Jobul ca mod de viata - Episodul I - the Corporate

|

Motto: Munca este doar o scuza pe care o invoci cand nu ai o viata reala.

Mdaa... Si am ajuns si la acest capitol spinos al existentei noastre. Munca. Acea activitate (care unora le place, altora deloc), pe care o desfasuram ca sa avem un nivel de trai, o masina, o casa samd.

Observam zilele trecute cine ramane sistematic peste program la birou. Sunt doua categorii de oameni:

-cei ambitiosi, care vor mereu mai mult, care se implica in atat de multe proiecte incat ajung sa traiasca pentru a munci, si nu invers, cum ar fi normal... Ca sa ajunga sa se bucure de o pensionare calduta, undeva in Insule (cu i mare, normal), sfarsindu-si viata intr-un mod demn de o persoana ambitioasa... Hei, atata timp cat ei sunt fericiti asa, cine-s eu sa-i judec?

-cei care nu au unde sa se intoarca. Pur si simplu. Cei care nu au o viata, cei carora le este mai bine la servici decat acasa, cei pe care grijile i-au lovit in asemenea hal incat ajung sa se refugieze in singurul loc unde detin (aparent) controlul.

Bineinteles, mai sunt si cei certati cu usa (pe care o rup zilnic la ore stabilite), cei care la o secunda dupa terminarea programului sunt vazuti parasind cu 110km/h incinta firmei, in grupuri de cate 4-5. Acestia ori sunt platiti prea putin (cred ei!) pentru ceea ce fac, ori au o conceptie un pic ciudata cum ca statul peste program este numai pentru lingai sau incompetenti.

Apoi sunt cei normali. Cei care pleaca la "si 5" sau la "si un sfert", linistiti, fara sa aiba o mina suparata sau grabita, o privire pierduta sau un aer de puscarias condamnat la moarte.

Din cate am observat eu, procentul celor care stau peste program/exactilor/normalilor este undeva in jur de 20%/30%/50%, cu variatii in functie de firma si de salarii :)

Nu iti mai zice ca ai mult de munca atunci cand te simti singur! Nu da vina pe job ca nu esti in stare sa iti organizezi timpul! Nu jobul e de vina, nu seful, nu deadline-ul, ci TU.

In cele ce urmeaza voi sublinia cateva din concluziile la care am ajuns in extrem de lunga mea activitate in campul muncii (lol):

1. Nu-ti face prieteni prea multi la birou. Prieteniile la birou nu au intotdeauna rezultatele dorite. Daca ai o viata pe langa job, ai si prieteni. Din aia adevarati, care chiar iti sunt acolo cand ai nevoie de ei.

2. La job muncesti. La job NU BARFESTI (o regula esentiala, pe care eu impreuna cu 80% din angajati nu o respecta). Barfa vine inapoi exact ca un bumerang. In plus, pentru astfel de activitati exista baruri, cafenele. Si prieteni (vezi punctul 1).

3. Daca pleci din firma (demisionezi), nu o sa ti se simta lipsa. Nu mai mult de o saptamana. Decat in cazul in care n-ai facut predarea de job prea bine, caz in care numele tau va fi pomenit in multe feluri de persoanele care au avut ghinionul sa-ti preia sarcinile. Numele tau si al familiei (in special pe linie feminina).

4. Statuia din fata firmei e doar un mit. Poti sa revolutionezi tot sistemul, poti sa usurezi munca a o suta de oameni, in final esti doar o caramida dintr-un zid. Tot bani primesti, ca si restul. Daca vrei sa lucrezi intr-un domeniu care sa-ti aduca admiratori, fa-te cantaret. Sau actor. Nu e un concurs de popularitate. Usureaza-ti TIE munca, si acest lucru va fi imediat observat. Usureaza-le si celorlalti munca, si o sa fii privit ca fiind "tipul ala care e in lumea lui" sau "ala care n-are ce face acasa".

5. Sefii sunt deasupra ta cu un motiv. Lasand la o parte pilele (care in domeniul corporate de azi incep sa isi croiasca tot mai greu drumul spre directorat), sefii sunt acolo pentru ca sunt mai destepti ca tine. Sau mai experimentati. Sau ambele. Respecta asta inainte sa-i injuri ca sunt absurzi, si in momentul ala vei realiza ca nu ei sunt absurzi. Esti tu prost.

6. Nu lasa jobul sa iti manance din timpul alocat vietii private. Va fi un proces de cele mai multe ori ireversibil. E un cerc vicios care se termina numai cand esti complet singur si amar.

7. Un salariu mare nu inseamna nimic. Un om cu un salariu de 12 milioane poate sa fie mult mai multumit de salariu decat unul cu 20. Sau 50. Ca regula de baza, nu te inhama la nimic care te face sa depasesti 50% din salariu. Cum ar fi un leasing la o masina. Da, ti-o permiti, dar muncind doar pentru ea. In momentul in care se depaseste masura cu cheltuielile fixe, se intampla doua lucruri foarte grave: nu mai esti multumit de salariu si incepi sa te izolezi social. Deci te vei simti nasol atat la job, cat si acasa.

8. Dormi si fa sport. Aceste doua lucruri sunt esentiale. Daca vii de la birou rupt, dormi 10 ore si dimineata esti rupt, inseamna ca nu faci sport. Daca ti se pare ca ziua de lucru se mareste cu zece minute in fiecare zi, atunci nu dormi suficient.

9. Nu te lasa coplesit de joburi. Nu ajuti pe nimeni facand tu toata treaba timp de doua luni, apoi avand o cadere nervoasa timp de trei.

10. Cea mai importanta regula. NICIODATA sa nu iti alegi ca iubit/iubita un coleg /o colega de birou. Pentru ca in felul asta viata ta personala ajunge la birou, iar acest lucru este un dezastru cu explozie intarziata. Un flirt, o aluna, mai merge, dar nu dragoste cu cineva care iti este mai apropiat de 50m cand esti la job.

Oh shit, maine am interviu si e ora 1. Sper sa reusesc sa ma mut la alt job mai bine platit, ca sa fug de fosta iubita de la birou, sa imi mai ramana bani dupa ce platesc rata la masina si ca sa imi fac noi prieteni. Hei, nu faceti ce face popa, faceti ce zice popa!

StumbleUpon.com

1 Comentarii:

Anonim spunea...

Foarte utile sfaturile tale, voi tine cont de ele cu siguranta 👍

 

©2009 Blog cu păsărele | Template Blue by TNB