Vecinica

Continui seria povestioarelor de la bloc reamintindu-vă că trebuie să vă citiți apometrul la timp. Altfel, s-ar putea să vă treziți la știrile de la ora 5.

Vestea bună e că administratorul, de când m-a văzut aducând persoane de sex feminin în apartament, nu se mai dă la mine. Vestea proastă e că administratorul, de când a văzut că-i merge, mă urmărește (termenul în engleză e stalking) și începe să mă caute dacă au trecut două ore peste termenul maxim admis de depunere a cifrelor de la apometre. Mă caută pe interfon inițial, apoi pe telefon și apoi LA MAMA.

Recent mi-am văruit o parte din apartament, ocazie cu care echipa de "meseriași" mi-a lăsat un haos și o mizerie de nedescris. Plus patru saci de moloz (gotta love this word). Trebuia să scap de ei ca să pot continua curățenia, așa că am făcut ce-ar fi făcut orice cetățean al UE. Nu, nu i-am dus noaptea pe un teren viran, ci l-am sunat pe administrator să aflu care ar fi soluția. Citez.

- Bună ziua, sunt *Coyote* de la apartamentul 43.
- Bună, drăguță.
(moment în care m-am uitat în oglindă. Da, sunt foarte drăguță.)
- ... Am niște saci de moloz de la văruit, unde pot să-i pun?
- Nu la ghenă.
(Uau, mulțumesc. Mi-am dat seama de asta după anunțul mare de la fiecare etaj cu "Nu lăsați saci de moloz la ghenă)

În final, în urma discuțiilor purtate cu diverși amici, am găsit un loc în care se depozita molozul de la o construcție și le-am dus acolo. Ce-are asta de-a face cu titlul? Pai uite.

Căram un sac din rafie plin cu moloz și alte deșeuri. Eram plin de var din cap până în picioare și mă căzneam să deschid ușile de la bloc. Suddenly, a wild one appears.Cam așa:



Vecina de la parter. Vreo 20 de ani, blondă, 1.60-1.70, frumoasă cu spume. N-o văzusem până atunci decât de departe, și chiar și așa remarcasem anumite... trăsături. Dar acum eram față în față, la un metru distanță, eu cu sacul cu var și cu hainele murdare iar ea în pantaloni scurți și tricou, dând limbi unei înghețate.

M-am uitat în ochii ei de un albastru cristalin și am văzut marea. M-am uitat la cum lingea înghețata aia și am văzut lucruri pe care nu le pot descrie aici, că citește și mama blogul. Străduindu-mă să par neafectat de sacul de 50 de kile din brațele mele sau de privirea ei albastră, i-am deschis ușa și i-am făcut loc. După o încercare timidă să mă lase pe mine primul, a acceptat și a trecut ca o briză pe lângă mine, lăsându-mă cu sacul meu cel murdar și cu părerea că ar trebui să îmi fac drum mai des pe la parter. Then again, I might meet the administrator.