com/embed/S-yMjs_4E_4" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-13019624533397904982014-05-08T21:59:00.002+03:002014-05-08T22:14:08.387+03:00Și în a opta zi...Nu, nu mă călugăresc. Deși aș avea mai multe șanse să pice ceva la mânăstire, am o minte mult prea perversă. Mă rog, asta nu i-a oprit pe alții, dar eu tot nu mă călugăresc, pentru că mi se pare plictisitor să port doar negru.<br />
<br />
Eu cred că în a opta zi, Dumnezeu și-a dat seama că luase totul prea în serios, așa că a creat iarba. Nu iarba aia pe care o pasc vacile, nici cea pe care o pui în supă, e vorba de <i>cealaltă</i> iarbă.<br />
<br />
După cum nu știați dar vă spun eu acum, eu stau foarte aproape de o biserică. O biserică foarte frumoasă, cu o curte generoasă și plină de diverse plante. Culturi de plante. Mă duc eu într-o dimineață însorită către mașina mea, parcată fix în gardul bisericii, și mă trăznește un parfum atât de familiar încât mă transform în Mickey Mouse.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVKoZcErzPAeJpVBGGU140ZL8BT8Qwb-zDx0G8BRCzQXZjvBXhhG-2xSQP_VAEe3-Bz5ipMwYFJ0pqe9qrB1WqYBZ-thtHe7ZwQH95y8R6fUmFkX6k0haWwk9J0CcHn_i-gsgOT8fwNOs/s1600/followyournose_5733.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVKoZcErzPAeJpVBGGU140ZL8BT8Qwb-zDx0G8BRCzQXZjvBXhhG-2xSQP_VAEe3-Bz5ipMwYFJ0pqe9qrB1WqYBZ-thtHe7ZwQH95y8R6fUmFkX6k0haWwk9J0CcHn_i-gsgOT8fwNOs/s400/followyournose_5733.jpg" /></a></div><br />
<i>Mă, o fi de la mine</i>, îmi zic. Deschid ușa la mașină, nimic, mirosea ca de obicei a mâncare stricată și odorizant ieftin. Încep să adulmec precum un labrador după prepelițe și mă opresc în gard. Acuma nu zic că ar fi popa jamaican, dar ce pot spune sigur e că ceva puțea teribil... de plăcut dincolo de el. De gard, nu de popă.<br />
Asta ar explica cumva și de ce atunci când vine vântul de asfințit, toată lumea din blocul meu se duce la culcare. Mă rog, treaba asta poate fi explicată și prin faptul că media de vârstă în blocul meu este de 78 de ani (și avem abonament la pompele funebre).<br />
<br />
Între timp au mai trecut câteva luni, am mai plătit câteva întrețineri, am scăpat cu onoarea intactă și fundul la fel, deci totul e aproape bine. La un moment dat începusem să îmi fac griji că am fost friendzoned de către administrator, dar m-a luat într-o zi de mână atât de tandru încât m-a liniștit: încă mă iubește sincer.<br />
<br />
Vă salut de la etajul zece, cu geamul deschis și făăăără niiiicio grijă, man...<br />
<br />
Vă las cu o melodie Pedobear approved. 123 123 drink.<br />
<br />
<iframe width="500" height="281" src="//www.youtube.com/embed/2vjPBrBU-TM" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-84196301798969044922014-05-08T20:24:00.000+03:002014-05-08T20:24:38.301+03:00O dată la două viețiO dată la două vieți se întâmplă o minune. O dată la două vieți, doi oameni care se cunoșteau dintotdeauna se întâlnesc pentru prima dată. Se uită în ochii celuilalt pentru prima dată, ca și cum nu s-ar mai fi văzut de două vieți, apoi se iau de mână așa cum s-au luat dintotdeauna, deși nu își mai amintesc nimic din trecut.<br />
O dată la două vieți, îmbrățișările se potrivesc și atingerile sunt familiare. O dată la două vieți, își reîntâlnesc prietenul cel mai bun și își povestesc ce își amintesc din timpul în care nu au fost împreună.<br />
Nimic nu e întâmplător. Poate că, în același timp, nimic nu are un scop anume. Sau o finalitate conturată. Lucrurile se întâmplă pentru că era imposibil să nu se întâmple. Pentru că există un moment potrivit și doi oameni potriviți, o dată la două vieți.<br />
<br />
Poate că e vorba de felul în care îți ține mâna într-a ei. Sau poate e vorba de cum te face să râzi din orice. Poate e felul cum el îți ghicește emoțiile și intențiile fără ca ochii tăi să-i poată ascunde ceva. Dar știi că nu e nimic arbitrar în gesturile mărunte.<br />
<br />
O dată la două vieți, lucrurile capătă sens.<br />
