Spiritul civic, sau cât ne lipsește ca să scăpăm de blestemul istoriei

De câțiva ani observ cum, timid, apare în România ceva nemaivăzut pe meleagurile noastre: conștiința civică. S-a născut discret din patriotism, dintr-o urmă de educație și din mult curaj al unor oameni care au ales activismul ca mod de a avea un impact. A dat un examen important acum puțin timp, odată cu succesul protestelor legate de Roșia Montană. Conștiința asta civică are la bază bunul simț, o calitate care parcă se estompează în marile aglomerări urbane și care, de fapt, poate salva România de hoția și devalizarea sistematică de la revoluție încoace.

Conștiința civică, în forma ei timidă și incipientă, o observ în trafic, o observ în gradul de încredere pe care îl acordăm DNA-ului, o observ în micile gesturi pe care unii oameni încep să le facă chiar dacă “nu e treaba lor”. O observ în insistența unora de a rămâne optimiști, în ciuda nesimțirii covârșitor majoritară din jurul lor. Aceasta conștiință a societății crește odată cu oamenii care s-au eliberat de cătușele sistemului, care s-au luat la trântă cu el, fie prin inițiative personale sau voluntariat, fie prin încăpățânarea de a nu accepta să fie călcați în picioare pe munca lor.

Aș vrea ca mai mulți oameni din jurul meu să înțeleagă că nu sunt singurii care ar bate obrazul unui mârlan care aruncă gunoiul pe geamul mașinii. Aș vrea ca mai mulți români să înțeleagă că singura, dar SINGURA metodă prin care putem să scăpăm de blestemul istoriei noastre este sa ne folosim de vocea pe care ne-am câștigat-o cu greu (și cu mult noroc!) în ultimii 25 de ani. Vocea asta, a bunului simț, pe care o putem folosi doar când suntem împreună și când nu ne lăsăm intimidați de munca titanică pe care o avem pentru a ajunge unde am vrea sa fim.

Mediul de afaceri din România suferă în parte din cauza lipsei unei infrastructuri solide care să ușureze accesul la resurse. Ce fac oamenii aleși să ne conducă? Taie bugetul pentru infrastructură și îl redirecționează către administrațiile locale. Vine iarna, e nevoie de bani de căldură. Iar românului, dacă dă de căldură, nu prea îi mai vine să își folosească vocea. Deh, puterea obișnuinței, blestemul istoriei noastre. Așa că mediul de afaceri suferă în tăcere în lipsa infrastructurii. Nu moare, doar crește într-un ritm mult, mult mai scăzut decât ar putea.

România duce lipsă de investiții din partea statului. Investiții care ar crește valoarea adăugată din economia noastră, deci salariile, deci nivelul de trai. Ce fac oamenii aleși să ne conducă? Redirecționează banii din bugetul de stat destinați inițial investițiilor (pe care nu știu, efectiv, cum sa îi pună la lucru) înspre... a asigura căldurica: măresc salariile bugetarilor. Deloc un lucru rău, în sine, dar mărirea asta este complet nenaturală: nu este generată de o creștere economică, ci dimpotrivă, de eliminarea unor variante de creștere a economiei. Efectul pe termen mediu? Gândiți logic: salariile cresc, însă productivitatea rămâne aceeași, în lipsa investițiilor. Deci aceeași muncă plătită cu mai mulți bani. Rezultatul: ineficiența economiei, devalorizarea leului, bețe în roată populiste care dau o gură de aer pe termen scurt și mai mult rău fac pe termen mediu și lung.

România este sufocata de corupție și hoție, aceste crime care nu lovesc poate în noi, dar vor lovi cu siguranță în copiii noștri. Ce fac oamenii aleși să ne conducă? Blochează apariția unei structuri specializate în recuperarea pagubelor dovedite prin sentințe definitive (sentințe obținute prin efortul Direcției Naționale Anticorupție și nu numai). În lipsa unei astfel de structuri specializate, ANAF-ul cel rigid nu știe să recupereze aceste miliarde, multe miliarde, și gradul de recuperare al pagubelor ce reies din sentințe definitive este undeva pe la 10%. 10! In condițiile în care din sumele astea recuperate am putea avea și salarii mărite la bugetari, și investiții în infrastructură și în stimularea creșterii economice.

Cu toate că există și inițiative și pași în direcția bună, trăim încă într-o Românie sufocată de oamenii care o conduc. De ce? Pentru că uităm că avem o voce. Pentru că uităm că putem spune NU, chiar și între alegeri. Uităm că putem trage o linie, nu doar pe buletinele de vot, dar și pe asfalt. Ei nu conduc țara pentru că au moștenit-o. Faptul că i-am crezut la un moment dat nu ne poate împiedica să spunem "ajunge!", chiar și între alegeri. Ei conduc țara reprezentându-ne pe noi. Numai noi le putem da legitimitatea. Nu credeți că este cazul să nu o mai dăm pe pungi de mălai și de zahăr?

Un polițist mort pentru grandomania unui om ales să ne conducă este, din păcate, doar o scânteie din multele care izbucnesc zilnic. La nivel macro, nu doar astfel de tragedii ar trebui să genereze un răspuns social. Nu doar tragicul, nu doar suferința brutală a câtorva oameni. Ar trebui să ne uitam în jurul nostru și să adunăm suferințele micuțe din noi: că murim cu zile în trafic din lucrări executate prost, că mergem pe drumuri naționale – din cauză că autostrăzile trebuie dărâmate, că educația se duce de râpă din lipsa unui sistem coerent și a unui management inteligent, că medicina se bazează exclusiv pe moralitatea (și uneori, lipsa ei) doctorilor, nu pe sisteme și dotări performante. Că legea se aplică, încă, cu excepții, că plătim taxe la statul care nu produce nimic cu ei, ci îi irosește. Din toate durerile astea micuțe ar trebui să izbucnească un strigăt.

