Asfglksh acut

Nu, nu s-a plimbat pisica pe tastatură. În episodul de azi aș vrea să vorbesc despre medici și farmaciști. Am fost ieri la o alergoloagă (și o asistentă de alergoloagă, o rezidentă de îți venea s-o iei acasă, repetat) pentru a îmi confirma ceva ce nasul meu știa de vreo 10 ani, și anume că sunt alergic la polen.
În fine, m-am dezbrăcat pe acolo, m-am pipăit cu rezidenta, apoi mi-am făcut testele, în timp ce rezidenta îmi dădea ciocolată (mai știți bancul cu o ciocolățica?) și, după episodul șoc și groază (am aflat că sunt alergic la polen și la pisici, omege cum ar zice Ralu) ne-am așezat împreună la țigara de după și la scris rețete. Bă, și se-apucă doctorița asta să-mi scrie o rețetă... Ceva de genul:

Diagnostic: Dtgrenfjenew acut

Prescriptie:
/Telfjrne 180 (nskaqiwnw)DS int. 1/zi dim
Alecgfdi cfkelq ds int 1/zi 3npssl

Să nu credeți că le-am scos din burtă, chiar asta scrie pe rețetă. Măcar e acut și nu e cronic.

Băi frate! Eu mă întreb, la facultatea asta de medici există cursuri speciale de caligrafie? "Caligrafie specializată" - Semestrul 1 - Elemente de bază - cum să faci o literă să semene cu oricare alta; Semestrul 2 - Semne distinctive - cum să scrii indescifrabil și totuși să îți păstrezi un stil unic; Opțional, pentru avansați, un semestru special, intitulat "Sd finrowsj anehlaj". Am zis pentru avansați, nu?

Totuși, cred că există un rost pentru chestia asta. Mai exact, nu poți să-ți iei tu medicamentele de pe listă, de capul tău. Ai nevoie de cineva care să descifreze codul (Da Vinci much?), cineva care să înțeleagă liniile desenate parcă de un urangutan cu Parkinson. Și aici intervine funcționalitatea farmaciștilor. Mă duc azi să dau rețeta la farmacie, rugându-mă în mintea mea să nu mă întrebe nimic. I-o înmânez farmacistei, care se uită cam 2,5 secunde pe ea și îmi zice "Vreți varianta românească sau cea de import?"

Mă uit la ea, mă uit la rețeta cu /Telfjrne 180, mă uit din nou la ea și în cele din urmă aleg varianta românească, mai mult de curiozitate. Mă uit la numele medicamentului dar degeaba, nu reușesc să identific care cuvinte de acolo identifică produsul din mâna mea. Important e că ea știe ce e acolo.

Hai să vă mai delectez un pic cu cutiuța mea muzicală: Nicolas Jaar & Theatre Roosevelt - The Ego. Zice bine ce zice: the ego is the most expensive thing. Nu uitați să vă luați Alecgfdi cfkelq o dată pe zi!

Cu moldoviencili la Vama Vechi - partea a doua

Ei, aici devine mai dificil. Pentru că după trei găleți de alcool memoria nu prea mai face față. Țin minte că am ajuns în Expirat, țin minte că după un timp au ajuns și foștii mei colegi din împărăția lui Pig Brother, dar de acolo totul este în ceață. De fapt nu, mai e un moment pe care nu o să îl uit multmult timp de acum încolo, dar ăla e momentul meu, nu al vostru.

Cert e că pe la șase dimineața am văzut răsăritul dansând, cum nu am mai făcut-o de mult. Da, răsăritul dansând, adică se mișca soarele ăla de ziceai că ascultă dubstep. Sau poate era de la gălețile de alcool. Pe la șapte eram în mare, înotând ca o focă beată. Spre deosebire de Andreea, care înota ca o focă beată care nu știe să înoate. Apropo, marea avea temperatura aia perfectă, care te trezește din beție fără să îți întărească sfârcurile. Clarificare: vorbesc de sfârcurile mele.

Pe la opt dimineața eram în mașină, încercând să dorm. Cam greu în EMO, pentru că aia nu-i mașină în care să dormi, e doar mașină în care să te culci.

Pe la zece dimineața eram în drum spre Mangalia, căutând pastile de migrenă. Nu pentru mine, pentru că migrenele implică existența creierului.

Pe la unșpe dimineața eram pe plajă, alături de moldovienci și de restul găștii, încercând să ne dezmeticim. Pe la doișpe citeam horoscopul cu fetili și cu băiețili. Pe la 1 mâncam hamburgeri d-ăia ieftini luați de la Turcu cu șase lei bucata. Pe la 2 jucam "cacao fistic alune", o versiune extrem de dubioasă de macao, pe care *unii dintre noi* nu reușeau să o prindă. Pe la patru după-masa ne strângeam hainili și ne pregăteam să plecăm.

