Suntem normali?

Pe lângă Aquilla, se pare că da. Încerc de ceva timp să-l conving să accepte şi monede când se mai duce la patiserie să ne ia de mâncare, dar mă lovesc mereu de acelaşi refuz ferm. Motivul? "Du-te bă de-aici, vrei să mă trăznească?"

Vă las cu Elsiane, pe care am descoperit-o la Adriana. Căreia îi mai mulţumesc o dată.



Elsiane - Vaporous

O săptămână uşoară!

Job nou, oameni noi

Ha, v-am prins! Credeaţi că m-am lăsat de scris! Credeaţi că v-am abandonat ca Balanţele pe mine :)) Ei bine nu, sunt aici, doar că am fost foarte ocupat în ultima vreme. Cu jobul nou.

Dar să vă zic: acum lucrez în domeniul IT. Un domeniu care, zice-se, va avea cea mai mică scădere în timpul crizei. Lucrez cu o echipă teribil de amuzantă, inclusiv Omul Extrem de Beat, sau Portos cum îi spun prietenii, un super-erou care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Îi zic super-erou nu ca să îl perii, ci pentru că are o putere speciala: alcoolul nu îl poate ucide, indiferent de calitate sau cantitate.

Echipa mai conţine doi oameni, Alex şi Aquilla aka Huliganul Blând. Aquilla este o persoană fascinantă: este Ultras Hooligan, fan înrăit Steaua, genul de om pe care îl vei găsi în mijlocul unei bătăi între galerii, gata să rupă pe oricine în două. În acelaşi timp, este genul de om care ascultă Celine Dion, care îşi răsfaţă iubita câteva ore pe zi la telefon cu apelative gen "iubi" şi "pisicuţă" şi care plânge la filme de dragoste. Halucinant. Ah da, şi mai are o particularitate: este naţionalist. Naţionalist nu la modul că ar cumpăra doar produse făcute în Romania, ci la modul că are tricou cu "Basarabia, tărâmpământ românesc"(mulţumesc, Cosmin), ascultă imnuri patriotice şi urăşte cuvintele gen "job" şi "ok". Ahda, şi bate unguri. Mai lipseşte un tatuaj cu România Mare. Un lucru amuzant la Aquilla este faptul că are perioade când intră în stand-by. Exact ca monitorul. Când nu mai are nimic de făcut, îl vezi cum intră pe modul de consum redus de energie: privire goală, lipsă de reacţii la stimuli, nemişcare totală. Singura metodă de a-l scoate din această stare este să-i dai ceva de făcut. Probabil că a stat atât de mult pe lângă calculatoare, încât a ajuns să le copieze comportamentul.

Alex e foarte diferit. E genul care face o facultate de calculatoare, nu învaţă nimic, ia toate examenele folosind metode ingenioase de copiere şi iese din facultate cum a intrat, dar mai bătrân cu câţiva ani. E genul care are idei măreţe şi nicio idee despre cum să le pună în aplicare. Genul care azi vrea să schimbe lumea şi mâine îl găseşti jucând Counterstrike. Eh, ale tinereţii valuri, aşa eram şi eu acum 5 ani, tataie.

Deocamdată, toate bune şi frumoase. În episodul viitor, poate vă voi prezenta câţiva dintre clienţii noştri. Care sunt mai ciudaţi ca noi.

VA URMA

Şedinţa

Ziceam că vă mai povestesc din aventurile prin Corporaţie, ei bine, iata, mă ţin de cuvânt.


Forfotă mare. Şedinţă convocată ad-hoc de preşedintele firmei. Şefii de departamente impacientaţi... Ce s-o fi întâmplat? Alte disponibilizări? Vreo modificare în organigramă? O schimbare de strategie? Hai, vă las şi pe voi să ghiciţi pentru ce ditai şedinţa. De fapt aş putea să vă las şi până mâine dimineaţă, că nu aţi ghici.
Imaginaţi-vă o sală de consiliu. Sobră, curată. Apar în ordine Zăhărel şi ceilalţi directori de departamente. Toţi îmbrăcaţi la costum, cu expresii îngrijorate pe feţe. Apare şi preşedintele-zeu.

- V-am chemat aici pentru WC-ul femeilor de la etajul unu.
- ...

Deci da. Ce mai poţi să zici când preşedintele firmei te cheamă în şedinţă pentru că WC-ul e stricat? (se pare că e ceva putred la Administraţie, pentru că deşi se facturează reparaţiile, acestea nu sunt efectuate). Mai mult decât atât, scandalul s-a axat pe ideea că femeile de la etajul unu sunt neglijente, ca să nu zic nesimţite. Ceea ce, ca bărbat aflat la etajul unu, pot să dezmint cu vehemenţă.

Pe de altă parte, preşedintele ar trebui sa ştie cel mai bine cum stă situaţia. Trebuie să afli sursa problemei şi să o elimini. Identificarea problemei: eşti în căcat pentru că e WC-ul stricat. Soluţia: facem disponibilizări la etajul unu! O abordare destul de neortodoxa, intr-adevar. Neortodoxa e puţin spus. Păgână! Totuşi, mai bine se fac disponibilizări la unu decât la parter, unde e administraţia. Păi cine ar mai repara WC-urile dacă ar pleca cei de la Administrativ? Nimeni. Ca şi până acum.

Waaait a minute...