Lăsând la o parte preferințele politice... Că Ponta este un mincinos patologic, că Iohannis este o marionetă prezentă exclusiv pe plan extern și pe Facebook, ca să dea bine. Că rădăcina răului e la Băsescu, la Iliescu sau la Icsulescu... Lăsând la o parte tot teatrul ăsta hipnotizant de păpuși cu girofar și conturi de miliarde... Repetați-vă în gând asta: ei sunt ANGAJAȚII noștri. Noi îi plătim, de la noi au miliardele. Noi le dăm voie să ne arate direcția potrivită. Noi putem să le dăm peste mână, noi, ăștia 20 de milioane putem să tragem linia peste care să nu mai poată trece niciun Oprea, Oprescu, Ponta, Udrea. Să nu ne mai concentrăm să îl schimbăm pe dracu cu ta-su, ci să ne facem auzită vocea mai direct și mai des. Bătălia nu este între PSD, PNL, UDMR și alte grupări ideologice. Bătălia este strict una de randament, dacă vreți, ca într-o companie. Dacă sancționăm sistematic managementul, prin eliminarea de la conducere, vom găsi în cele din urmă pe cineva care să se priceapă. Cu o condiție! Să nu mai alegem răul mai mic. Să nu cădem iar în hipnoza asta, cum că există doar două alternative. Să nu mai vedem doar alb și negru, doar Băsescu și Ponta, doar PNL și PSD.

Foarte bine, ne dau să alegem între un hoț și un corupt? NU ÎI ALEGEM. Căutăm alternative, ni le creăm noi, nu ne lăsăm dovediți de mârlănie. Dacă noi nu, copiii noștri sigur merită efortul ăsta.

Conștiința civică, aflată la noi încă într-o fază incipientă, este singura care ne poate salva de acest management dezastruos al resurselor. Și e ca un mușchi. Cu cât îl flexăm mai des, cu cât încercăm să ridicăm sarcini mai mari, cu atât devine mai puternică. Așa se maturizează o democrație.

La final, mai zic o treabă. Oamenii absolut senzaționali care au început să apară în mediul de afaceri, în postura de “freelanceri”, “antreprenori”, profesioniștii adevărați orientați către rezultat și către valoare adăugată, ei reprezintă direcția potrivită. În momentul în care acești oameni vor avea curajul să intre în politică, soarta țării noastre se va schimba radical. Ei sunt în primul rând oameni liberi. Liberi de blestemele românismului. În momentul în care reușim să curățăm managementul de lepre și păduchi și să îi aducem pe profesioniștii liberi la conducere, România are tot ce îi trebuie ca să o ducem toți bine, aici, între granițele noastre, nu tânjind după visul american, spaniol sau german, după caz.

Cu NU în brațe la OMV

Mai nou, OMV angajează persoane doar dacă au trecut în CV că au lucrat pentru Martorii lui Iehova. Altfel nu îmi explic următoarea scenă.

-Bună seara, la pompa 5.

-Bună seara! Doriți cod fiscal pe bon?

-Nu.
-Campania noastră pentru gențile xxxx o cunoașteți?
Stau un pic să mă gândesc și zic că da, ca să nu îmi spună toată polologhia.
-Și colecționați puncte?
-Nu.
-Nu doriți să beneficiați de reducerile de până la 80%?
-Nu.
Mai stă un pic (deh, plata cu cardul) apoi spune:
-Poate vă folosește mai mult reducerea de 25% la aspiratorul yyyy din campania noastra!
-Nu, mulțumesc.
Îmi întinde POS-ul.
-Un senviș, un baton de ciocolata?
-Nu, mulțumesc, răspund eu scrâșnind, virtual, din dinți.
Se uită în ochii mei și răspunde cu candoare:
-L-ați luat pe nu în brațe azi!
Îmi zâmbește tâmp. Iau cardul și mă îndrept spre ieșire.
-O seară plăcută!
-La fel, îi răspund, deși parcă aș mai fi zis un nu, doar așa, de spectacol.

Și dacă...?

Vă avertizez din start că această postare este despre politică. Așa că dacă subiectul nu vă interesează, puteți încerca bloguri mai haioase, gen gascaprinapa.ro (garantat amuzantă). În cele ce urmează, deși nu sunt în general adeptul teoriilor conspiraționiste, voi face un exercițiu de imaginație.
Pentru început vă rog să vă uitați la aceste două personaje.

Lăsând la o parte că am văzut același gest făcut de vânzătorii de pește ambulanți și trecând peste bancul cu cine o are mai mare, vă invit să reflectați un pic la proveniența celor doi candidați. Vorbim de faimosul USL, din care făceau parte atât PSD-ul lui Ponta, cât și PNL-ul lui Crin, care acum l-a pus la înaintare pe Iohannis. E adevărat, între timp PNL-ul s-a mai sărutat pe gură cu încă un partener, ca un partid de moravuri ușoare ce este: PDL. Același PDL care l-a susținut pe Băsescu. Același Băsescu împotriva căruia s-a creat acest monstru numit USL, această coaliție de stânga-dreapta. Carevasăzică, PNL a făcut o pornografie cu perversiuni, intrând într-o coaliție cu un partid de stânga, ca apoi să se alieze cu partidul care a l-a crescut pe Băsescu. Dar mă rog, ăsta e alt subiect. Să revenim.

Ce-ar fi dacă în spatele celor doi candidați ar fi aceiași oameni? Ce-ar fi dacă, în spatele spectacolului cu ruperea USL, totul să fie regizat cu atenție? Pentru că e simplu: cum ai mai multe șanse să îți pui președintele dorit? Cu un candidat de stânga sau cu un candidat de stânga și unul de dreapta? Românul votează împotriva lui Ponta (cu Iohannis) sau împotriva lui Băsescu (cu Ponta sau Iohannis). Este win-win! Noi ne simțim răzbunați, iar în spatele acestor doi actori, aceeași echipă își freacă mâinile.

Desigur, sunt speculații. Dar dincolo de teoria conspirației, uitați-vă cine îi susține pe cei doi candidați. Ce structuri sunt în spatele acestor doi actori. Pe cât sunt candidații de diferiți (un tupeist de ultimă speță, plagiator dovedit și mincinos cu papagal, versus un om incapabil să spună două vorbe fără să pară un țărănoi cu aere de Spania), pe atât se aseamănă structurile care îi susțin. Banii din campaniile lor provin, cel mai probabil, de la noi, de la contribuabili, prin diferite modalități. Desigur, iar sunt speculații. Până la urmă acesta e doar un exercițiu de imaginație.

