The end

A venit timpul să închei ceea ce pentru mulţi este o sursă zilnică ce plăcere. Ştiu că ţineţi la el şi apreciaţi ce scriu, dar toate lucrurile, Coyote included, au un sfârşit. Blogul rămâne deschis la comentarii, ascultat muzică şi citit prostioare, dar acesta va fi ultimul meu entry pentru publicul larg.

Poate Z va mai continua să scrie, şi sper să o facă, pentru că are un stil foarte mişto.

Am început să scriu pe 4 ianuarie 2007. 2.5 ani şi 298 de postări mai târziu, consider că, pentru mine, blogul acesta şi-a îndeplinit menirea. Vă las în compania muzicii, cu melodia pe care eu am ales-o ca fiind definitorie pentru acest blog. De la mine, pentru toţi cei care m-au citit sau mă vor citi.

Vă mulţumesc, dragii mei.



The world is so full of a number of things, I'm sure we should all be as happy as kings.

Coyote out.

Băi Labo!

Deci împotriva căderii părului, ca Foltene.

Da mă, bine...

Oh, cred că o să se umfle pipota-n voi... Aţi avut voi dreptate şi eu m-am înşelat. E bine aşa? În acest entry vorbesc cu voi, ăia care mă cunoaşteţi şi care îmi ziceaţi că sunt nebun că credeam în ceva prea frumos ca să fie adevărat, şi anume o relaţie de iubire bazată pe prietenie.

Să recapitulăm nişte reguli de bază, care cred eu că vă pot aduce ceva linişte în suflet:

1. Rămânem legaţi de cei ce ne fac să suferim, până reuşim să acceptăm lucrurile aşa cum sunt şi până reuşim să iertăm cu adevărat.
Iertarea nu înseamnă a fi de acord cu ceea ce a făcut persoana respectivă, ci înseamnă a înţelege că oamenii sunt diferiţi de ceea ce vrem noi sa fie. Dacă nu acceptăm asta, rămânem cu dorinţa de a schimba trecutul prin intermediul viitorului, lucru dealtfel imposibil.

2. Nu poţi salva un om de el însuşi.

3. Iubirea nemăsurată nu trebuie să iasă din suflet. Trebuie să fie secretul tău.

4. Oarecum legat de punctul 3, a da de la tine, necondiţionat, nu este deloc o soluţie bună. După cum îmi zicea şi Jinx, binecuvântat să-i fie pseudonimul, dacă tu te duci în fiecare zi, invariabil, să cumperi pâine pentru tine şi perechea ta, nu vei putea vreodată să îi pui întrebarea "dar tu de ce nu te duci?", pentru că răspunsul va fi, invariabil, "pentru că nu e nevoie". E doar vina partenerului că nu se duce? E doar vina partenerului că nu mai face niciun efort pentru relaţie?

5. Mare grijă! Experienţa (sau lipsa ei) nu poate fi compensată cu absolut nimic, nici cu un IQ peste medie şi nici cu un suflet mare. Iar experienţa nu se acumulează din discuţii, ci din evenimente.

6. În viaţă nu trebuie să lupţi împotriva a ceva, ci pentru ceva. Nu trebuie să lupţi ca să nu suferi, ci ca să fii fericit. Nu trebuie să lupţi ca să nu pierzi, ci ca să cultivi şi să îngrijeşti. E o diferenţă subtilă, dar care înseamnă enorm. Mulţumesc, Diana pentru idei, btw. E valabilă zicala "de ce ţi-e frică nu scapi".