<br />
<iframe width="500" height="281" src="//www.youtube.com/embed/G2bBZuBt8AQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-34938353977829275192014-01-16T00:32:00.000+02:002014-01-16T10:23:17.959+02:00House of pain...Sau în traducere liberă, apartamentul durerii.<br />
<br />
Păi cum să nu fie așa, când apartamentul tău este în mijlocul unei simfonii de sunete, care mai de care mai romantice? Zgomotele sunt problemele veșnice ale locatarului de bloc (comunist - blocul, dar uneori și locatarul). Am încercat să fac o listă de zgomote ce se vor auzi cu siguranță și în apartamentul tău, precum și posibile soluții. Să vedem, avem:<br />
<br />
- zgomotul apei curgânde la robinetul vecinului, care te transportă suav în mijlocul naturii, mai exact într-o hidrocentrală. Serios, zici că se sparge barajul când face vecinul baie. Din pacate nu există soluții universal valabile, deși unii pensionari încearcă să combată aceste zgomote făcând baie o dată pe lună și urând cu pasiune pe orice vecin care se spală mai des;<br />
<br />
- ca un caz particular, bârâitul țevilor ce intră în rezonanță din cauza construcției/instalării/materialelor de rahat. Soluția este să vă mutați, fără doar și poate. Preferabil la casă.<br />
<br />
- desigur, zgomotul pișatului lansat de la peste un metru, ce aterizează fizic fix în apa WC-ului și sonor fix în urechile noastre, cei care încercăm să dormim. Soluție: Sit. The. Fuck. Down.<br />
<br />
- cel puțin în cazul meu, zgomotul de umerașe puse în șifonierul de pe hol. Al vecinului. Care mă face mereu să mă uit la cuierul meu, ca să mă asigur că nu s-a furat ceva. Când pleacă vecina de acasă pot spune cu exactitate cu ce haină se îmbracă, după proveniența sunetului de umeraș. Soluția: un pic de material moale pe cuierul vecinului. Sper doar să nu mă prindă când le sparg apartamentul să montez stofa în dulap. That would be pretty hard to explain.<br />
<br />
- zgomotul, nu-i așa, făcut de sex. Deloc neplăcut în cazul în care practici și tu, foarte înțepător dacă prietena ta tocmai ți-a dat papucii (sau ești singur, din orice motive). Soluția e una singură, găsește-ți ceva de futut. Eventual fă-o să țipe și mai tare decât vecina (sau țipă tu), ca să știe toată lumea cât de bun(ă) ești la pat. Recomandarea este să faci asta după ora 1 noaptea, ca să se audă cât mai în profunzime. Pardon, cât mai departe.<br />
<br />
- zgomotul de tocuri pe parchet stratificat. Pentru că nimic nu strigă mai tare "nu respect pe nimeni și sunt cam țărancă" decât poc poc poc-ul tocurilor pe podea. Recomand papuci și liceul, ca soluție la sursă, respectiv un "dă-te fă în morții mă-tii jos de pe tocuri" la contactul cu vecina;<br />
<br />
- zgomotul de subwoofer/boxe. Pe principiul că în mod cert, Guță este un limbaj universal, ca și Skrillex sau ca matematica. Music for the masses. Soluția este să-ți iei boxe mai mari ca ale vecinului.<br />
<br />
- uși trântite. Astea sunt nașpa, că te iau prin surprindere. La Guță mai ai semne prevestitoare, dar trântitul de ușă este scurt și la obiect. Ca soluție, recomandarea este să beți mult ceai. Ceva liniștitor.<br />
<br />
- mieunat de pisică în călduri/lătrat de pechinez nefutut. Astea n-ar fi așa rele, dacă n-ar fi elementul de picătură chinezească. Pentru că de ce ți-ai opri câinele după doar 50 de lătrături? Și de ce ai chinui biata pisică cu niște pastile anti-călduri? Soluția este destul de crudă și implică să încui într-o cameră pisica vecinei cu pechinezul vecinului. Problem solved, într-un fel sau altul.<br />
<br />
În oricare din aceste cazuri, puteți folosi cu succes căștile in-ear. Nu mai auzi nimic, nici măcar telefonul.<br />
<br />