Fundamental vorbind, candidații existenți, cu excepția Monicăi Macovei, provin din același sistem nenorocit care ne-a lăsat fără educație, fără sănătate, fără industrie, fără agricultură. Și înainte să începeți cu comentariile anti-Macovei, să știți că nu sunt de părere că Monica Macovei ar fi un om neapărat potrivit pentru postul de președinte. Este un apărător al justiției cu orice preț, dar un președinte trebuie să fie mult mai mult de atât. Și nu o văd că ar avea spiritul de combatant, de orator și abilități diplomatice debordante. Alte baliverne, cum că ar fi torționară, bețivă etc., le doresc argumentate. Așa cum plagiatul și minciunile lui Ponta sunt argumentate, așa cum țărănia lui Iohannis tocmai ce a fost argumentată (ghinion!). În rest, Macovei a intrat în politică pentru că avea nevoie de susținere ca să ajungă mai sus, iar când a văzut cu ce oameni are de-a face, a renunțat la partide. Și uite că nu o duce prea rău. Măcar ea își finanțează campania din banii pe care încuviințăm să îi dăm, nu bani pe care îi dăm la bugetul de stat, care apoi ajung prin diverse combinații la diverși interpuși în afacerile cu statul.

Și dacă le-am strica planurile? Și dacă doar pentru a le strica planurile, doar pentru a oferi o gură de aer proaspăt și nedorit de NIMENI din mediul politic actual (fapt ce spune foarte multe), am merge la vot și am pune ștampila pe Monica Macovei?

Și știți ce? Uite, ca să lăsăm subiectivismul la o parte, să votăm ca pentru un job. Ca și cum noi am fi angajatorul (pentru că suntem!), hai să votăm CV-uri, nu sentimente. Analizați cu atenție, ca niște adevărați HR specialists, CV-urile candidaților. Și votați pe cel care a dovedit cel mai mult profesionalism în joburile anterioare.

În rest, numai de bine. Eu votez cu Macovei în primul tur, măcar ca să văd câți suntem. În turul doi mai vorbim.

Nu degeaba îi zice Poștă... (partea a doua)

...sau episodul 3 de la aventura din postarea anterioară.

Pentru că orice prost este perseverent, am urmat indicațiile bestiilor de la oficiul poștal anterior și am vizitat oficiul poștal de care ținea strada mea. Nu pentru a recupera rambursul, pentru că mi-a venit acasă, ci pentru a trimite un pachet către Londra.
Și de data asta am ajuns, bate-mă vina, la 18.45, pentru că job și pentru că program de lucru. Am intrat în oficiul poștal pregătit pentru ce-i mai rău, pentru că aici secția de coletărie este mai mică și n-aș fi avut unde să mă ascund dacă ieșea bătaie. M-am așezat la coada formată dintr-o persoană și am început să studiez documentele postate pe avizier, urmărind în același timp evoluția cozii.

- Bună seara, am de ridicat și eu un colet, spune bărbatul din fața mea.
- Numai puțin, că trebuie să pun niște ștampiluțe urgent, spune tipa de după ghișeu, dispărând apoi pe ușa din spate.

Urmează aproximativ 7 minute de CLANC CLANC CLANC, de începusem chiar să aud versuri de La Familia pe beat-ul de hip-hop. În fine, termină de ștampiluțat și îi dă omului coletul, apoi mă ia pe mine în primire.

- Ce aveți?
- Un colet pentru Marea Britanie.

Su uită mirată la mine, de parcă îi cerusem prezervative cu gust de mici. Am aflat un mai încolo de ce.

- Numai puțin, să găsesc formularele.

Caută alte 3 minute formulare, după care scoate niște orori trase la xerox, cu contrastul la maxim, de se vedea și praful de pe original.

- Doar pe astea le mai avem. Deh, așa se lucrează la noi.

Departamentul de coletărie nu avea formulare de trimis colete. Am aflat mai încolo de ce. Mă rog, mă apuc să completez.

- Cât o fi ceasul? Auăleu, e 7!
- Să plec? îi răspund, conștient fiind că dispunea de multe obiecte contondente de partea aia a ghișeului.
- Nunu, vă iau coletul.

În acest moment își face apariția o familie cu copil de 4-5 ani, spre întristarea funcționarei noastre, care se pare că nu făcuse aceleași cursuri de "Hai sictir" de care beneficiaseră cele de la oficiul poștal anterior. Neștiind cum să procedeze cu o trimitere, sună o colegă (probabil în concediu) și se informează, apoi se plânge cam 3 minute că nu are timp să facă toată treaba, idee cu care aș fi empatizat dacă nu ar fi vorbit despre asta la ghișeu, de față cu mine și cu familia respectivă. Termină de vorbit, rezolvă familia cu copil mic (la îndemnul meu, că nu suport copiii), apoi îi dau formularul completat și se apucă să introducă datele într-un program ce îmi aducea aminte de 1988, de sistemul de operare DOS și de Norton Commander.
Cânărește pachetul (care era un pic mai mare decât un cub Rubik de dimensiuni medii), apasă un ultim Enter și văd suma totală de plată.

- Ăăăă... Am de plată ȘAPTEZECI ȘI DOI DE LEI???
- Da, trimiterile în Uniunea Europeană sunt cele mai scumpe.

Doamnă, dar nu trimit un cal cu tot cu căruță și staul îmi vine să îi zic, dar îmi dau seama că nu are ea nicio vină, așa că îi spun în schimb:

- Anulați documentul, nu mai trimit, că valoarea coletului nu e nici jumătate din valoarea transportului.

În timp ce plecam val-vârtej din oficiu, am putut observa ușurarea pe fața funcționarei. Încă un client evitat.
Ulterior, când i-am povestit întâmplarea, mi-a oferit Gâsca o soluție:

- Fuck it, de banii ăștia îmi cumpăram un porumbel și îl antrenam!

Așa că am început să pun bucăți de pâine pe pervaz.

Vă las cu Maria Tănase, pentru că au trecut 100 de ani de la nașterea ei și pentru că a trecut cam tot atât de când Poșta Română și-a făcut update la software.

Nu degeaba îi zice Poștă...

... Pentru că îți vine deseori să te f##i în ea. Nu cred că am găsit angajate mai sictirite și mai acre nici în secțiile financiare, și asta spune mult.

