Business as usual

Scena la birou...

Mergeam pe coridor, minding my own business, când trece pe lângă mine una din colegele de la Marketing, ţinând în mână o foarfecă cu care se juca într-un mod îngrijorător. Trecând pe lângă ea, îi arunc scurt un "Freak!". Ea mai face câţiva paşi, după care o aud zicând cu patos: "Emo!".

Eh, just another day at the office...

Îngrijorare

Credeţi că ar trebui să mă îngrijorez că şeful meu l-a întrebat pe un coleg "Ai chiloţi pe tine?"

Bine, dup-aia am înţeles că de fapt voia o folie de plastic de la el. Dar oricum. Dubios.


Poza luata de aici

Ciclu?

Aproape că adormisem, fir-ar să fie... Dar mă chinuia de ceva timp o idee, şi azi m-am prins şi cum s-o formulez.

Dupa cum unii dintre voi ştiţi, nu sunt femeie, deci nu am idee cum e sa sângerezi cinci zile pe lună fără să mori, dar pot să spun că mai exista un ciclu, la fel de ... hmmm... dureros, deşi în alt fel. Acesta se numeşte "ciclul salarial", şi este un fenomen întâlnit la mulţi români cu venituri mici dar sigure. Ca şi ciclul, mă scuzaţi, menstrual, ciclul salarial vine o dată pe lună, în general la date ştiute din timp (poate însă doar să întârzie, de venit mai repede nu prea sunt şanse). Ambele vin la date fixe şi în general, ambele durează tot vreo 5 zile... Dar cam aici se opresc asemănările cu ciclul menstrual, pentru că dacă la femei chinul durează cele cinci zile, la cei "dotaţi" cu ciclu salarial e exact invers. Liniştea durează cinci zile, după care, uşor-uşor, începe chinul. Perioada de după cele cinci zile se caracterizează printr-o uşoara stare de bine, ce dispare gradat pe masură ce dispar şi persoanele de la care mai poţi împrumuta un ban.

Urmează perioada a doua, care se caracterizeaza printr-o stare tot mai accentuată de letargie (nu mai ies din casă că iar mă oftic ca n-am cu ce sa îmi iau aia), de iritabilitate (lasa-mă bă cu teatrul tău, nu întelegi că n-am bani nici să trec strada?) şi în unele cazuri, de disperare (nu mai suport! ne plătesc ca pe ultimii oameni!). Acum este si momentul celor mai crunte beţii, ca deh, mai uiţi un pic de situaţia precară in care eşti... Situaţie care, by the way, se datorează exclusiv angajatorului, nu ţie ca eşti inconştient.

Ultima perioada, cu câteva zile înainte de salariu, se caracterizează printr-un optimism moderat (acuşica vine, mai sunt doar 6 zile), o poftă (latentă) de viaţă (în week-end-ul următor mergem SIGUR la mare) şi o dorinţă de comunicare mai bună decât în rest (da mă, ieşim în oraş în ziua de salariu).

Apoi vine salariul... Pac două facturi, pac o întreţinere, pac nişte papucei sau un tricou şi... o luăm de la capăt.

Există însă şi leacuri sau tratamente care ameliorează simptomele. Un tratament se cheamă Overdraft, care te poate face să "sari" peste câteva luni bune de ciclu, dacă nu eşti lacom. În cele din urmă însă, acest tratament duce la accentuarea simptomelor (în special cel cu beţiile), aşa că nu îl recomand.

Leacul pentru ciclul salarial nu există decât teoretic... Oricâţi bani ai primi, tot nu vor fi suficienţi, aşa cum şi o femeie, oricât ar sângera la ciclu, nu moare. În mod pur teoretic, se poate cheltui cu moderaţie, se pot planifica cheltuielile, dar, să fim serioşi, cine mai face asta acum?

Viaţa are un alt ritm pentru cei cu ciclu salarial... E un fel de cursă până la următorul salariu, un fel de "imi bag capul in nisip pana pe 5 luna viitoare", şi uite aşa ajungem să ne minunăm cum naiba a mai trecut un an şi n-am realizat nimic din ceea ce ne propusesem.

Finalul apare un pic mai târziu decât la ciclul menstrual, pe la vreo 65 de ani, dar de atunci, dacă nu te-ai lecuit, deja totul e trist şi plictisitor. Ai un ciclu mai micuţ, pentru o viaţă mai micuţă.

Ciclul meu vine în prima săptămână a lunii, fată. Al tău când vine?