Summer Well

Sâmbăta asta a fost Summer Well, un festival pe care nu l-aș fi crezut dacă nu l-aș fi văzut. De ce? Pentru că, nu știu exact cum, festivalul ăsta a adunat fix oamenii care trebuiau să fie acolo. Hipsteri trecuți sau în devenire, tineret de calitate, oameni plini de viață care au creat o atmosferă pe care nu am mai întâlnit-o de mult la un festival românesc (if ever).

Line-up-ul a fost foarte bun, mai ales că festivalul a fost periculos de aproape ca perioadă de mega-evenimentul de la Sziget. Eu am reușit să intru doar sâmbătă, mai mult ca un experiment și ca o provocare decât ca să îi văd pe artiști. And boy was it a nice challenge.

Ajung la intrare pe la 4 jumate, fără bilet și un pic încurcat de faptul că toată lumea CEREA bilete, spre deosebire de alte concerte, unde la intrare se vindeau bilete. Da, până și bișnițarii căutau bilete, ceea ce chiar era o surpriză. Mă rotesc de câteva ori pe acolo ca o vrabie înfometată, apoi șansa apare:

- Băiatu, ai un bilet în plus?
- Unul în minus, răspund eu cu un dramatism exersat.
- Vrei să intri? mă trage conaționalul mai de-o parte.
- Da, cât mă costă?
- 150 de lei.
- E ok.

Câteva ocolișuri mai târziu (nu voi da detalii, din motive lesne de înțeles), iată-mă în Food Court, fără brățara necesară dar departe de filtrele, dealtfel foarte riguroase, ale firmei de pază. Pasul doi: să aflu cine naiba cântă. Nu vreau să o lungesc aiurea, sunt destule recenzii pe net, tot ce mai zic e că băieții de la Bastille m-au cam lăsat fără suflare. M-am simțit cum probabil s-a simțit persoana căreia i-a căzut drona defectă în cap (eveniment văzut, ca și concertul, de mii de oameni, live), doar că amețeala mea era una plăcută și nu aveam capul spart. Privind în urmă, poate trebuia să ascult muzica artiștilor înainte de festival, ca să nu mă lovească așa. Pe de altă parte, nu am știut dacă pot intra, deci am o scuză.

Sumarizând, organizarea a fost foarte ok, incidentele puține și izolate, publicul frumos, surprinzător de activ și de receptiv, trupe de calitate și implicate. Dacă ar fi să critic ceva, ar fi faptul că uneori sonorizarea a fost prea slabă. Dacă ar fi fost tot timpul, ar fi fost ceva, dar a fost doar la anumite concerte.

La cât mai multe astfel de festivaluri, cu astfel de public.

Cine fură azi un ou,

...nu va fi neapărat un hoț foarte reușit.

Îmi place să fac călătorii în timp. Ieri, în timp ce mă bărbieream, îmi testam mașina timpului și am dat peste o amintire uitată într-un colț al arhivei.

Bă fraților, eu când eram mai mic, am furat un ou. Deci nu figurat, nu la mișto, am furat un ou. Nu mai reușesc să îmi dau seama când s-a întâmplat, eticheta amintirii era îngălbenită și ștearsă, dar din câte am observat, nu cred că aveam mai mult de 7-8 ani. Eram la țară, știu că m-am dus la o vecină ca să îi dau ceva de la maică-mea. Sau să îi transmit ceva, nu mai știu. Ideea e că vecina nu era acasă (sau dormea foarte profund), așa că am renunțat după câteva minute să o mai strig. Îmi amintesc foarte clar cum am văzut CUIBUL într-o șură plină cu fân, apoi am văzut OUL, după care nimic nu a mai depins de mine. Războiul din mine a fost unul crunt și sângeros, însă amatorul de senzații extreme din mine a câștigat. Bine, era același care câștigase războiul intitulat "să îmi iau pistolul de jucărie căzut sub leagăn în timp ce leagănul se mișcă foarte repede?", acțiune soldată cu cap spart și față plină de sânge. I should have known better.

Dar, cum ziceam, nu mai eram eu cel ce decidea. Eram posedat de demonul lăcomiei și al desfrânării, așa că am luat oul și l-am dus acasă. Nu îmi mai amintesc ce am făcut cu el, cred că l-am pus în frigider lângă celelalte, ideea e însă că nu m-am mai putut privi în oglindă cam două săptămâni. Iar la vecina respectivă în curte nu am mai călcat toată vara.

And here I am now. Marele hoț, marele răufăcător. Dădeți-vă!

Fără melodii azi, că nu am net. Vă pup din Păltiniș!