Să presupunem că ai un job. Greșeală pe care o fac mulți dintre noi, în lipsă de alte surse de venit. Să presupunem că jobul tău are un program normal, între 9.00 și 18.00. Astfel încât, dacă vrei cumva să trimiți un colet în țară, o poți face doar după program, să zicem 18.30. Oficiile poștale sunt deschise până la 19.00! Ce bine, nu? Nu.
Pentru că dacă faci greșeala să intri într-un oficiu poștal după ora 18.00, te vei simți ca steagul românesc în județul Covasna. Ca israelianul în Palestina. Ca rapidistul pe Ghencea. Nu există priviri mai feroce decât cele care se îndreaptă înspre tine la oficiul poștal după ora 18.00.

Episodul 1

- Bună ziua, vreau să trimit și eu un colet.
- Păi haideți, dați-mi coletul! (indignare) Ați completat avizul? (acuzator)
- Nu, îl completez acum. (defensiv)
- Păi la ora asta veniți? (indignare) Haideți, luați de-aici un formular. (expeditiv)

Mă uit la ceas, mă uit la ea, mă uit la ceas... Dau să zic "ce morții pe partea maternă mă grăbești, nu aveți program până la 7?", dar parcă anticipând întrebarea mea, bestia cu chip de funcționară continuă:

- La 7 vine mașina și trebuie să fie gata documentele.
- Dar eu nu vreau neapărat să plece în seara asta.
- E, acum dacă ați venit...
Nu aveam cu ce scrie, așa că zic:
- Aveți cumva un pix?
- Am, dar îl folosesc eu. Găsiți de cumpărat la colega mea.

Nu aveau de dat, aveau doar de cumpărat. Fair enough. 0,5 lei pentru o cauză nobilă. Am scris avizul (culmea, în timp util!) și am vrut să îi dau pixul înapoi, dar m-am răzgândit. L-ar mai fi vândut de vreo trei patru ori minim.

Episodul 2

(După ce am stat la o coadă interminabilă de două persoane, cu care și-a povestit și de rudele moarte pe partea maternă)

- ... La revedere, doamna Nuți, să aveți grijă de pisici!
- Sănătate!
...
- Bună ziua, am și eu un ramburs de recuperat... (umil)
Vocea ei mi-a răspuns:
- La colega.
Dar tonul și mimica ei ziceau:
- Vierme mizerabil, cum îndrăznești să vii la ghișeul 2 pentru ramburs? Unde ai trăit până acum?
- A, mulțumesc, zic eu un pic nervos deja.
Coada numărul doi. Termină și asta de povestit despre șoferul de pe mașina care urma să vină să ia coletele, apoi mă ia în primire.
- Aș dori să recuperez și eu un ramburs... (timid)
- Cu post restant?
- Ăăăă... Nu știu ce este post restant.
- Ce adresă ați trecut pe mandat? (autoritar)
- Adresa mea... (confuz)
- CE ADRESĂ??? (demonic)
- Strada XYZ etc.
- A, păi vine la oficiul poștal 2, nu la noi.

Am mulțumit funcționarei și lui Dumnezeu că am scăpat și mi-am jurat că de acum curieratul este baza.
După care mi-am dat seama că trebuie să ajung și la oficiul poștal 2.

Mi-e teamă că VA URMA. Așa că să dăm un pic din cap.

Continuarea aici.

588 de exemple

Vă avertizez că urmează ceva politică, ca să vă opriți din timp în caz că aveți alergie.

Pentru variație, mă plimb zilele astea mai mult cu metroul/tramvaiul. Îmi oferă timp de analiză și de reflecție. Și cum analizam eu lumea din tramvaiul 20, îmi pică ochii pe un cuplu de tineri votanți. Ea cu UGG în picioare, el cu geacă albă cu carouri și blugi tocați mărunt. Mă concentrez un pic asupra lor. E clar că sunt împreună, după gesturi. El se joacă cu catarama ei de la haină, ea îi zâmbește tâmp.

Deodată, se eliberează un loc! Tânărul nostru votant se îndreaptă cu pași hotărâți către scaunul liber, urmat îndeaproape de purtătoarea de UGG. Ce drăguț, nu vrea s-o țină în picioare, îmi zic. Dar nu. Flăcăul nostru se așează cu nonșalanță, lăsând-o pe mândra noastră în picioare. Îmi zic, vai, kinky, vrea să se așeze ea pe el. Dar nu. Nu schițează nici măcar un gest în această direcție, în schimb continuă să se joace cu cataramele de la geaca ei. O studiez pe ea: nicio reacție. I se părea atât de normal ca el să stea jos și ea în picioare... Nici măcar n-a existat o discuție sau priviri cu subînțeles pe marginea acestui subiect. Nimic. Era fix ca o vacă pe care o dezlegi de la pom și o priponești de gard. Zero fucks were given.

Unde voiam să ajung de fapt? E un exemplu pueril, recunosc, dar aceste creații ale lui Dumnezeu, aceste făpturi extraordinare sunt oamenii care votează la noi acilișea. Ăștia care scriu "cf? bn" (ce faci? bine - pentru cei care nu sunt obișnuiți), ăștia care se uită cu plăcere la știrile de la ora 5 și la Antene, ăștia care au iPhone dar nu știu ce a pictat Sadoveanu sau ce a compus Brâncuși. Nu noi suntem majoritatea, prin noi înțelegând oamenii cu un minim de cultură și de bun simț. Și nu e normal ca aceste primate să își aleagă reprezentanții? Într-o lume lipsită de moralitate, cel mai deștept ia de la cel mai prost. Ei bine, avem 588 de parlamentari, mulți infractori cu acte în regulă, pardon cu acte pierdute pe undeva pe coridoare de judecătorii. Mulți cu afaceri foarte dubioase cu statul român, de la care sug, scuzați vulgaritatea, precum căpușele zeci și sute de milioane.

Libertatea e dată de cei mulți, nu? E, uite care sunt cei mulți. O alianță de hiene și una de incompetenți. Partide precum cel creat de un om care rivalizează cu Gigi Becali și Vadim, pe numele lui Dan Diaconescu. Un partid al prietenilor noștri de la vest, care ne doresc doar binelö și vorbesc de respectarea principiilor de partid, apoi spun că în funcție de cât ciolan primesc, vor fi sau nu la guvernare (haideți să pariem, eu zic că vor fi). Un partid care e liberal doar cu numele, principiile liberale fiind în completă contradicție cu stânga cu care au realizat alianța asta aparent imposibilă. Nu mai vorbesc de PSD și de ce-a mai rămas din echipa lui Băsescu.