Ei, dar nu-i dracul atât de negru, până la urmă statul la bloc are și avantaje. Poate că voi vorbi de ele mai încolo. Între timp, vă anunț că mi-am luat o canapea nouă. Just saying.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://cdn.memegenerator.net/instances/500x/44913975.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://cdn.memegenerator.net/instances/500x/44913975.jpg" /></a></div><br />
Să cânte muzica, poate nu mai aud atâtea zgomote...<br />
<br />
<iframe width="500" height="281" src="//www.youtube.com/embed/ntCVghMGVb0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9028152906166605808.post-58896084639456794722014-01-06T11:45:00.002+02:002014-01-06T11:45:58.558+02:00Rezoluții* pentru 20142013 a fost un an tare dubios. Nu pot să zic că mă plâng, 2013 a fost anul în care am publicat <a href="http://www.cafematrioska.ro/">Matrioșka</a>, a fost și anul în care mi-am reamintit cum e să iubesc (ce bine e să poți iubi din nou!) și a fost anul în care am întâlnit-o pe <a href="http://gascaprinapa.ro/">Gâscă</a>, zburătoare ce se află acum în cercul meu (restrâns) de prieteni.<br />
Toate astea sună bine până îmi amintesc însă de problemele majore de distribuție pe care le-am avut cu cartea și de faptul că, în tradiția deja împământenită, iubirea mea a fost too little too late și am mai irosit încă o șansă să fiu împlinit pe partea emoțională. Fără număr, pentru că ăsta e cred eu blestemul meu. Și ca simetria să fie perfectă, în 2013 mi-am pierdut cea mai veche prietenie pe care am avut-o până acum.<br />
<br />
2014 e doar o cifră, o perioadă cu debut ales arbitrar (sau prin convenție), dar convențiile sunt acolo cu un scop, așa că de ce să nu profit și eu să îmi pun niște obiective în cap? <a href="http://mdemiez2.blogspot.co.at/">Miezului</a> îi plac listele, deci iată lista mea pentru 2014. Vă avertizez că nu e neapărat ceea ce vă așteptați :))<br />
<br />
1. În 2014 o să-mi cumpăr canapea. Știu, e un obiectiv ambițios, dar trebuie să țintești sus, nu? Ce poate fi interesant la obiectivul ăsta? Păi îmi propun s-o și inaugurez.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://weknowmemes.com/wp-content/uploads/2012/02/if-you-know-what-i-mean.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://weknowmemes.com/wp-content/uploads/2012/02/if-you-know-what-i-mean.png" /></a></div><br />
2. În 2014 îmi voi aloca mai mult timp pentru sport. Mi se spune din public că asta ar fi de fapt cea mai importantă problemă a mea, faptul că nu fac sport, așa că în acest an îmi propun să alerg mai mult pentru mine și mai puțin pentru alții. Să ridic mai multe greutăți ale mele și mai puțin pe ale altora. Să respir adânc și să îmi curăț creierul de letargie.<br />
<br />
3. Mulțumită celei mai frumoase moldovence din viața mea mi-am descoperit un nou hobby, pe care îl voi practica cu sadism în următorul an. Nu, nu este vorba de sex, cum ați fi tentați să credeți pentru că vorbim de moldovence, este vorba de... puteți vedea.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhs-njuJw0auriBNMVt5poC9TqZtZBzPtY9nnTozbcHCLrZZBXqbqT8qY4SzKV-ysV5FwVkYC9nuyqdBaMVc4bB0fV3PhKJmTleKVwgGiQ1rbMf3PZU6KKNSVsabL6zHyb-C43Z9vEPGWQ/s1600/2014-01-04+21.02.52.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhs-njuJw0auriBNMVt5poC9TqZtZBzPtY9nnTozbcHCLrZZBXqbqT8qY4SzKV-ysV5FwVkYC9nuyqdBaMVc4bB0fV3PhKJmTleKVwgGiQ1rbMf3PZU6KKNSVsabL6zHyb-C43Z9vEPGWQ/s320/2014-01-04+21.02.52.jpg" /></a></div><br />
4. Cel mai nebunesc plan de până acum (și prin "până acum" se va înțelege exact asta) este să continui Matrioșka, la un nivel mult mai avansat ca până acum. Despre asta însă nu voi spune prea multe.<br />
<br />
La final vă reamintesc că 2014 este un an electoral, deci nu se va schimba mare lucru în țara asta. Să cânte muzica!<br />
<br />
<iframe width="500" height="375" src="//www.youtube.com/embed/qYu2JcAH-jw" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
<br />
* Da, cuvântul rezoluție are alt sens în limba română. Tocmai de-aia l-am folosit.Coyotehttp://www.blogger.com/profile/11581690274061401068noreply@blogger.com7