Despărţire

Nu vă îngrijoraţi. N-o să vă plictisesc din nou cu telenovela vieţii mele amoroase. Despărţirea de care vă voi vorbi este una care trebuie celebrată cu fanfare, artificii şi multă şampanie, pentru că, după nişte discuţii mai... aprinse, pot spune cu încântare că am scapat de Pig Brother!!! Nu a făcut atac de cord, deşi artificiile ar fi fost mai mişto aşa (fiind mai multe persoane care se strângeau). În schimb a încercat să mă pedepsească pentru ceva ce nu am făcut, pe bază de orgoliu. O mutare greşită, aş putea spune, având în vedere că nu m-am născut ieri.
În fine, după câteva încercări de intimidare, a observat cu stupoare că nu se învârte Universul în jurul lui şi că nu poate să mă dea afară doar pentru ca i-am spus în faţă că se poartă cu noi ca şi cu ultimele slugi. Urmare a discuţiilor avute cu puţinii lui superiori, am ajuns la concluzia că cea mai bună soluţie este mutarea la alt departament.
Zis şi făcut... Oh god, what was I thinking? Departamentul are în componenţă un director (nume de cod Zăhărel) şi, ţineţi-vă bine, NOUĂ femei. Şi ca şi cum asta nu era suficient pentru orice purgatoriu care se respectă, şapte din ele au sub 26 de ani! NU, nu m-am mutat la bucătăria cantinei, ha ha. E alt departament.
Nu ştiu cum să vă descriu atmosfera... Aţi văzut vreodată un stup de albine? Ok, imaginaţi-vă un stup de albine în care toate albinele vorbesc. În acelaşi timp. Iar bondarul e nevoit să asculte zilnic discuţii despre cosmetice, haine, pantofi, feluri de mâncare şi locuri exotice de vacanţă. V-am mai zis că Divinitatea e pusă pe şotii în ceea ce mă priveşte, nu? Ok, recunosc, eu mi-am dorit să studiez şi înţeleg femeile, dar nu am vrut niciodată să studiez nouă o dată, opt ore pe zi! For the love of God, make it stohohoooop!
Din poziţia mea relativ sigură, am putut observa câteva dintre ritualurile "office" ale acestor fiinţe atât de gingaşe, şi totuşi atât de capabile de a ucide bărbaţi fără măcar să îi atingă. Printre aceste ritualuri, pot enumera:

- ritualul machiajului (sau ritualul Hocus-Pocus): femeia apare la birou obosită, cu ochii cârpiţi de somn, palidă şi ciufulită. Îşi deschide calculatorul, îşi ia geanta (obiect misterios din dotarea femeilor, ce sfidează legile fizicii prin volumul absurd de obiecte ce pot fi depozitate în ea), dispare pentru zece minute şi POOF!!! ... apare strălucitoare, cu părul arătând perfect, superbă, fresh ca un suc natural de portocale, şi la fel de plină de energie.

- ritualul povestirii: se adună în grupuri, cu cafele, ţigări şi alte obiecte necesare incantaţiilor, şi încep să îşi povestească în cele mai mici detalii cum s-a desfăşurat seara trecută, de la cum au ieşit din parcare până la ultimul gând înainte de a adormi.

- ritualul apropierii fizice (preferatul meu, o să filmez într-o zi acest ritual): se pupă, se îmbrăţişează, îşi fac masaj una alteia, asta fiind probabil tot o formă de comunicare, precum la pisicile care se (scuzaţi expresia) ling şi se curăţă unele pe altele ca să îşi exprime respectul.

- ritualul eliberării stresului (comportament observat de curând). Aici trebuie să detaliez. Am asistat la ceea ce credeam eu că e o ceartă. Priviţi filmul următor:



Aţi văzut cum chiţăiau păsărelele pe sârmă? Cam aşa era atmosfera. Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea să observ că la nici cinci minute de la nefericitul eveniment, păsărelele colegele mele erau din nou cele mai bune prietene. Nu tu ranchiună, nu tu nervi, nimic! Abia aşa m-am prins că aceasta este de fapt o metodă de eliberat stresul şi de calmat nervii acumulaţi.

- ritualul hrănirii: se strâng într-un birou, împreună cu multă mâncare, stau 15 minute, apoi ies relaxate şi fericite. Atenţie! Nu intraţi peste ele când mănâncă! Este posibil să fie ultimul lucru pe care îl faceţi! Femeile urăsc să fie surprinse mâncând. Pentru ele reprezintă o ruşine această activitate.

Voi continua descrierea în următorul episod al Analizelor de birou.

BALANŢA - Episodul 5 - Cronica unui dezastru anunţat

Poate cel mai rău lucru pentru mine este să ştiu că am avut ceva şi l-am pierdut (şi) din vina mea.

Cam asta s-a întâmplat şi cu cea de-a cincea Balanţă din viaţa mea. Am pierdut-o pentru că nu am putut să devin ceea ce vă explic aici, pe blog, un om puternic şi egoist. Ca urmare am fost lăsat cu ochii în soare într-un moment în care era tot ce mai lipsea, bineînţeles cu vina aproape complet pe umerii mei. Deşi am avut toata teoria învăţată pe de rost, practica mi-a dovedit că unele lucruri chiar nu sunt posibile. Deci nu am nicio scuză, ca să zic aşa.

Cu ocazia acestei relaţii mi-am reamintit o parte din trăsăturile zodiei. Sper să nu mă repet prea mult.