Până la urmă, de ce să fugim de stânga? Socialismul este mai uniform, mai puțin caustic cu omul de rând, nu? Simplu: pentru că asta nu mai e stânga sau dreapta, nu mai există principii sau ideologii. Brătianu ar înnebuni să vadă ce s-a ales de principiile Dreptei. În partea cealaltă, ce socialist nenorocește mari companii ale statului, producători cu valoare aăugată mare, pentru a le vinde mai apoi pe nimic unor "baroni"?

Nu, nu mai putem vorbi de ideologii aici. Putem vorbi doar de devalizare, de o demontare aproape sistematică a economiei pentru a servi unor interese deștepte, dar fără pic de moralitate.

Și știți care e partea nasoală? Suntem o țară foarte bogată, dar sacul are un fund. În cel mai bun caz o să ne târâm în continuare la limita subzistenței, în condițiile în care acum ar fi fost momentul să creștem. În cel mai rău caz, Αποχαιρετισμός Ρουμανία, cum ar zice grecul.

Să ridicăm un pahar în cinstea noastră, a românilor de pretutindeni, cu urarea "așa cum ne așternem, așa vom dormi". Avem 588 de exemple că ne merităm soarta.

Noroc cu Apocalipsa... Dacă nu se amână iar. Which reminds me.

Dumnezeu cred că e român. Are un fel tipic românesc de a lăsa totul pe ultima secundă, de a nu respecta termenele, de a da vina pe alții. Cred că a amânat Apocalipsa asta de vreo zece ori până acum! Get it over with, already!

La final, un pic de muzică de destins neuronii. Cu fuste scurte și cai.

Puterea exemplului - exemplul puterii

Rândurile ce urmează sunt un scurt comentariu referitor la acțiunile din ultima vreme ale politicienilor. Cine dorește să-mi pună o etichetă, e liber să o facă, dar pot să vă spun de pe acum că nu îmi mai regăsesc viziunea și valorile în niciun partid existent în acest moment.

Nu vreau să (vă) pierd timpul analizând pe față și pe dos toate declarațiile și evenimentele din ultima perioadă, sunt sigur că v-au asaltat destul televiziunile și v-ați cristalizat deja o opinie. Ceea ce se întâmplă în acest moment, aș îndrăzni eu să sumarizez, este o răzbunare, o vendetă motivată sau poate nu. Un set de acțiuni ce au avut, încă de la început, un singur scop: îngroparea lui Băsescu. Nu continui prin supoziții referitoare la legitimitatea intenției, aș vrea însă să proiectăm un pic mai departe acțiunile pe care USL le întreprinde.

Cu ajutorul presei, toate ilegalitățile comise de USL (și în mai mică măsură de PDL) ajung direct în capul nostru. Sentimentul că nimic nu-i poate opri din vendeta lor este din ce în ce mai pregnant, datorită faptului că au năucit până și cel mai important element al Justiției. Justiție ce era, probabil, o armă din arsenalul lui Băsescu, dar nu e deloc important asta. Așa cum Băsescu și-a atras de partea sa Curtea Constituțională, cu ajutorul abilității sale, puteau la fel de bine s-o facă și Pic și Poc ai noștri. Numai că Pic și Poc ai noștri au trăit în mijlocul unor clanuri mafiote. Nu cele de dreapta, cu finețuri și scenete, ci cele de stânga, violente și indiferente la opinia publică.

Pic și Poc, când au avut ocazia, au încălcat toate legile și regulile existente, inclusiv Constituția. Pentru că în clanurile de stânga, scopul scuză mijloacele. Cum se traduce asta în societatea civilă? Uite-așa: lege = 0. Să dau un exemplu, poate pueril. Până în urmă cu câteva săptămâni, exista un sentiment general că "jmecherii", oricât ar fi ei de jmecheri, nu se mai afișează, nu mai arată o indiferență atât de crasă față de lege. Existau, ca și acum 8 ani și mai mult, hoți, existau ilegalități, dar cuvântul de ordine era discreția. Pentru că se știa că, dacă se ajunge la un scandal cu public, cu greu se mai puteau îngropa procesele. Ciocu' mic și joc de glezne, ca să ne meargă la toți bine.

Ce cred eu că se va întâmpla în continuare, ca urmare a acestor acțiuni brutale și lipsite de rafinament, urmate de acapararea puterii de către USL? Vor reveni jmecherii. Vă mai amintiți de ăia cu mașini scumpe, care vă depășeau cu 300 la oră în drum spre mare, sau care treceau pe roșu, sau care intrau în față la cozi? Aia de acum câțiva ani... Ăia pentru care chemai poliția degeaba, că stăteau în poziție de drepți în fața lor? Stați să vedeți ce o să reapară, ca ciupercile după ploaia de capete. Mafioții de stil vechi, de tip italian, care veneau peste tine în casă. Sper să nu fie așa, dar eu asta întrevăd.

La final, câteva vorbe pentru politicienii noștri. Nu zice nimeni să nu vă omorâți între voi, dacă atâta știți. Dar măcar păstrați o aparență de respect pentru lege, pentru opinia publică, pentru bunul simț. Pentru că voi dați exemplu, prin acțiunile voastre, țării. Puterea exemplului se vede cel mai bine în exemplul puterii, domnilor. Și exemplul pe care îl dați voi acum va fi urmat întocmai de turma pe care o păstoriți.

Și o melodie cu titlu potrivit pentru rândurile de mai sus, dar mult prea frumoasă pentru mizeriile pe care textul le analizează. Brutal Hearts.

Aroganțe și fumuri la Silver Church

... sau cum să îți bați joc de clienți pe principiul "mai sunt destui de unde ai venit tu".