7. Iubirea este liberă. Iubirea care este închisă se stinge. Sună poetic, dar este mai degrabă matematic. În momentul în care iubirea dă cel mai mic semn că vrea să zboare, elibereaz-o! Nu o mai reţine nici măcar pentru o secundă, pentru că în felul ăsta o ucizi. Dacă nu revine la tine, nu a fost niciodată a ta, însă dacă o face, poţi fi sigur(ă) că data viitoare nu va mai pleca la fel de uşor. (truism de autor necunoscut)

8. A iubi e uşor, a avea o relaţie este un lucru extrem de greu. O relaţie trebuie să se bazeze în primul şi în primul rând pe respect. Dacă îl respecţi pe cel de lângă tine, nu puteţi să vă faceţi rău unul altuia. Copyright Miezu, o relaţie este şi o chestie de voinţă. Poţi să faci orice vrei, cu condiţia să vrei suficient de mult. În cazul relaţiilor, iubire + voinţă = instant win.

Ce-ar mai fi de zis şi nu am mai zis în trecut? Să mă gândesc... Ah da, în cazul relaţiei încheiate acum, am crezut şi am simţit că ea va fi, peste ani, persoana cu care m-aş... ştiţi voi, cuvântul ăla... căsători. Asta nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Adică de dorit mi-am dorit la toate, dar a fost un pic altceva acum.

Vă recomand, pe aceeaşi temă, articolele mele mai vechi Uneori, Dezamăgiri, şi Wishes... Sunt lucruri care chiar nu se schimbă. Mi s-a mai întâmplat să fiu dezamăgit de persoane (credeam eu) importante din viaţa mea, diferenţa este că acum am şi avut senzaţia de mai sus.

O ultimă idee: timpul întotdeauna are un răspuns. În cazul de faţă, amuzant e că răspunsul e acelaşi, indiferent de sensul lui:

a) nu se va pierde nimic

SAU

b) nu am pierdut nimic

Oricum... eu nu pierd nimic. :)

Poznash

Au fost The Killers. A fost Moby. Astea da concerte. Dar parcă ar mai merge un Al Jawala...

Ralucutza: eu am ajuns de f mult timp la concluzia ca
Ralucutza: un rasarit un apus
Ralucutza: un concert
Ralucutza: o simtire
Ralucutza: se pisa pe noi ca sa zic asa

Da, Raluca, ai atâta dreptate...

Despre Coyote si coyotisme (continuare)

Ma uitam ce zice google-ul despre coyote..si iata ce am gasit.

1. Although the coyote is a predator, coyotes will eat almost anything - small animals or vegetables.

Exact.. desi Coyote isi doreste anumite lucruri la o fată si stie el exact care sunt acelea, el se va lega si de fete care sunt departe de ceea ce el isi doreste cu adevarat, doar pentru ca „le iubeste”. Şi uite asa te alegi cu o varza in loc de o bucata buna de carne, desi stii ca varza nu-ti va tine de foame prea mult.

2. Coyotes hunt alone or in pairs and attack large mammals.

Da, dar sunt fericiti doar cand vaneaza in perechi, cat despre „large mammals”, de obicei vaneaza ce vad ca e mai greu, insa nu pentru a manca, ci pentru a-si gasi partener de vanatoare (vezi faza cu perechile).

3. The coyote is fairly fast.

Fast in love. Slow in renuntarea la love.

4. Wild coyotes are often seen chasing whitetail deer.

Whitetail deer o fi noua denumire pentru „balanţe”? Sau pentru „fete cu comportament de balanţă”?Whatever.

5. A coyote enjoys afternoon sunshine on a snowy hillside.

Orice peisaj frumos de fapt, daca e intr-o companie placuta.

6. The coyote's dental formula is I 3/3, C 1/1, Pm 4/4, M usually 2/2, occasionally 3/3, 3/2, or 2/3 X 2 = 40, 42, or 44.[11] Normal spacing between the upper canine teeth is 1⅛ to 1⅜ inches (29 to 35 mm) and 1 to 1¼ inches (25 to 32 mm) between the lower canine teeth.

Aaa, ok. Sigur asta e, va cred pe cuvant.

7. Coyotes were once essentially diurnal, but have adapted to more nocturnal behavior with pressure from humans.

Oamenii le-au stricat somnul.

8. Coyotes appear better able than wolves to live among people.

Da, sunt mai masochisti.