În primul rând, Balanţele în general dispun de o energie debordantă şi de o încredere în sine ce este egalată doar de abilităţile lor de a pica în picioare în orice situaţie. Dacă ai nevoie de un om energic în echipă, o Balanţă este perfectă. Singura problemă este că masculii din echipă vor avea o uşoară scădere a eficienţei. Dar deh, e şi normal când o Balanţă e prin preajmă.

Balanţele văd în general lumea învârtindu-se în jurul lor. Şi cred că chiar s-ar întâmpla chestia asta, dacă n-ar fi aşa multe Balanţe. Aşa, nu mai ştie sărmanul Univers pe care s-o mai mulţumească.

Balanţa e genul de femeie pe care te poţi baza la petreceri. Va fi sufletul petrecerii oriunde s-ar duce, chiar dacă nu o face în mod evident. Ştie să se distreze şi să distreze pe alţii şi te poţi baza pe ea la 5 dimineaţa că e acolo, aproape la fel de ameţită ca şi tine, când chemi taxi-ul. Daaaar dacă ai nevoie de cineva care să fie constant alături de tine la greu, ar fi bine să fii atent, că niciodată unei Balanţe nu îi place rolul de sprijin, de suport.

Nu vreau să vă laud, doamnelor, dar aveţi o senzualitate care vă face amante perfecte. Aş fi fost tentat să spun soţii, dar pentru asta ar trebui să nu aveţi probleme cu a găti, ar trebui să fiţi ceeeva mai fidele şi mai stabile în emoţii şi ceva mai sincere.

Am zis emoţii? Ptiu. N-are ce căuta cuvântul ăsta aici. Balanţele nu iubesc (şi aici mă refer la parteneri) decât ce este mai puternic decat ele. Punct. Pe altceva nu dau doi bani. Emoţii? Sentimente? Nu. Eşti în stare să o domini? Eşti în cărţi. Nu? La revedere. Nu contează trecutul, prezentul sau circumstanţele. Eşti slab, esti pa. Chiar daca nu eşti slab ci ai doar un moment de slăbiciune, ai grijă să nu fie prea lung. Balanţele nu prea au răbdare.

Ştiu că am mai zis asta, dar am sesizat că Balanţa nu are prieteni. Are doar o adunătură de foşti (pe care îi regretă dacă ei au plecat, indiferent cât de răi au fost, sau pe care nu dă doi bani dacă a plecat ea de lângă ei), potenţiali (cu care se joacă constant), câteva fete care nu reuşesc să îi ajungă până în anumite cotloane ale sufletului ei şi... cam atât. Nimeni, şi pot să confirm asta, nu intră în mintea unei Balanţe. Cine încearcă să o facă, e pierdut oricum, pentru că mintea unei Balanţe e ca o pânză de păianjen: cu cât te avânţi mai mult, cu atât te încurci mai mult în iţe. Asta e cheia: stay away! Să nu îţi pese, să nu vezi semnele, să nu te laşi atras acolo. Oricum nu poţi schimba nimic.

Poate că mai am eu de cunoscut oameni, dar jur că până acum nu am întâlnit o Balanţă care să fie altruistă cu adevărat. Întotdeauna, punctul de vedere al unei Balanţe va include postura "EU", şi orice acţiune va fi realizată în primul rând prin prisma ei. De aceea Balanţele au o problemă în a vedea mai departe de propriile interese. Hai, hai, nu vă enervaţi, nu am zis că e cazul tuturor Balanţelor, dar din experienţele mele am dedus şi mi-am confirmat că multe din ele acţionează pe bază de cum li se împacă situaţia cu interesele. Şi vorba aia, nici măcar nu e un lucru rau! Mai ales în lumea care ne înconjoara.

Când vorbim însă de linişte sufletească, ei bine aici intervin problemele. Toate Balanţele care simt ca au suflet :)) şi care sunt liniştite sufleteşte să ridice mâna. Mhmmm... Da, cum bănuiam. Au scurte perioade de linişte, urmate de multă agitaţie, pentru că rareori sunt mulţumite cu ceea ce au. Când AU ceva, nu mai sunt mulţumite. Ceea ce ne readuce la eternul punct de atracţie pentru Balanţe... Puterea. Oamenii puternici. Care nu pot fi "avuţi" în totalitate.

O Balanţă nu te va părăsi decât foarte rar pentru că vrea să fie singură. Oricum nu reuşeşte niciodată să rămână singură prea mult, chiar dacă o face. O Balanţă te va părăsi pentru că a gasit pe altcineva mai puternic decât tine.

O Balanţă nu va recunoaşte aproape niciodată că se gandeşte la alt bărbat. Nu va recunoaşte că îi e dor de foşti, nu va recunoaşte că a început să-i placă altcineva... Dacă vreţi sinceritate, căutaţi-o la alte zodii, aici sinceritatea vine la porţie şi cu scop bine definit.

Când iese dintr-o relaţie din cauză că vrea altceva, întotdeauna va mirosi a flori de câmp, indiferent câte jurăminte trădează şi câte vorbe nesocoteşte. Va fi impecabilă, nu va putea fi atinsă de niciun reproş, pentru că, nu-i aşa, nu e vina ei că tu nu ai fost suficient de atent. Şi dacă ai fost, nu e vina ei că nu ai fost suficient de puternic. And so on and so forth.

Ca să termin acest episod într-o notă mai luminoasă, pot să spun că Balanţele au nişte calităţi de vânzători excepţionale. Pot să vândă şi chiloţii de pe tine. Ţie. Sunt atât de capabile să întoarcă lucrurile pe toate părţile, încât te pot convinge de orice, inclusiv că îţi stă perfect în alb deşi tu ai vrut să te îmbraci în negru când ai intrat în magazin.

Cam atât pentru acest episod, când mai aflu ceva mai postez.