Ieri am fost la ceea ce trebuia să fie un concert mișto, susținut de Waldeck. N-a fost, pentru că bătaia de joc ce a ținut loc de organizare mi-a schimbat complet starea și m-a făcut să plec înainte de începerea concertului, după 2 ore și 30 de minute de așteptat într-un "club" în care n-aveai loc nici să întorci capul.
Concertul era anunțat pentru ora 21.00, așa că am ajuns acolo pe la 21.10, împreună cu perechea mea cea de toate zilele, în ideea că ne mai încălzim și noi un pic, mai vedem o pisicuță , mai bem un cico. Încălzirea s-a făcut afară la coadă, în frig, pentru că se intra cu țârâita. Pisicuțele bune, n-am ce zice. Cico era în prețul biletului, dar doar cico cu alcool, deci am zis "pas", în așteptarea spectacolului ce ar fi trebuit să înceapă, credeam eu, pe la vreo 22.00. La intrare, un bi gi es se uita la noi de parcă eram recidiviști cu svastici tatuate pe frunte, lucru care m-a făcut să mă simt mai sigur, pentru că, nu-i așa, un recidivist adevărat nu avea nicio șansă să intre la concertul lui Waldeck. Wait, what?

Următoarea oră nu a adus nimic notabil, în afară de întâlnirea cu Teodora, cunoștință veche din mediul virtual și nu numai. Pe la 22.45 deja mă uitam pe pereții frumos decorați cu busturi de bărbați (?!?) și mă întrebam dacă merită să îți împarți spațiul vital cu încă 200 de oameni care ascultă împreună cu tine muzică de Radio 21, cum elegant s-a exprimat un coleg de suferință.

Pe la 23.05 deja eram furios, pentru că muzica se transformase din muzică de Radio 21 în muzică de Radio România Actualități, iar singurul semn din partea conducerii clubului era "nu mai intră nimeni, că e prea plin". Plin cu nervi, that is. După o serie de coate și discuții jenante gen "ce te-mpingi, tataie?", urmărite cu detașare de bi gi eși, am început să mă gândesc serios la un anunț anonim la 112 legat de un anumit dispozitiv exploziv situat într-un anumit club. Am decis că o astfel de abordare nu ar fi tocmai corectă față de restul publicului care aștepta cu sufletul la gură (pentru că nu mai aveau loc să și-l pună altundeva) începerea concertului, apoi am ales 23.30 ca fiind ora maximă pe care o pot răbda.

Ca urmare, la 23.30 am început să-mi fac loc prin marea de oameni înspre ieșire, lucru mai ușor de făcut decât mă așteptam, deoarece aparent nu eram singurul nemulțumit de bătaia de joc. Coada era de data asta la garderobă pentru ridicarea hainelor, lucru care m-a făcut să cred că mai există totuși speranțe pentru români. Acest gând mi-a fost însă spulberat de către reprezentantul clubului, un papagal (în sacou crem, cine știe, știe) care era pe post de Sfântul Petru la intrarea în marele Silver Church. Să vă zic cam cum a mers discuția (în paranteză sunt comentarii ulterioare):

Eu: - Bună seara, credeți că mai stăm mult înghesuiți ca vitele la abator pentru concertul ăsta?
Papagalul: - Puteți să plecați dacă doriți. Waldeck este un artist și cântă când dorește, nu putem să obligăm artistul să cânte.
Eu: (să mori tu, pe banii cui?) - Bine bine, dar nu puteați, în două ore jumate de când ne călcăm în picioare aici, să faceți măcar un anunț? Să spuneți ceva?
Papagalul: - Da, trebuia să venim la fiecare și să vă anunțăm, nu?
Eu: (bă da ești chiar retardat, chiar și pentru un papagal) - Nu, stimate domn, dar am observat că dețineți microfoane și boxe în incintă.
Papagalul: - Nu putem ști când va cânta.
Eu: - Păi de ce n-ați anunțat concertul mâine? Sau peste două săptămâni, daca tot nu știți când o să cânte?
Papagalul: - Reveniți peste două săptămâni dacă doriți.
Eu: - Stați liniștit, nu vom mai călca vreodată pe aici (că deranjăm).

După ce ne-am recuperat banii pe bilete și hainele de la garderobă, am ieșit un pic mai nervoși decât intrasem și ne-am îndreptat către un taxi. În urma noastră, bi gi es -ul striga către coada de 30 de metri "haideți, să mai intre doi".

Concertul a durat 45 de minute, plus un bis. După 3 ore de la ora anunțată. Iar la Silver Church n-o să mai calc vreodată, pentru că acolo respectul față de clienți este fix zero.

La gară, birjar!

Vă mai aduceți aminte de primii taximetriști, cei cu unu sau doi cai putere la birjă, cu pălărie înaltă și mustăți stufoase? Nici eu, că nu sunt ATÂT de bătrân. Însă nu cred, chiar nu cred că puteau fi mai răi ca distrușii din ziua de azi. Și aici mă refer, în cunoștință de cauză, la taximetriștii din București.

Taximetriști care, în marea lor majoritate, sunt niște nenorociți ce ar trebui stârpiți. Și pentru că niciodată nu afirm lucruri fără motiv, hai să vedem și câteva motive. Uite, să zicem 5. Ar trebui stârpiți pentru că:

1. De fiecare dată când prind un străin, încearcă să-l fure. Șeful meu, austriac (fără vina lui, așa s-a născut), vine în fiecare săptămână de la aeroport până la hotel cu taxiul. Și în 90% din cazuri, taximetriștii încearcă să-l păcălească. De fiecare dată iese cu scandal, de fiecare dată ajunge să plătească exact cât trebuie doar după ce amenință că cheamă poliția. Și țineți cont de faptul că vorbim de vestiții taximetriști de aeroport, care oricum au tarif dublu față de gunoaiele de oraș.

2. Dacă vrea schimbătoru' lor, îți refuză cursa. Pe motiv că e prea scurtă distanța sau că, ultima modă, "ce domne, să stau o oră și jumătate în trafic". Da om prost, pot să te chem să stai două ore în fața porții dacă îmi doresc asta, este meseria ta pentru care primești un tarif de pornire, unul de staționare și unul pe km parcurs. Nu îți convine, normal, pentru că nu mai faci ciubuc, că tariful legal este mic și că tu de fapt înregistrezi mai puțin de 50% din curse la compania la care ești afiliat. Dorele, păi apucă-te tată de vândut papuci în piață dacă e tariful mic la taximetrie.
Da, ok, înțeleg să refuzi cursa că e clientul beat sau că te simți amenințat, dar nu refuzi o cursă la -15 grade afară că vrei să faci mai mulți bani din șpăgi în aceeași perioadă de timp. Și aici nu mă refer la un caz izolat, ci la taximetriști luați, sistematic, la rând, toți având același răspuns.