9. Coyotes have been known to live a maximum of 10 years in the wild and 18 years in captivity.

Inseamna ca scopul lor in viata ar trebui sa fie casatoria, nu de alta, dar cine-si doreste sa moara tanar?

10. Once the female coyote chooses a partner, the mated pair may remain temporarily monogamous for a number of years.

Vezi, daca nici la astia fidelitatea nu dureaza o vesnicie.. te mai incapatanezi sa o cauti la oameni?

11. Coyotes will sometimes mate with domestic dogs, the resulting hybrids, called coydogs, maintain the coyote's predatory nature, along with the dog's lack of timidity toward humans, making them a more serious threat to livestock than pure-blooded animals.

Deci lui Coyote i se recomanda imperecherea cu o caţea? Nu prea inţeleg??!!

12. Coyotes have also been known on occasion to mate with wolves, though this is less common than with dogs due to the wolf's hostility to the coyote.

Da, ti-am zis sa nu te mai arunci in gura lupului!

13. Hearing a coyote is much more common than seeing one.

Exact, Coyote se poate inchide in casa insa nu poate renunta sa comunice.. cu mine, haha:p

14. Coyotes are opportunistic, versatile carnivores.

N-am zis eu asta!

15. Coyotes shift their hunting techniques in accordance to their prey.

Aha, Coyote se adapteaza al naibii de bine, asa de bine incat ajunge sa uite care e prada si care e Coyote.

16. Occasionally coyotes grab the neck and head, pulling the animal down to the ground.

Nu stiu ce sa zic, asta ma duce cu gandul la sado-masochism. Nu ma bag pe teren minat. Totusi, nu cred ca e normal!!??

17. Coyotes are persistent hunters, with successful attacks sometimes lasting as much as 21 hours; even unsuccessful ones can continue more than 8 hours before the coyotes give up.

Nu se lasa usor intr-adevar, desi stiu cand o sa piarda.. dar incapatanarea asta gen : trebuie sa am arsuri pe tot corpul ca sa fiu convins ca focul arde.

18. Cougars sometimes kill coyotes. The coyote's instinctive fear of cougars has led to the development of anti-coyote sound systems which repel coyotes from public places by replicating the sounds of a cougar.

Cum ti-am mai spus, renunta la frica daca nu vrei sa fii omorat din nou de o puma. Coyoţii nu sunt pisici.. şi oricum, nici alea n-au 7 vieţi, altfel nu-mi explic cum mor dupa prima masina care le calca.

Da.. si acum concluziile.. traiasca google si wikipedia, il dezbraca de mister pana si pe Coyote.

Despre gugustiuci - part two - the Revenge

Continuarea de la asta...



Concluzia: guguştiucii nu au deloc instinct de conservare. Mai ştiţi când ziceam că sunt un guguştiuc?

Despre Coyote si coyotisme

• Stăteam şi mă gândeam că blogul lui Coyote este aproape complet („aproape” este unul dintre cuvintele mele preferate, dar o sa-i fac cu altă ocazie teoria) pentru că are de toate despre tot, mai puţin o descriere a lui Coyote. Aşa că o să-i fac eu una. Am mai vorbit deja despre gusturile lui Coyote (balanţele) însă acum voi scrie despre cum se vede Coyote prin ochii mei (şi l-am văzut în toate stările, trust me!
  
  
  
  Ceea ce se vede cu ochiul liber din acest blog este firea analitică a lui Coyote: este specializat în observaţie, analiză şi este campionul absolut la despicatul firelor în.. fără număr. Dacă aveţi o aţă să zicem de 1cm şi vreti să scoateţi tot ce se poate din ea, duceţi-vă la Coyote..el o s-o despice până ce din firele puse cap la cap va obţine un ghem de mărimea unei mingi de fotbal.
  

• Coyote, ca şi mine de altfel, este obsedat de întrebarea „de ce?”, la el existând şi o mică continuare „de ce mie iar?”.
  
