Pe principiul ”o demisie nu vine niciodata singura”, săptămâna trecută am avut o surpriză. Pentru unii plăcută, pentru alții neplăcută, nu dau nume că nu e bine să te bucuri că moare capra vecinului (vecinei, mă rog).
Sună cineva la poartă, ridică Alinuța receptorul...
”-Garda Financiară”.
În secunda doi, lumea începe să se agite, Alinuța ascundea banii prin sertare, șefa ducea geanta ei diplomat în beci, unde cineva trebuia s-o păzească cu prețul vieții, eu scoteam pe ușa din spate imigranții pakistanezi care munceau la noi pe nașpa (exagerez un pic, dar înțelegeți ideea), toate astea s-au întâmplat în timp ce dubioșii de la Gardă urcau scările. Și mai zicea șefa că nu suntem eficienți... pff...
Următoarele două ore au fost foarte palpitante, dat fiind că Alinuța era albă și tremura, șefa mai avea puțin și dădea în plâns iar băieții de la Gardă făceau percheziții de cavități prin firmă. Băieții de la Gardă fiind un slinos bătrân și un libidinos tânăr. Sau invers, nu am reținut exact. 78-de-telefoane-către-contabile mai târziu, rezultatele au fost mult mai bune decât probabil se așteptau ei, adică doar fo' 8000 de lei amendă. Șefa a trecut razant pe lângă penitenciarul Rahova, refuzând să îi ”ungă” pe băieți. Și spun asta pentru că unul din ei avea în geantă un reportofon (mai degrabă magnetofon) pornit (se vedea microfonul) , deci mirosea a penal dacă șefa făcea ceva greșit.
La final s-au interesat de produsele pe care le comercializăm, că ”am nevoie pentru fi-miu” (gen mită în natură, gen), comisarul (ce porno sună) tânăr a salivat un pic pe lângă vulpea de la vânzări, după care au plecat cu planul de amenzi făcut, acompaniați de un miros specific.
Replica de senzație a avut loc azi, când primesc un telefon.
-Bună ziua, aș dori să vorbesc cu Domnișoara Directoare Vulpea de la Vânzări.
-Cine o caută?
-[nume prenume]
-Imediat.
O pasez pe vulpea de la vânzări la telefon, iar discuția ce a urmat merita înregistrată. Cu magnetofonul. Libidinosul tânăr de la Gardă o invita pe vulpea de la vânzări la o întâlnire ”de afaceri”, probabil în scopul ștergerii datoriilor firmei. Surprinzător pentru mine, care știam că vulpea de la vânzări ar face orice pentru firmă, a refuzat ”întrevederea”, apoi a închis elegant telefonul, chiar la momentul potrivit pentru ca libidinosul să nu audă hohotele noastre de râs. Gen ”păpușe, cinăm sau dăm amendă?” gen.
Ciudat, șefa nu râdea. Poate pentru că ea s-ar fi dus la întâlnire.
8 comments:
Gen, am crezut ca ti-ai dat demisia. Pfiu!
Actually, I did.
funny, cum naiba dai tu de toate panaramele astea de joburi? :))
sa-ti fie de bine cu demisia :P
Merci, sa fie intr-un ceas bun. Daca vrei pantalonii, suna-ma, nu-mi da sms. Pentru manusi, era ok sms, la pantaloni insa trebuie mai multa munca de convingere, ca sunt in pod. Pantalonii, nu eu. :))
pardon, mesio, pantalonii tai sunt pe sifonierul meu. daca-i vrei, da-mi un sms :)))))
Oh crap, atunci astia ai cui or fi?
Cand voi dori sa arat gay pe schiuri,te voi anunta. Have fun la Felsziget daca mergi. Si think of me cand va canta Coyote. Ca in fiecare an :)
superb :)) toata scena asta merita un scurt metraj, te las pe tine sa faci casting-ul
Va trebui sa-mi dai un timp de gandire, am nevoie de actori foarte buni ca sa reproduca un asemenea nivel de ridicol...
Trimiteți un comentariu