3. Când ai nevoie, nu e unul în preajmă. De ce? Pentru că sunt toți, ciorchine, pe cheiul Dâmboviței, la ieșirea din Centrul Vechi. Unde blochează două (!) din cele trei benzi de circulație, fără nicio jenă, deși în spatele lor se face coadă de mașini. Când mai trece o mașină de poliție pe acolo, pornește girofarul, băieții se conformează, pleacă, fac o tură și revin fix în același loc, pe principiul ei se fac că sunt polițiști și noi ne facem că ne pasă.
Și măcar de-ar fi acolo ca să facă un ban cinstit, dar de unde... Dacă te pune dracu să ai o casă în zona centrală, ce, crezi că te ia cineva din centrul vechi pe o distanță așa scurtă? Nu, frățioare, găsește alt fraier.

4. Pentru că vorbesc la telefon non stop, chiar și în timpul cursei, de cele mai multe ori fără hands-free. Pentru că radioul e prea tare, pus pe niște posturi absolut retardate. Pentru că au stația de emisie-recepție dată la maxim, de ajungi să visezi noaptea "Barbu cu Ana 15 minute 298".

5. Pentru că, la fel, în marea lor majoritate, conduc ca niște descreierați, fără nicio urmă de grijă pentru confortul sau siguranța pasagerului (btw, dacă încerci să îți pui centura, ori vei sesiza că este dezafectată, ori vei fi încurajat "nu o pune, că nu e nevoie"). Poate că înainte de '89 transportai cartofi furați de la CAP, dar acum transporți persoane care au încă dorința de a trăi și dorința de a-și păstra alimentele mâncate în stomac.

Ce soluții există? Este evident că cei mai mulți taximetriști nu au fost forțați să aibă acest loc de muncă de faptul că au fost dați afară de la Școala de Dans și Bune Maniere (apropo, știți bancul? " - Alo, am sunat la școala de dans și bune maniere? - Ete pula, doar de dans."), dar totuși un minim de cerințe la angajare ar fi o idee bună. Cerințe legate de igienă, modul de a conduce și comportament. Ah, da, și cerințe care chiar să fie impuse, nu de ochii lumii. De asemenea, Poliția Circulație, care în ultima vreme o freacă la rece fără rezultate, ar trebui să intre în cuiburile de șobolani din zonele cu vad comercial, să-i ardă la greu pe mârlanii care blochează traficul. Ar mai fi și reclamațiile, care ar trebui făcute DE FIECARE DATĂ când sesizați o neregulă. Îi iei frumușel indicativul, suni la compania respectivă și faci reclamație, sau și mai bine, la Protecția Consumatorului. Nu zic că vor avea toate efect, dar măcar 10% dacă sunt luate în calcul, tot ar fi ceva. De asemenea, dacă știți că ați fost furat (și cine circulă des cu taxiul poate să-și dea seama ușor), sunați frumos la Poliție și nu vă opriți cu plângerea până nu se rezolvă. Ne-am îndobitocit atât de mult încât ne lăsăm conduși de vestita "Las-o bă că merge-așa"? Eu sper că nu. Și dacă începeți cu "sunt și ei oameni", sunteți una din cauzele pentru care lucrurile merg prost în țara lui Băse.

Extras din Legea 38/2003 (Legea taximetriei) cu modificări la zi:

Capitolul VI - Obligatiile operatorului de transport, ale taximetristului si ale clientului cu privire la desfasurarea operatiunii de transport in regim de taxi

Art. 52

In vederea realizarii transportului de persoane sau bunuri in regim de taxi, in conditii de siguranta, calitate si legalitate, operatorul de transport, taximetristul si clientul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:

(3) Obligaţiile taximetristului:
a) să aibă ţinută corespunzătoare, un comportament civilizat şi preventiv în relaţia cu clientul, respectând conduita de bună practică, conform prevederilor Standardului ocupaţional al taximetristului;
b) să deţină atestatul pregătirii profesionale valabil şi să îl prezinte la solicitarea organelor de control abilitate de prezenta lege;
c) să nu refuze clientul în efectuarea unei curse în interiorul localităţii şi să respecte solicitările legale ale acestuia;
d) să oprească pe traseu la semnul clientului, când se află în poziţia de operare Liber, cu excepţia cazului când se deplasează să preia un client la comanda dispecerului sau când condiţiile de trafic nu permit această manevră;
e) să elibereze bonul client la finalul cursei, pe baza căruia va încasa contravaloarea prestaţiei efectuate;
f) să nu pretindă ca plată pentru prestaţia efectuată decât suma prevăzută pe bonul client;
g) să nu implice taxiul în mod deliberat, direct sau indirect, în activităţi cu caracter infracţional ori în alte acte antisociale;
h) să anunţe organele de poliţie, în cel mai scurt timp şi cu prioritate, despre orice eveniment grav la care au participat sau au fost martori;
i) să nu angajeze transportul unui client aflat în stare avansată de ebrietate;
j) să transporte clientul la destinaţie pe traseul optim sau pe traseul solicitat ori convenit cu acesta;
k) să nu încarce taxiul peste capacitatea sau gabaritul de transport autorizat;
l) să asigure integritatea calitativă şi cantitativă a mărfurilor sau bunurilor transportate, în cazul în care clientul nu le însoţeşte pe durata transportului;
m) să transporte bagajele clienţilor, în cazul transportului de persoane, în limitele spaţiului destinat pentru acestea, fără perceperea de tarife suplimentare;
n) să prezinte informaţiile cerute sau să faciliteze accesul organelor de control împuternicite la aparatul de taxat, pentru verificare;
o) să nu transporte bagaje sau bunuri care să nu permită închiderea portbagajului, portierelor şi a geamurilor;
p) să nu execute activitatea de transport în regim de taxi fără a avea sigiliile corespunzătoare la aparatul de taxat;
q) să nu transporte clienţi pe bancheta din faţă decât în cazul în care îi atenţionează în prealabil că au obligaţia să poarte centura de siguranţă;
r) să nu execute activitate de transport în regim de taxi fără a avea aparatul de taxat şi lampa taxi în funcţiune pentru poziţia de operare respectivă;
s) să se supună controlului autorităţilor abilitate şi să prezinte la control, în timpul activităţii, documentele prevăzute de prezenta lege şi de legislaţia în vigoare;
t) să poarte obligatoriu centura de siguranţă când circulă fără client, în restul cazurilor portul centurii fiind opţional;
u) să nu utilizeze staţia radio din dotarea taxiului pentru alarmare nejustificată, care poate genera sau favoriza tulburarea ordinii publice;
v) să nu execute curse în afara localităţii de autorizare decât în condiţiile prevăzute la art. 18;
x) să nu fumeze şi să nu utilizeze mijloacele audio/video fără acordul clientului.