• Dacă sufletul lui ar fi o prăjitură, ar fi una din aia cu gust foarte bun, pe care toată lumea după ce o gustă se duce şi îşi mai ia câteva cartoane pe care le mănâncă repede, cu înghiţituri mari şi cu poftă şi apoi li se face rău (că deh, a fost prea bună şi prea multă). După ce le e rău şi dau în diabet nu se mai ating de prăjitură şi rămân cu nostalgia gustului ( ce bună era, păcat că am mâncat prea mult). Am uitat să specific că toate cartoanele de prăjituri sunt cadou de la Coyote, dacă reuşeşti să-i intri în suflet.
  

• Coyote când iubeşte pe cineva, iubeşte din tot sufletul, trăieşte prin şi pentru omul respectiv, uită de el, pentru că el nu mai e unul acum, el e doi. Pentru persoana pe care o iubeşte, Coyote îşi închide autostrada pentru ca ea să poată circula în voie pe toate sensurile. E genul de om care chiar poate să se dedice total, căruia nimic nu i se pare prea mult când e vorba de iubirea lui. Fericirea lui e cu şi prin persoana iubită, lucru pe care eu l-am judecat cumva şi pe care am încercat să-l determin să-l schimbe. Eu zic „cu măsură”, Coyote zice „nu există măsură în iubire”.

• Coyote empatizează, telepatizează şi are toate abilităţile care ţin de partea invizibilă a lumii. Coyote e printre puţinele persoane de sex masculin care depăşesc barierele lumii materiale şi se pot duce cu mintea dincolo de străzile prăfuite şi de blocurile înţepenite, către cer, dincolo de aparenţa unei persoane, către străfundurile ei, dincolo de legăturile telefonice, către legăturile invizibile dintre minţi şi suflete care n-au nevoie de tehnologie şi nici de cuvinte.
  

• Coyote e cinic, ironic de multe ori, îi place să testeze reacţiile oamenilor, însă e şi foarte sensibil..prea sensibil. Uneori are tendinţa să dramatizeze situaţiile şi asta pentru că mai mereu pune mai mult suflet decât ar fi cazul în tot ce face.

• Coyote înfrumuseţează oamenii pentru că îi vede prin prisma a ceea ce-şi doreşte el să fie aceştia.. tocmai de-aia cade mereu de sus, de la înălţimea aşteptărilor lui.
  

• Coyote dă un regat pentru o persoană pe care o crede el specială, se dă pe el şi tot ce are.. puţin egoism învăţăm şi noi? ( chiar ajută uneori, pe bune)

• Coyote îşi cară trecutul în suflet şi se luptă cu el, dar nu renunţă niciodată să fie ceea ce este, chiar dacă de multe ori ştie ce îl costă asta.
  

• Coyote are o furtună în adâncul lui care se linişteşte doar cu iubire şi care din păcate uneori îl face să se clatine şi să nu poată privi în viitor cu optimism.

• Coyote este fascinat de balanţe, de tipele frumoase (vede multă frumuseţe în jur şi nu se poate abţine să nu sublinieze chestia asta), de peisaje, călătorii şi maşini (ordinea nu este neapărat asta, exceptând locul 1 - balanţele).
  

• Coyote înţelege viaţa în special plin împlinirea afectivă şi nu acceptă jumătăţi de măsură, nici minciuni, nici eschivări, nici ignoranţă. Este idealist şi cel mai probabil ceea ce-şi doreşte el nu s-a inventat încă.

• Coyote nu calcă pe flori şi pe suflete, ci le îngrijeşte până ce ele cresc, se caţără pe el şi-l sugrumă (volbura asta, pare floare dacă nu te uiţi bine..).
  
  va urma şi o parte următoare ce urmează să urmeze

I never

Mai sunt două zile :)

Şi încă una, la care versurile sunt foarte... potrivite.

Wise men, wise sayings

Vai, unii oameni sunt atât de pricepuţi să spună lucrurilor pe nume... Îi mulţumesc pe această cale persoanei speciale care mi-a împărtăşit aceste cuvinte de duh...

