House of pain

...Sau în traducere liberă, apartamentul durerii.

Păi cum să nu fie așa, când apartamentul tău este în mijlocul unei simfonii de sunete, care mai de care mai romantice? Zgomotele sunt problemele veșnice ale locatarului de bloc (comunist - blocul, dar uneori și locatarul). Am încercat să fac o listă de zgomote ce se vor auzi cu siguranță și în apartamentul tău, precum și posibile soluții. Să vedem, avem:

- zgomotul apei curgânde la robinetul vecinului, care te transportă suav în mijlocul naturii, mai exact într-o hidrocentrală. Serios, zici că se sparge barajul când face vecinul baie. Din pacate nu există soluții universal valabile, deși unii pensionari încearcă să combată aceste zgomote făcând baie o dată pe lună și urând cu pasiune pe orice vecin care se spală mai des;

- ca un caz particular, bârâitul țevilor ce intră în rezonanță din cauza construcției/instalării/materialelor de rahat. Soluția este să vă mutați, fără doar și poate. Preferabil la casă.

- desigur, zgomotul pișatului lansat de la peste un metru, ce aterizează fizic fix în apa WC-ului și sonor fix în urechile noastre, cei care încercăm să dormim. Soluție: Sit. The. Fuck. Down.

- cel puțin în cazul meu, zgomotul de umerașe puse în șifonierul de pe hol. Al vecinului. Care mă face mereu să mă uit la cuierul meu, ca să mă asigur că nu s-a furat ceva. Când pleacă vecina de acasă pot spune cu exactitate cu ce haină se îmbracă, după proveniența sunetului de umeraș. Soluția: un pic de material moale pe cuierul vecinului. Sper doar să nu mă prindă când le sparg apartamentul să montez stofa în dulap. That would be pretty hard to explain.

- zgomotul, nu-i așa, făcut de sex. Deloc neplăcut în cazul în care practici și tu, foarte înțepător dacă prietena ta tocmai ți-a dat papucii (sau ești singur, din orice motive). Soluția e una singură, găsește-ți ceva de futut. Eventual fă-o să țipe și mai tare decât vecina (sau țipă tu), ca să știe toată lumea cât de bun(ă) ești la pat. Recomandarea este să faci asta după ora 1 noaptea, ca să se audă cât mai în profunzime. Pardon, cât mai departe.

- zgomotul de tocuri pe parchet stratificat. Pentru că nimic nu strigă mai tare "nu respect pe nimeni și sunt cam țărancă" decât poc poc poc-ul tocurilor pe podea. Recomand papuci și liceul, ca soluție la sursă, respectiv un "dă-te fă în morții mă-tii jos de pe tocuri" la contactul cu vecina;

- zgomotul de subwoofer/boxe. Pe principiul că în mod cert, Guță este un limbaj universal, ca și Skrillex sau ca matematica. Music for the masses. Soluția este să-ți iei boxe mai mari ca ale vecinului.

- uși trântite. Astea sunt nașpa, că te iau prin surprindere. La Guță mai ai semne prevestitoare, dar trântitul de ușă este scurt și la obiect. Ca soluție, recomandarea este să beți mult ceai. Ceva liniștitor.

- mieunat de pisică în călduri/lătrat de pechinez nefutut. Astea n-ar fi așa rele, dacă n-ar fi elementul de picătură chinezească. Pentru că de ce ți-ai opri câinele după doar 50 de lătrături? Și de ce ai chinui biata pisică cu niște pastile anti-călduri? Soluția este destul de crudă și implică să încui într-o cameră pisica vecinei cu pechinezul vecinului. Problem solved, într-un fel sau altul.

În oricare din aceste cazuri, puteți folosi cu succes căștile in-ear. Nu mai auzi nimic, nici măcar telefonul.

Ei, dar nu-i dracul atât de negru, până la urmă statul la bloc are și avantaje. Poate că voi vorbi de ele mai încolo. Între timp, vă anunț că mi-am luat o canapea nouă. Just saying.

Să cânte muzica, poate nu mai aud atâtea zgomote...

Rezoluții* pentru 2014

2013 a fost un an tare dubios. Nu pot să zic că mă plâng, 2013 a fost anul în care am publicat Matrioșka, a fost și anul în care mi-am reamintit cum e să iubesc (ce bine e să poți iubi din nou!) și a fost anul în care am întâlnit-o pe Gâscă, zburătoare ce se află acum în cercul meu (restrâns) de prieteni.
Toate astea sună bine până îmi amintesc însă de problemele majore de distribuție pe care le-am avut cu cartea și de faptul că, în tradiția deja împământenită, iubirea mea a fost too little too late și am mai irosit încă o șansă să fiu împlinit pe partea emoțională. Fără număr, pentru că ăsta e cred eu blestemul meu. Și ca simetria să fie perfectă, în 2013 mi-am pierdut cea mai veche prietenie pe care am avut-o până acum.

2014 e doar o cifră, o perioadă cu debut ales arbitrar (sau prin convenție), dar convențiile sunt acolo cu un scop, așa că de ce să nu profit și eu să îmi pun niște obiective în cap? Miezului îi plac listele, deci iată lista mea pentru 2014. Vă avertizez că nu e neapărat ceea ce vă așteptați :))

1. În 2014 o să-mi cumpăr canapea. Știu, e un obiectiv ambițios, dar trebuie să țintești sus, nu? Ce poate fi interesant la obiectivul ăsta? Păi îmi propun s-o și inaugurez.

2. În 2014 îmi voi aloca mai mult timp pentru sport. Mi se spune din public că asta ar fi de fapt cea mai importantă problemă a mea, faptul că nu fac sport, așa că în acest an îmi propun să alerg mai mult pentru mine și mai puțin pentru alții. Să ridic mai multe greutăți ale mele și mai puțin pe ale altora. Să respir adânc și să îmi curăț creierul de letargie.

3. Mulțumită celei mai frumoase moldovence din viața mea mi-am descoperit un nou hobby, pe care îl voi practica cu sadism în următorul an. Nu, nu este vorba de sex, cum ați fi tentați să credeți pentru că vorbim de moldovence, este vorba de... puteți vedea.

4. Cel mai nebunesc plan de până acum (și prin "până acum" se va înțelege exact asta) este să continui Matrioșka, la un nivel mult mai avansat ca până acum. Despre asta însă nu voi spune prea multe.

La final vă reamintesc că 2014 este un an electoral, deci nu se va schimba mare lucru în țara asta. Să cânte muzica!



* Da, cuvântul rezoluție are alt sens în limba română. Tocmai de-aia l-am folosit.