(4) Obligaţiile clientului:

a) să achite preţul transportului executat;
b) să solicite, să preia şi să păstreze bonul client la coborârea din taxi;
c) să nu plătească serviciile pe care le-a realizat taximetristul decât în limita sumei totale prevăzute în bonul client;
d) să nu provoace sau să nu dezvolte stări conflictuale cu taximetristul în timpul desfăşurării cursei respective;
e) să nu oblige sau să nu impună, sub orice modalitate, taximetristului să execute transporturile prevăzute la alin. (2) lit. g);
f) să acorde sprijin taximetristului în cazul agresării sau accidentării acestuia în timpul efectuării transportului, anunţând imediat organele de poliţie în legătură cu aceste evenimente;
g) să sesizeze primăria localităţii de autorizare şi filiala judeţeană a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, după caz, în legătură cu practici neconforme ale taximetristului care le-au creat prejudicii ori au afectat calitatea serviciilor de taximetrie solicitate;
h) să nu ocupe scaunul de lângă taximetrist dacă nu poartă centura de siguranţă.

Despre respect

După ce zilele trecute m-am certat cu un polițist, pe tema "ce se intampla dacă" și povești cu zâne, azi am văzut încă două faze care mi-au umplut paharul. Dar să începem cu începutul.

"În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul trebuie să dovedească respect faţă de participanţii la traficul rutier cu care intră în contact.

Prin conduita rutieră personală adoptată atât în executarea serviciului cât şi în afara acestuia, poliţistul cu atribuţii în domeniul circulaţiei trebuie să fie model pentru ceilalţi participanţi la trafic în ceea ce priveşte comportamentul la volan." (Extrase din obligațiile polițistului, aflate pe site la IGPR)

0h rlly? Ce respect să ai pentru un polițist care te oprește pentru că n-ai lăsat pietonii de pe trotuar să ajungă până la trecere, ca să treacă strada? (cu justificarea "dacă era un copil și o lua la fugă?") Ce respect să ai față de un funcționar public, plătit din banii cetățenilor, care, atunci când îl întrebi, în calitate de cetățean, numele și gradul, îți spune "nu sunt obligat să vă răspund"? Ba da, domnule polițist, sunteți obligat să vă spuneți numele și funcția, atunci când un cetățean vă întreabă.

Și iată cum, după discuția aprinsă cu "omul legii", mă trezesc azi în fața a două faze cel puțin jenante. Mă întorceam de la o ceainărie (despre care vă povestesc imediat), opresc la un stop, mă uit în dreapta, o Toyota Rav4 cu un polițist în uniformă la volan. Polițist angajat într-o discuție intensă la telefonul mobil. N-avea fix nicio apăsare, conducea în timp ce era cu receptorul la ureche. Și atunci vă întreb: ce respect să ai față de un polițist care nu respectă legea?

2 km mai încolo, intru pe o stradă cu sens unic. Din sens opus, pe interzis, ghici ce venea. O mașină de de poliție, da. Fără semnale, fără nimic. Era sediul poliției pe strada respectivă, și pariez că le-a fost lene să ocolească (vorbesc despre Secția 4 din Sectorul 1). Ce respect să ai față de un "om al legii" care sfidează cetățeanul în felul ăsta?

Sunt sigur că nu spun lucruri noi, iar exemplele pe care le dau sunt minore în comparație cu altele, dar ce vreau eu să subliniez e că suntem o națiune de țărani, de oameni care nu au foarte multe puncte în comun cu civilizația. De aceea, respectul ar trebui să vină de la autorități în primul rând. E greu, cu atâția jmecheri și jmecherași, dar dacă nu există nici măcar acest minim de respect din partea "organului" însărcinat cu respectarea legilor, cum să avem pretenția vreodată să ne dăm jos din copaci?

Domnilor polițiști, nu uitați că atunci când ați primit hainele alea, ați făcut un jurământ. Nu uitați că sunteți în slujba cetățeanului și sunteți exemplu pentru cetățean.

Vorba unui fost colonel de poliție cu care am discutat mai apoi la telefon "Stai tu liniștit, ei nu sunt pe stradă în slujba cetățeanului, sunt în alt scop acolo". Vă las pe voi să vă imaginați care este acel scop.

Ce urmează?

Primesc zilele trecunte un SMS.

De la: Acasa

Text: Nu mai avem Coca-Cola in frigider! :( Te rugam sa iei tu. Vezi ca e promotie: cumperi pachetul de 2X2L Coca-Cola, iar 1L din cei 4 ni-l dau CADOU!

Mă, eu ca eu, că nu am pe nimeni în agendă cu numele Acasa, dar chiar în halul ăsta s-a ajuns? Imaginați-vă un pic: să zicem că ai în telefon un număr care e salvat cu denumirea Acasa. Acest SMS primit te costă un apel acasă, niște explicații, timp pierdut și eventual și niște nervi. Nu-i mare lucru, ziceți? Nu e, dragii mei, o sticlă de Cola sau un telefon nu înseamnă cine știe ce, e însă vorba de un principiu. Ce urmează? Un mail de la mătușa să-i cumpăr o cartelă telefonică? Un telefon de la tata, care îmi spune să cumpăr un frigider? Sau poate un nigerian care îmi spune că numai eu pot să scot 3.000.000 USD din Africa de Sud, dacă depun 3.000 USD în contul lui? Unde se trage linia dintre reclamă și înșelătorie? Pariez că în State se lăsa cu procese pe tema asta.

În curând noi povestiri din lumea minunată a lui T. Țineți aproape!


Sola Rosa - Love alone. Yee man!