Se afișează postările cu eticheta racing. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta racing. Afișați toate postările

Max și semafoarele

|

Ieri noapte, pe la 2. București-ul așa cum îmi place mie, lipsit de oameni. Eram cu Max, prietenul meu cel mai bun în mașină (nu e imaginar, promit) și îl duceam acasă după o ieșire în oraș. Prieten care, dacă ați mai citit postările mele, e plecat de câțiva ani buni în Franța și care a venit aici în concediu. Eram pe Regina Elisabeta, opresc la semaforul de la Lazăr. Lângă mine, un Duster o ia ușurel înainte. Ne amuzăm împreună de cum înainta el pe roșu, după care ne amuzăm de cum trece de intersecție fără nicio apăsare. Se face verde. Îl ajung din urmă la semaforul de la Kogălniceanu, unde, desigur, trece din nou pe roșu, de data asta cu mai mult avânt. În depărtare îl văd cum face același lucru și la ultimele două stopuri de până în cheiul Dâmboviței, apoi dispare din raza vizuală. Râdem, glumim, apoi ne continuăm drumul către Academia Militară unde, la semaforul de jos ajung fix la timp ca să îl văd pe monsieur Duster cum trece, ați ghicit, din nou pe roșu. De data asta se face verde mai repede, așa că îmi pun mașina pe turbo mode și îl ajung din urmă pe panta de la Academie. Frânez violent când trec pe lângă el, suficient cât să se sperie un pic (eram paralel cu el, nu fac măgării). Opresc la semaforul de sus de la Academie, dau geamul jos în timp ce ajungea și Dusterul. Surprinzător, la volan un tip pe la 45 de ani, cu un început de chelie, cu nevastă-sa în dreapta și vreo funcție în cadrul ministerului, că altfel nu îmi explic nesimțirea susținută.
- Care e problema? mă întreabă el ‪#‎vaditderanjat‬
- Regulile de circulație sunt pentru proști, nu-i așa? îl întreb eu râzând.
- Ce reguli domne? - de data asta un pic defensiv.
- Cele 5 semafoare la care ai trecut pe roșu, spune prietenul meu ceva mai puțin amuzat.
Dusterul pleacă ușurel de pe loc de la semafor, pe roșu, continuându-şi drumul cu o nonșalanță pe care o poți întâlni doar aici, în estul Europei.
- Șase semafoare, spune Max, resemnat.
- Asta ca să îți reamintești de ce ai plecat din România, îi răspund eu încă râzând.
Îl las pe prieten acasă și apoi mă opresc la un OMV să pun benzină. Se apropie de mine o fetişcană pe la vreo 2x ani, mai de etnie ea așa.
- Auzi pisi, mă ajuți și pe mine cu o treabă?
- Ce treabă? (Pisi???)
- Am rămas fără benzină, dacă poți să mă ajuți să bag și eu doi litri să plec de aici.
Mă uit la ea, mă uit la Opelul ei Vectra din 1996 cu numere de Germania, apoi îi răspund:
- Păi și? N-ai bani?
- Am plecat așa, am uitat portofelul acasă, telefon, tot.
- Și cu ce sunt eu de vină că ești uitucă? Uite, dacă vrei îți dau telefonul să suni un prieten.
- E, cine crezi că vine la ora asta? îmi răspunde, deja furioasă.
- Asta nu mai e problema mea.
- Nu e nevoie să faci mișto, pisi.
- Pisi, nu fac mișto, doar muncesc pentru banii mei.
Se îndepărtează bombănind. Plătesc, mă urc în mașină și plec spre casă. Încă o noapte normală în București.