Pe la șapte seara eram blocați în drumul spre autostradă și jucam fazan porno cu fetili (cum nu știți ce e fazan porno? este ca fazanul normal, dar cu cuvinte legate de domeniul porno, cum ar fi paloș, pălitură, păsărică). Noroc că Raluca rămăsese la mare, că s-ar fi transformat în fazan porno cu perversiuni.
Cu ocazia asta am aflat și anumite regionalisme, cum ar fi "culingus", care, pentru *unii dintre noi* însemna asta.

Pe la zece seara depuneam fetili la domiciliul lor rezidențial care este. Pe la unșpe seara eram în drum spre farmacie, fiind ars ca un mic uitat pe grătar pe fundal de Adi Copilu' Minune. Dealtfel, deși era coadă la farmacia non-stop pe care am găsit-o într-un final, am fost servit destul de repede, pentru că toți se dădeau din fața mea - femeile puneau mâinile la gură, bărbații își făceau cruce, copii începeau să plângă. Auzeam în spatele meu "vai, ce roșu e!", la care eu completam "that's what SHE said!"

Pe la doișpe noaptea plângeam lacrimi de iubire în timp ce mă frecam cu Vera. Cum care Vera? Aloe Vera, care face bine la arsuri. În același timp, tot căutam cuvinte porno cu C, litera la care ajunsesem când m-am despărțit de nebunili tâmpitili.

Pe la unu noaptea reușeam într-un final să adorm în pat, în fund, în aer condiționat pus la 17 grade.

Pe la trei noaptea încă o partidă de frecat cu Vera.

Dar băi, știi ce? A meritat fiecare secundă. Uite de-asta:

Cu moldoviencili la Vama Vechi - partea întâi

Ce poți să faci într-un weekend în care sunt patruzeci și mult de grade la umbră și niciun nor pe cer? Întrebarea mi-a pus ceva probleme, pentru că sunt cam zgârcit de fel și nu găseam nimic gratis pe placul meu.

Hai la mare!, mi-am zis uitându-mă la sumele disponibile în cont, apoi am realizat că până ajunsesem eu la concluzia asta era deja sâmbătă după-masă și eu nu aveam niciun plan.
Drept urmare, am postat următoarea melodie pe Facebook și am așteptat.



Aproximativ 45 de secunde mai târziu, aveam deja 3 persoane doritoare de mers în Vamă, dintre care doo erau moldoviencili din postările despre Urlați. Iar cealaltă era Ralu, deci eram în siguranță.

Fără să stau prea mult pe gânduri, mi-am aruncat bluza strâmbă și scobitorili în rucsac (asortat cu ghetili) și m-am îndreptat spre autostradă, pe la ora 9 seara. Bineînțeles, împreună cu nebunili și călare pe EMO.

Drumul până acolo a fost ok, cu mențiuni speciale pentru Ralu, care a bârfit tot drumul la telefon, d-alea grele cu "auzi fată?", și pentru Andreea, mica regină, care pe măsură ce ne apropiam de Vamă semăna tot mai mult cu Scrat la vederea ghindei.

Dar iată-ne ajunși la cazare. Cazare de care mi-era un pic teamă mie, pentru că Ralu găsește numai cazări d-astea cu steluță, ca ofertele la Vodafone. Gen all included fară toaletă, sau all included fără geamuri. De data asta era all included, cu apă caldă, paturi ȘI geamuri, dar fără curent electric. Realitatea a depășit așteptările cu mult: ajunși acolo pe la 0:30, am fost întâmpinați de lumânări pe coridor, culori calde, camere spațioase, gândaci prietenoși... Eu eram cazat la etaj, care nu era terminat, dar măcar era cu geamuri și acoperiș, deci nu puteam să mă plâng.

Am lăsat bagajele, am așteptat să se schimbe fetele în hainele de clubbing, apoi am așteptat să se schimbe din nou în haine care să nu le facă ținte sigure pentru violatori.

Ajunși în vamă, am fost întâmpinați de un amic mai vechi, moldovean, cum altfel. Omul fiind în Vamă de ceva vreme, m-a luat de gât și a început să mă pună la curent cu noutățile. Cu ocazia asta am aflat că e din Târgu Ocna, orașul cu perverse, că iubește mult de tot o moldoviancă și că este foarte beat. Aș mai fi aflat eu multe, dar între timp am ajuns la Expirat și a început dansul. Apropo, să luăm o pauză de dubstep. După care continuăm cu partea a doua.