Parkinson sau ce?

Jur că firma unde lucrez nu încetează niciodată să mă surprindă. După faza cu mirosurile, a urmat asta:


... pusă la toaleta bărbaţilor, pe perete, deasupra coşului de gunoi. După hăhăiala de rigoare, am început să analizez totuşi situaţia. Acel îndemn a apărut acolo dintr-un motiv. Motivul fiind, cum am aflat mai târziu, că persoane necunoscute (să le zicem ninja), după ce se şterg pe mâini cu şerveţelele puse la dispoziţie cu atâta mărinimie de firmă, le aruncă într-un colţ. Indiciu: coşul de gunoi nu e în colţ. Aici pot exista două posibilităţi. Parkinson sau mârlănie. Dacă e Parkinson, atunci se coroborează şi cu urmele de urină de pe capacul de la WC. Dar dacă stau bine să mă gândesc, şi mârlănia ar explica ambele semne.

Voi ce credeţi? Avem câţiva oameni foarte bolnavi în firmă (nu, Pig Brother a plecat, deci nu se pune) sau doar câţiva oameni care au venit aici direct de la o casă cu WC în curte?

Funky friday

Tocmai când ziceam că va fi o vineri liniştită, m-a lovit. Trebuie să recunosc că nu mă aşteptam, şi chiar am început să lăcrimez la un moment dat. A fost o lovitură greu de suportat. De ce trebuia să fie într-o vineri, când chiar mă simţeam bine?

Nu pot să vă zic exact cauza, însă pe la ora 12, ceva a început să pută la noi în firmă. Să pută la propriu. Un miros de canal, dar de-ăla autentic, old style, de căcat stătut amestecat cu... ma rog, înţelegeţi ideea, nu e nevoie de atâtea detalii. La un moment dat s-a pus în discuţie evacuarea clădirii. La cum mirosea, mă gândeam nu numai s-o evacuăm, dar sa-i şi dăm foc. Mirosul a afectat parterul şi etajul 1 ,la care am ghinionul să mă aflu şi eu, doar cei de la doi nu au fost afectaţi prea mult. Totuşi, vorbeam la telefon cu un coleg care cobora către etajul nostru, în drum spre cantină, şi pe măsură ce se apropia, îi auzeam vocea tot mai gâtuită, În cele din urmă, a trebuit să închidă, pentru a-şi pune o batistă la nas.
Bineînţeles, dragele mele colege au găsit rezolvarea: dacă nu putem să-l eliminăm, hai să-l acoperim! Aşa că au folosit parfumul de cameră din dotare (cum, nu ştiaţi? Femeile sunt pregătite pentru orice fel de urgenţe!). Rezultatul a fost un pic sub aşteptări, în sensul că, da, nu mai miroase a canal, dar miroase a trandafiri proaspeţi aruncaţi în hazna. Eau de WC, ce să mai. Nu e suficient că abia mai pot să respir, acum mă doare şi capul. Great!
Ştiţi care e faza cea mai amuzantă? Apariţia mirosului de canal a coincis cu apariţia lui Pig Brother la sediu. Să fie o coincidenţă? Sau poate că n-am mai fost în acelaşi loc cu el de mult timp şi ne-am dezobişnuit de miros. Să vă mai dau un indiciu: el nu pare deranjat.
Just another funky friday.

UPDATE: Eh, măcar colegele mele sunt fericite. Tocmai au primit bomboane de ciocolată prin poştă. We welcome you... to the Twilight Zone.