Lost in Calcutta

|

Folosesc destul de rar Twitter. În general ca să comunic lucruri prea scurte pentru Facebook sau blog. Pot să spun că mă bucur că am cont de Twitter, pentru că altfel nu aș fi avut ocazia să aflu de concertul Iordache de seara trecută, din clubul Passage. Norocul meu că îl am în listă. Pentru cine nu știe cine e Iordache: intrați aici. Un saxofonist care cântă jazz cu fiecare părticică din ființa lui.

Ca să fiu mai precis, aseară în club Passage ne-au cântat, ne-au încântat Three's a Crowd, formație compusă din Mihai Iordache la saxofon și Sorin Romanescu la chitară. Atmosfera a fost una foarte specială și ciudată: cred că am fost 30-40 de oameni maxim în beciul de sub Calea Victoriei. Din aceștia, estimez că vreo 20 îi cunoșteau personal pe muzicieni, deci a fost ca un fel de repetiție între prieteni, foarte intim și cald. Cald, spre deosebire de temperatura din club, care nu cred că trecea de 19-20 de grade.

S-a cântat relaxat. Două seturi (de câte aproximativ o ora) de jazz de calitate. Zic o oră, dar muzica lor a fost atât de complexă pentru un muritor de rând cum sunt eu, încât timpul a trecut pe lângă mine tiptil, fără ca eu să-i remarc evadarea. S-au cântat piese cunsocute consumatorilor de jazz, dar s-a și improvizat mult. Am fost fascinat de felul cum cei doi muzicieni reușeau să se adapteze unul altuia în melodiile improvizate (Panică în pădure :)) ). Parcă nu mai auzeam muzică, parcă eram conectat la mințile lor, la gândurile și emoțiile celor doi. Melodiile lor parcă aveau versuri, scrise și rostite într-o limbă pe care eu nu o cunoșteam, dar sufletul meu da. Sună corny, dar dacă ați fi fost acolo, ați fi înțeles.


Am rămas surprins de numărul mic de spectatori, dar până la urmă, jazzul nu e chiar pentru oricine. Asta, plus promovarea "timidă" a concertului.

M-am întors acasă pe o ceață ce mergea ca unsă cu senzația dată de concert. Mulțumesc lui Iordache și lui Sorin Romanescu pentru o seară de excepție.


Luați de gustați. Three's a Crowd.



P.S.: titlul va fi înțeles doar de cei care au fost acolo.

Devil take my soul

|

La cafenea, prin urme vagi de fum. Aroma este de scorțișoară, cu nuanțe un pic înțepătoare. În capătul celălalt al camerei, o brunetă cu părul scurt se uită fix la tine. În difuzoare melodia asta.



Simți cum îți bate inima? Simți căldura plăcută de sub abdomen? Nici o femeie nu s-a mai uitat așa la tine. Îți imaginezi mâinile ei lungi desenându-ți conturul în timp ce tu îi mângâi părul des și parfumat.

Ce mai contează ce ar spune prietenii tăi? Vrei să încerci altceva. Vrei să vezi cum ar fi. Te ridici de la bar și te duci, aproape plutind către ea. Îți zâmbește.

- Ia loc!

Roșești, pentru că nu te așteptai la o primire atât de deschisă. Te uiți în continuare la ea, fără să poți spune ceva.

- Cum te cheamă? te întreabă tot ea, cu același zâmbet cald pe față.

Îi răspunzi aproape în șoaptă, în timp ce ea îți ia mâna într-a ei. Apoi, într-un acces de curaj, îi spui: îmi place de tine. Și mie îmi place de tine, vine răspunsul aproape imediat.

Vă ridicați și plecați din cafenea. Două fete, una brunetă, cu părul scurt și una șatenă, cu părul cârlionțat lung până la umeri.

(entry inspirat de melodia de mai sus :) )

I weep

|

Azi am găsit ieri o revistă pe masa din sufragerie. Bă băieți. Bă băieți, cum să ai așa ceva în casă? Vă mai mirați că sunt cum sunt. Dar să vă arăt.



Headline: "Cum a apărut Creația?". Serios? Revista Cosmos, numărul 47 (!), are ca headline "Cum a apărut Creația?"? Vă spun eu cum a apărut Creația. Așa a vrut Chuck Norris.

Apoi, "Arca stelară a agatârșilor". Întâi nu m-am prins care-i faza. Apoi, după ce am vorbit cu prietenul meu Google, m-am afundat și mai rău în groapa cu confuzie. Carevasăzică, Agatârșii erau un popor de origine scito-iraniană semnalați în antichitate (500 îen) pe teritoriul Transilvaniei. Ce rahat legătură are asta cu arca stelară, n-am aflat, dar ceva mă face să cred că are legătură cu campania RMGC, pentru că, conform Wikipedia, "Scito-agatârșii exploatau materiile din nisipurile aluvionare și zăcămintele de minereuri din zona Roșia Montană.". Deci să vă fie clar. 2500 de ani mai târziu, descendenții stelari ai agatârșilor au revenit pe Pământ să continue exploatarea zăcămintelor din Roșia Montană, și a românilor în general. Asta pentru că, fiind o investiție majoră și stelară, Guvernul Boc le-a dat scutire la impozit pe următorii 20 de ani, cu condiția ca agatârșii să lase în România toată cianura.

Încă un titlu și gata, că mă ia durerea de oase. "Omul, creație virtuală?". Matrix FTW! Bă fraților, publicația asta costă 5 lei și are 52 de pagini. Nu am avut curajul să o răsfoiesc, că mi-e teamă că dup-aia o să vreau să fac spirale și sex în grup. Hmm, să reformulez, mi-e teamă doar de spirale.

Uite ceva stelar. Parov Stelar. În memoria concertului delicios de luna trecută.

Shakespeare would weep

|

.. sau cel puțin asta cred eu că ar fi reacția lui, dacă ar citi ce scrie pe eticheta asta de la blugi:


This is engrish at its best. Pentru cunoscători și nu numai. Vă provoc să găsiți măcar o singură porține care să aibă sens. Click pe imagine pentru mărire.

 

©2009 Blog cu păsărele | Template Blue by TNB