Duminica în familie

Cred eu că din toate zilele săptămânii, duminica e cea care a fost făcută cu un rost clar. Să te echilibrezi. Ceea ce am și făcut.
Dimineața mi-am petrecut-o în compania schimbatei Mary, care, într-un mod diferit decât în trecut dar la fel de original ca oricând, a reușit să îmi aducă un zâmbet larg pe fața mototolită de somn. Asta pentru că ne-am întâlnit la ora 8 dimineața, după ce noaptea trecută mă culcasem la 3. Speram să dorm mai mult, dar trenul Mariei era probabil conștient de prezența ei (obsedată de ordine și curățenie) la bord, așa că nu a îndrăznit să întârzie. Chit că avusese de parcurs 500 de km. Cu o Marie în fiecare tren, am avea servicii feroviare impecabile.
Unicitatea Mariei este însă dovedită de cadoul ei pentru mine:

Fără a intra prea mult în detalii, în trei ore am trecut prin:
1. Două târguri - de aici am luat chec, ciocolată, am studiat niște păpuși care l-ar fi speriat și pe Chucky, am degustat cârnăciori afumați și am râs de titluri de cărți
2. O biserică. Iar în biserică, ÎN ea, nu la intrare, se vindeau tot felul de chestii mai mult sau mai puțin bisericești. Evident, Mary a observat titlul unei mini-cărți, ”Jocuri Creștine” parcă, despre al cărei posibil conținut am comentat împreună mai apoi. Un posibil joc era ”Sabia și Păcătosul”, un fel de spin the bottle, doar că persoana aleasă e ucisă cât mai creștinește posibil.
3. O librărie. Aceeași librărie prin care am mai fost de nuștiucâte ori. De data asta am studiat vinil-uri cu valsuri și partituri vechi.

Acestea fiind făcute, m-am descotorosit de Mary în aceeași gară de Nord de unde o luasem cu câteva ore mai devreme, apoi m-am dus să dorm un pic. Somnul mi-a fost întrerupt în mod brutal și sângeros de inevitabila, inefabila luluts, care m-a anunțat cu vocea ei dulce care e programul pe ziua de azi. Noroc că adorm repede la loc.

A urmat un grătar alături de familia T, alcătuită din marele tăietor, soția lui Balanță și mini-me-ul lor. Care se pare că s-a îndrăgostit de mine, spre groaza mea, pentru că vrea mereu să o țin în brațe. Poate și pentru că mă scălâmbăi mai rău decât un circar când sunt acolo și se uită la mine.

Grătarul s-a desfășurat fără incidente, la o temperatură exterioară superbă, de 18 grade, pe un soare blând care parcă nu mai voia să mă ucidă, așa cum face vara. Am contribuit, ca de obicei, la pregătirea cărnii, prin indicații, analize și susținere morală, dar sunt sigur că m-aș fi descurcat de minune și singur. Să-mi dau foc la păr.

Am plecat înspre seară, cu burta și sufletul pline, ceea ce, desigur, vă doresc și vouă. Ce am făcut după nu vă spun acum, că încă nu meritați. Tot ce vă pot spune e că am plecat către tot un fel de familie, cum ar veni :), deci fu o duminică care mi-a făcut bine.

Nu că v-ar păsa. Luați de-aici un vinil.



Swingay!