OverDose: cum e posibil ca oamenii sa se stearga la cur cu suflete?
OverDose: sunt fine si nu zgarie, stiu

Aia e, Over Dose. Aia e!

Gândurile unui pantof

Lumea e prăfuită. Oricât de curată ar fi, e prăfuită pentru mine.

M-am săturat să văd acelaşi loc gol lângă mine. Parcă... nu ştiu... parcă am prea mult loc. Am fost prieten cu pantofii ăia negri, fini, cu toc, de când mă ştiu. Dar într-o zi au dispărut. Nu am apucat decât să văd picioarele ei, nervoase, apoi poof. E adevărat, era cam înghesuială în ultima vreme, şi ne cam chinuiam, dar mai era atât de puţin până la vară... Urmau să dispară mulţi pantofi, puteam să stăm lejer. Mă obişnuisem cu ei şi ajunsesem să vorbesc cu ei cum vorbeam cu Dreptul. Poate că nu pantofii cu toc sunt de vină. Poate aşa trebuia să fie. Poate nu mai aveam loc unul lângă celălalt de alţi pantofi. Poate s-au plictisit de mine. Sau poate pur şi simplu picioarele ei au uitat unde e locul pantofilor cu toc.

În ultima vreme, calcă strâmb piciorul meu. Nu ştiu ce e cu el, poate că îmi face asta special, că nu am avut grijă de el. Dar e vina mea că merge prin toate gropile cu mine? Până de curând, mergeam pe trotuare largi, cu pantofi cunoscuţi. Acum? Parcă m-am mutat în provincie.

Şi nu ne mai poartă aşa des. Poate suntem uzaţi? Poate nu mai suntem confortabili? Singurul meu companion rămâne Dreptul, care a stat lângă mine atâta timp, încât parcă sunt eu în oglindă. Sau poate sunt eu oglinda lui?

Nu contează. Cert este că mă simt altfel în ultima vreme. Parcă mă strânge pielea. Cred că e de la cât de uscat e în jurul meu. Ştiaţi că nu puteţi face castele de nisip decât cu nisip ud? Când se usucă, nu mai poţi construi nimic cu el. Poate doar o movilă.

Ieri am întâlnit o pereche de pantofi. Roşii, cu toc nici prea mic, nici prea mare şi tăiaţi în faţă. Mi-au luat ochii, păreau aşa de noi... Poate erau doar bine întreţinuţi, nu am apucat să mă uit cu atenţie. Au trecut repede, dar ceva mă face să cred că îi voi mai întâlni. Îmi ştiu piciorul, şi are tendinţa să treacă mereu prin aceleaşi locuri.

Poţi să afli multe de la pantofi, despre picioarele care îi poartă. O pereche de sandale ne povesteşte acum că picioarele lor au probleme de sănătate. Nici nu cred că trebuia să-mi spună, că se vedea că mergeau mai poticnit. Dreptul nu ascultă ce spun sandalele. Parcă nu mai e la fel în ultima vreme.

Urăsc scările. Mă fac să ameţesc.

Ah, am ajuns acasă. Sunt obosit. Ce bine e în sertarul meu. Mâine e o nouă zi, Dreptule. Oare pe unde ne vor duce picioarele? Ce ciudat. Dreptul nu mă ascultă. Se uită fix la ceva. În timp ce mă întorc să mă uit, îmi amintesc că acolo era locul pantofilor negri cu toc pe care i-am plăcut atât de mult.

Dar rămân la fel de mut ca el. În locul pantofilor negri au apărut alţii. Sunt chiar pantofii roşii pe care i-am văzut cu ceva timp în urmă. Şi culmea... nu stăm înghesuiţi.

Hei Dreptule, îţi vine să crezi? Uşa de la dulap s-a închis rapid, dar am avut timp să văd expresia Dreptului.

O să fie o noapte interesantă.

Poza e de aici.