Viena pe scurt

Bă, vă zic: de ce ți-e frică nu scapi. În mod repetat.
Iar am zburat. Iar am zburat la Viena, de data asta pentru o glumă de petrecere de sfârșit de an, un fel de maraton culinar și temporal care m-a facut să mă gândesc la câți bani s-au cheltuit aiurea în loc să ni se dea ca bonus. Cum să pleci joi la 17.00 și să te întorci vineri la 21.00? Oh well, să continuăm.

Ați stat vreodată la hotelul de gheață de la Bâlea Lac? Cam așa era și hotelul la care am stat, doar că era mai frig. Și aveau uși duble, dar mai distanțate așa, de ziceai că intri în șifonier. "Tu ce dulap ai? 316."
Păi zău așa: bar în cameră nema, geamuri nefuncționale (aka nu puteai să-l închizi pe cel din exterior pentru că primul rând de geamuri avea sistemul de închidere blocat), praf prin camere, un frig de-ți amintea de România... În plus, iar m-au cazat în aripa bântuită a hotelului, de umblam juma' de oră până ajungeam la cameră: ori mergeam cu liftul de la parter la 3 (făcea cam 10 minute până acolo și avea opriri la etajele 1 și 3, 2-ul probabil era în altă dimensiune) ori urcam pe scări, mergeam până la capătul coridorului, treceam de ieșirea de urgență (care era de 1.5 m înălțime - i'm telling you, that was some f#cked up s#it) și mai mergeam două minute drept până dădeam de o ușă de dulap. Serios, prima dată când am încercat să ajung la recepție am ajuns într-o scară de bloc pe altă stradă.

A urmat cina festivă, despre care nu aș vrea să vorbesc că mi se apleacă, apoi înapoi la hotel pentru dârdâitul binemeritat. A doua zi m-am fâțâit prin magazine, remarcând cu snobism că la noi totul e mai ieftin, apoi am mâncat la un pub ordinar unde am fost serviți de o româncă.

În rest nimic special de semnalat: primăria e la locul ei, împreună cu tradiționalul târg de Crăciun (unul din cele 16 din tot orașul), metroul lor e în continuare mai mișto decât al nostru (și mai mult ca dublu la preț), circulația prin oraș cu mașina e la fel de eficientă ca în București și, noutate pentru mine, se claxonează destul de mult.

Sunt cam obosit, așa că vă las cu muzica. Ah, și încă ceva: din cauza plecării la Viena, nu am apucat să îmi plătesc întreținerea. Deci urmează un nou episod din "Drăguță, hai pe la mine să plătești". Cred că o să ajungem în dormitor.

588 de exemple

Vă avertizez că urmează ceva politică, ca să vă opriți din timp în caz că aveți alergie.

Pentru variație, mă plimb zilele astea mai mult cu metroul/tramvaiul. Îmi oferă timp de analiză și de reflecție. Și cum analizam eu lumea din tramvaiul 20, îmi pică ochii pe un cuplu de tineri votanți. Ea cu UGG în picioare, el cu geacă albă cu carouri și blugi tocați mărunt. Mă concentrez un pic asupra lor. E clar că sunt împreună, după gesturi. El se joacă cu catarama ei de la haină, ea îi zâmbește tâmp.

Deodată, se eliberează un loc! Tânărul nostru votant se îndreaptă cu pași hotărâți către scaunul liber, urmat îndeaproape de purtătoarea de UGG. Ce drăguț, nu vrea s-o țină în picioare, îmi zic. Dar nu. Flăcăul nostru se așează cu nonșalanță, lăsând-o pe mândra noastră în picioare. Îmi zic, vai, kinky, vrea să se așeze ea pe el. Dar nu. Nu schițează nici măcar un gest în această direcție, în schimb continuă să se joace cu cataramele de la geaca ei. O studiez pe ea: nicio reacție. I se părea atât de normal ca el să stea jos și ea în picioare... Nici măcar n-a existat o discuție sau priviri cu subînțeles pe marginea acestui subiect. Nimic. Era fix ca o vacă pe care o dezlegi de la pom și o priponești de gard. Zero fucks were given.

Unde voiam să ajung de fapt? E un exemplu pueril, recunosc, dar aceste creații ale lui Dumnezeu, aceste făpturi extraordinare sunt oamenii care votează la noi acilișea. Ăștia care scriu "cf? bn" (ce faci? bine - pentru cei care nu sunt obișnuiți), ăștia care se uită cu plăcere la știrile de la ora 5 și la Antene, ăștia care au iPhone dar nu știu ce a pictat Sadoveanu sau ce a compus Brâncuși. Nu noi suntem majoritatea, prin noi înțelegând oamenii cu un minim de cultură și de bun simț. Și nu e normal ca aceste primate să își aleagă reprezentanții? Într-o lume lipsită de moralitate, cel mai deștept ia de la cel mai prost. Ei bine, avem 588 de parlamentari, mulți infractori cu acte în regulă, pardon cu acte pierdute pe undeva pe coridoare de judecătorii. Mulți cu afaceri foarte dubioase cu statul român, de la care sug, scuzați vulgaritatea, precum căpușele zeci și sute de milioane.

Libertatea e dată de cei mulți, nu? E, uite care sunt cei mulți. O alianță de hiene și una de incompetenți. Partide precum cel creat de un om care rivalizează cu Gigi Becali și Vadim, pe numele lui Dan Diaconescu. Un partid al prietenilor noștri de la vest, care ne doresc doar binelö și vorbesc de respectarea principiilor de partid, apoi spun că în funcție de cât ciolan primesc, vor fi sau nu la guvernare (haideți să pariem, eu zic că vor fi). Un partid care e liberal doar cu numele, principiile liberale fiind în completă contradicție cu stânga cu care au realizat alianța asta aparent imposibilă. Nu mai vorbesc de PSD și de ce-a mai rămas din echipa lui Băsescu.

Până la urmă, de ce să fugim de stânga? Socialismul este mai uniform, mai puțin caustic cu omul de rând, nu? Simplu: pentru că asta nu mai e stânga sau dreapta, nu mai există principii sau ideologii. Brătianu ar înnebuni să vadă ce s-a ales de principiile Dreptei. În partea cealaltă, ce socialist nenorocește mari companii ale statului, producători cu valoare aăugată mare, pentru a le vinde mai apoi pe nimic unor "baroni"?

Nu, nu mai putem vorbi de ideologii aici. Putem vorbi doar de devalizare, de o demontare aproape sistematică a economiei pentru a servi unor interese deștepte, dar fără pic de moralitate.

Și știți care e partea nasoală? Suntem o țară foarte bogată, dar sacul are un fund. În cel mai bun caz o să ne târâm în continuare la limita subzistenței, în condițiile în care acum ar fi fost momentul să creștem. În cel mai rău caz, Αποχαιρετισμός Ρουμανία, cum ar zice grecul.

Să ridicăm un pahar în cinstea noastră, a românilor de pretutindeni, cu urarea "așa cum ne așternem, așa vom dormi". Avem 588 de exemple că ne merităm soarta.

Noroc cu Apocalipsa... Dacă nu se amână iar. Which reminds me.

Dumnezeu cred că e român. Are un fel tipic românesc de a lăsa totul pe ultima secundă, de a nu respecta termenele, de a da vina pe alții. Cred că a amânat Apocalipsa asta de vreo zece ori până acum! Get it over with, already!

La final, un pic de muzică de destins neuronii. Cu fuste scurte și cai.