Ecuație

|

Bă, credeam că urmează o luni nașpa, dar m-am înșelat. A fost o zi (și mai ales o seară) dă vis.
Adică m-am văzut cu aspirina mea, Miezu, remediul la orice fel de dureri de cap. Ca de obicei (pot deja să spun că e un obicei), am mâncat pizza la Fabrica, am sporovăit vrute (mai mult ea) și nevrute (mai mult eu), ne-am uitat la How Stuff Works pe Discovery și m-am bucurat să o văd liniștită (sufletește).
Și cum mă întorceam eu de la întrevedere, iată-mă primul la stop. Mi se întâmplă des chestia asta, nu îmi dau seama de ce. Semaforul fiind roșu de furie, din acest motiv. Mă mai joc un pic cu radioul, stopul tot roșu. Mă uit la semafor, el la mine, nimic. Și cum mă plictiseam eu în acest staring contest, iată cum apare lângă mine un frigider de poliție. Frigider marca Logan. Îmi zic "hai frățică, p-ăsta sigur îl faci, să moară copilașii tăi". Bag a-ntâia, mă mai uit o dată supărat de semafor, care cedează și îmi dă verde, apoi o calc cât mă ține EMO (vezi poza).
Spre satisfacția mea, l-am făcut praf, da' praf! L-am lăsat bine de tot în urmă. Opresc la semaforul următor, satisfăcut de de cât de performant sunt în comparație cu șifonierul pe roți. Și îl văd apropiindu-se cu 50, calm, tacticos, apoi văd cum își pornește la fel de tacticos girofarul și trece pe roșu. Clasă, frate, mi-a dat clasă. Ca urmare, țineți cont de următoarea ecuație când vreți să faceți liniuțe cu frigideru': 200 CP < 75 CP + girofar.

Ia imaginați-vă acum o liniuță pă melodia lu' Janelle:



Andre 3000 la feminin, ce mai.

Records in my head

|

Fur melodii, asta fac. Mă folosesc de contul meu de LastFM pentru a găsi tot felul de melodii, pe care le savurez cu nerușinare, fără să țin cont ce amintiri îți invocă ție o melodie care mie îmi place poate în alt fel.
La fel, și alții iau de la mine melodii. Sper ca măcar unele melodii din cele pe care le-au descoperit din cauza (ahem, Miez) mea să le asocieze cu niște amintiri frumoase.
Am citit niște cuvinte foarte frumoase: ”music is what feelings sound like”. Picture this feeling:



Pe mine melodia asta mă duce undeva departe, undeva unde vreau să fiu. Unde voi fi, pentru că obțin tot ce îmi doresc.
Și să-ți vând un pont: și tu poți să ajungi acolo unde vrei să fii. Asigură-te că vrei să ajungi acolo, apoi gândește-te zilnic la asta și fă ceea ce trebuie ca să ajungi unde ți-ai propus. Do or don't. There is no ”try”.

In other news, cred că dacă mă voi căsători vreodată, voi avea o soție tare pisăloagă. Nu de altceva, dar se zice că toate experiențele te pregătesc pentru ce vei avea de înfruntat în viață, și jur că dacă s-ar da diplome pentru ”arta de a părea că asculți”, aș fi premiant, la cât antrenament primesc la birou. Alo, șefa, mai facem o pauză? No, really, voi nu înțelegeți. La modul cel mai concret, dacă se apucă să vorbească cu tine și nu o întrerupi, poate vorbi 3 ore non stop. Și să dea dracu să pleci în concediu, că ajungi ultimul nenorocit în gura ei. Mincinos, leneș, dezordonat... Sincer, nu știu cum dau doar de panarame de șefi. Dacă toți sunt așa, aș dori să mă mut la țară și să cultiv legume.

In other news, Max Pain și-a găsit job în țara mâncătorilor de croissante. Nimic nu-ți poate sta în cale dacă ești consecvent și răbdător. Și le poți avea pe toate: o persoană care să te iubească precum ochii din cap, o situație materială care să îți permită să faci ce îți dorești, precum și

Max: k
Max: hai ca am plecat la plaja
Max: vb mai tarziu
Coyote: succes si crema

Toate astea, pe Coasta de Azur. Speaking of which, să vă mai dau o melodie, pe care vreau să v-o imaginați ca fundal sonor pentru un răsărit de soare din mare (marea noastră, neagră și udă), un răsărit ușor alcoolizat și poate și ușor influențat de anumite ierburi medicinale arse în scop terapeutic.



One more thought. Cred că pisica mea se va numi Zen. P-asta nu știu de unde am scos-o, momentan urăsc pisicile cu care trăiesc. Toate 8.

L.E.: Le Miez, dacă te întrebi de unde știi melodia, e din mixul Letter to M, pe care ți l-am băgat pe gât, sau mă rog, pe urechi, în drumul spre UngariaAustriaGermaniaLiechtensteinElvetiaItaliaFranta si restul.

 

©2009 Blog cu păsărele | Template Blue by TNB