N-am mai scris de mult, așa-i? Am fost tare ocupat, de-aia. Zicea un mare om că ai două opțiuni: ori scrii ceva ce merită citit, ori trăiești ceva ce merită scris. Cum nu puteam să scriu la nesfârșit lucruri ce merită citite, am mai și trăit niște chestii. Pe care le tot trăiesc (la mulți ani cu sănătate), deci mai răruț că-i mai drăguț cu scrisul.
Now, onto the business of the day. Am o nouă pasiune. Ouăle Kinder. E de fapt o pasiune mai veche, dar a reapărut odată cu revenirea pe piață a minunatelor produse Ferrero. Trebuie să recunosc însă, dezamăgit, că surprizele nu mai sunt ce erau pe vremuri. Când eram eu copil (înainte să vă nașteți voi, ca să fie clar), trebuia să fii un mic Einstein sau cel puțin un pui de inginer ca să reușești să asamblezi jucăriile alea! Mașinuțe detaliate, avioane cu elice care se mișca, roboței complicați, jmecherie, tată! Țin minte că mă uitam pe instrucțiuni ca Vadim la decizia de evacuare, întâi cu dispreț, apoi cu furie și în cele din urmă cu resemnare (mă rog, el încă n-a ajuns aici, dar e inevitabil). Da' și când îți ieșea jucaria! Erai Zeus, erai Hera, aveai lumea la picioare!
Acum au introdus reguli. Nu e voie cu părți mici, nu e voie cu chestii complicate. Să fie accesibile jucăriile și pentru copiii mici. Sunteți niște retardați! Și îi retardați și pe ăia mici! Nu e suficient că le băgați World of Warcraft sub nas și îi transformați în vaci de muls, acum îi luați de mici și îi tâmpiți. Înainte, așa cum zicea și Carlin, exista selecție naturală. Te ducea capul, făceai jucăria, nu te ducea capul, te duceai la tac-to plângând să ți-o asambleze. Iar dacă erai atât de handicapat încât să tragi pe nas elicea de la avion sau coafura de plastic a păpușii, atunci, după intervenția chirurgicală, trăgeai niște concluzii care te ajutau mai încolo.
Dar nu, acum avem puzzle-uri formate din patru bucăți, de nu le poate pune invers nici o maimuță cu jumătate de creier. Acum avem jucării dintr-o singură sau cel mult două bucăți, ca să nu înghiți cumva curul lui Shrek, sau titirezi colorați, care te pregătesc pentru cariera ta în domeniul decorațiunilor interioare.
Ieri însă am găsit în oul meu Kinder o jucărie care m-a pus pe gânduri. Just look at the cute monster:
Wait, what? Ce e chestia aia din ahem, capul monstrului? Să vă ajut.
Beware the COCK MONSTER!
Oi fi eu frate cu Pedobear, dar trebuie să recunoașteți că această jucărie e chiar dubioasă. Melodia însă nu.
1 Comentarii:
da ma, sunt nasoale rau :)))
azi am primit de la mos nicolae vreo 6 kindere si abia la al 4lea am descoperit o jucarie decenta, prima dintr-un sir muuuult mai lung de incercari. hidoase si dubioase :))
Trimiteți un comentariu