Infinitea

|

... sau cum să te simți ca acasă de la prima întâlnire.

Nu a fost de la mobilierul superb, accentuat de luminile bine poziționate. Nu a fost de la zâmbetul plăcut al blondei cu părul scurt care ne-a luat comanda. Nu a fost nici de la muzica din fundal, de la Buena Vista Social Club.

M-am simțit ca acasă pentru smiley-ul pus pe nota de plată, alături de mulțumirile că am fost acolo și invitația de a reveni, scrise de mână. THAT blew me away.

Ca urmare, vă recomand cu căldură ceainăria Infinitea, un loc cu o atmosferă foarte diferită de orice ați încercat  până acum în materie de localuri. Prețurile sunt pe măsura locului și a ambianței, deci relativ sus, but... they have cookies!


Vă las cu o melodie de la Teodora - the dark side of the dark side. Pe care o îmbrățișez, cu această ocazie.

Despre respect

|

După ce zilele trecute m-am certat cu un polițist, pe tema "ce se intampla dacă" și povești cu zâne, azi am văzut încă două faze care mi-au umplut paharul. Dar să începem cu începutul.

"În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul trebuie să dovedească respect faţă de participanţii la traficul rutier cu care intră în contact.

Prin conduita rutieră personală adoptată atât în executarea serviciului cât şi în afara acestuia, poliţistul cu atribuţii în domeniul circulaţiei trebuie să fie model pentru ceilalţi participanţi la trafic în ceea ce priveşte comportamentul la volan." (Extrase din obligațiile polițistului, aflate pe site la IGPR)

0h rlly? Ce respect să ai pentru un polițist care te oprește pentru că n-ai lăsat pietonii de pe trotuar să ajungă până la trecere, ca să treacă strada? (cu justificarea "dacă era un copil și o lua la fugă?") Ce respect să ai față de un funcționar public, plătit din banii cetățenilor, care, atunci când îl întrebi, în calitate de cetățean, numele și gradul, îți spune "nu sunt obligat să vă răspund"? Ba da, domnule polițist, sunteți obligat să vă spuneți numele și funcția, atunci când un cetățean vă întreabă.

Și iată cum, după discuția aprinsă cu "omul legii", mă trezesc azi în fața a două faze cel puțin jenante. Mă întorceam de la o ceainărie (despre care vă povestesc imediat), opresc la un stop, mă uit în dreapta, o Toyota Rav4 cu un polițist în uniformă la volan. Polițist angajat într-o discuție intensă la telefonul mobil. N-avea fix nicio apăsare, conducea în timp ce era cu receptorul la ureche. Și atunci vă întreb: ce respect să ai față de un polițist care nu respectă legea?

2 km mai încolo, intru pe o stradă cu sens unic. Din sens opus, pe interzis, ghici ce venea. O mașină de de poliție, da. Fără semnale, fără nimic. Era sediul poliției pe strada respectivă, și pariez că le-a fost lene să ocolească (vorbesc despre Secția 4 din Sectorul 1). Ce respect să ai față de un "om al legii" care sfidează cetățeanul în felul ăsta?

Sunt sigur că nu spun lucruri noi, iar exemplele pe care le dau sunt minore în comparație cu altele, dar ce vreau eu să subliniez e că suntem o națiune de țărani, de oameni care nu au foarte multe puncte în comun cu civilizația. De aceea, respectul ar trebui să vină de la autorități în primul rând. E greu, cu atâția jmecheri și jmecherași, dar dacă nu există nici măcar acest minim de respect din partea "organului" însărcinat cu respectarea legilor, cum să avem pretenția vreodată să ne dăm jos din copaci?

Domnilor polițiști, nu uitați că atunci când ați primit hainele alea, ați făcut un jurământ. Nu uitați că sunteți în slujba cetățeanului și sunteți exemplu pentru cetățean.

Vorba unui fost colonel de poliție cu care am discutat mai apoi la telefon "Stai tu liniștit, ei nu sunt pe stradă în slujba cetățeanului, sunt în alt scop acolo". Vă las pe voi să vă imaginați care este acel scop.

Polaroid

|

Un instantaneu surprins azi, în timp ce mă întorceam de la birou.

Un cetățean intră încruntat în sediul băncii. Pe trotuar, un cățel încearcă să prindă o muscă  ce se lovește încăpățânat de vitrina aceleiași bănci.

Așa de mult mi-a plăcut contrastul ăsta... Viața complicată a unuia, în contrast cu simplitatea trăirilor celuilalt. "Mai am de plătit doar rata și telefonul" versus "Uuuu, little flying thingy! Me catch you!". Really smart versus really dumb. Hopelessly depressed versus carelessly happy.

Parcă, privind așa lucrurile, observi mai multe lucruri în apropierea ta. Pune-ți întrebarea asta pe repeat în cap: ce contează cu adevărat pentru tine? Să faci high score la sfârșitul jocului? Sau să te bucuri de el? Nu știu dacă mai urmează un nivel după cel pe care îl jucăm acum. Deci ce contează, de fapt?

Pentru mine contează să ating cumva mințile și sufletele celorlalți jucători. Să îi fac să simtă, să îi fac să viseze. Și știu sigur că voi reuși asta. Deja o fac (chiar dacă sunteți doar zece :)) ).

A venit toamna, sezonul melancoliei și al aromelor dulci. Să vă bucurați de nuanțele ei!



 

©2009 Blog cu păsărele | Template Blue by TNB