Dar altceva voiam să vă spun, și anume de locul în care îmi fac eu peri albi mai nou (că doar trebuie să se compenseze cumva satisfacțiile pe celelalte planuri, nu?). Pe scurt, pentru că nu mi-a convenit să lucrez pentru un prieten la un km de casa, acum lucrez pentru un vecin la 200 de metri de casa. Well... progresez. Am zis vecin? Nunu, nu vecin, vecinĂ.
Vă spun de pe acum: dacă aveți ocazia să alegeți sexul șefului vostru, încercați să alegeți sexul acela cu lucruri care atârnă jos, nu cel la care lucrurile atârnă sus. Să vă spun și de ce: șeful femeie are toate calitățile și defectele unui șef bărbat, plus DEFECTELE femeii. Băi deci am o șefă, nu știu fraților cum și prin ce procese metafizice a apărut, care dacă s-a apucat să vorbească cu tine, se mai oprește doar dacă îi sună telefonul. Mult. Sau dacă e cutremur. Sau daca ai norocul să vină un coleg s-o întrebe ceva, caz în care colegul devine următoarea victimă. Știți, e ca o leapșă, numai că în loc de atins, o avem pe șefa. Te-a prins, ești, până o dai la următorul ghinionist.
Și măcar de-ar spune lucruri interesante, care adaugă valoare vieții tale... Dar exceptând primele 20 de secunde, când se referă la problema pentru care ai venit să vorbești cu ea, subiectele variază de la ”ce face capra vecinului” la ”ce bine m-am descurcat eu până acum”. Aka bârfă și vorbit aiurea. Nu mă interesează cât a furat cel dinaintea mea, cucoană, iar faptul că te-ai descurcat de minune până acum este evident, ținând cont de succesul firmei(și aici nu glumesc) și de ce viață personală non-existentă ai.
Unii spun că vorbește atât de mult pentru că acasă n-are cu cine. Eu zic că ar avea cu cine, dar n-are când dacă la zece noaptea îmi trimite mail (să ne înțelegem, de la birou, nu de acasă) că n-am trimis nu știu ce transport la nu știu ce partener.
Am vrut să-mi satisfac într-o seară curiozitatea morbidă și să aflu cât timp poate să vorbească, așa că după terminarea programului, m-am dus la ea și am întrebat-o ceva legat de job. Trei ore mai târziu, prin eforturi disperate, reușeam să ies pe poarta firmei. Nu glumesc. TREI ore mai târziu, adică la 20.30.
Să nu mă înțelegeți greșit: ca și Pig Brother, Cucuveaua este mult, mult mai inteligentă decât media. Se pricepe să vândă, se pricepe sa speculeze oportunitățile, ia decizii bune pentru firmă. Dar la fel ca și Pig Brother, suferă de o formă de șefie cronică, varianta feminină însă. Ca și în cazul lui, când vii la ea cu o problemă te întorci cu trei, dar în cazul ei te duci cu o problemă la 14.10 și te întorci cu trei probleme și capul cât pianul la ora 16.35.
Măcar de-ar fi consecventă în decizii. Dar nuu, azi e într-un fel, mâine e complet diferit. ”Dar doamnă, n-am vorbit acum trei zile că facem așa?””Nici vorbă, ai înțeles tu greșit”. Desigur. Dacă îți spune să faci ceva, în majoritatea cazurilor vei face acel lucru prost și va trebui să-ți mai explice de două ori cum trebuie făcut acel lucru. Mi s-a spus la venirea în firmă să nu mă iau după ea, că o să ajung să mă cred un incompetent și un tâmpit. Mulțumesc de sfat, dragi colegi, dar am lucrat cu Pig Brother, știu cum e să n-ai niciodată dreptate.
Și mai e și râsul. Să moară Hansel și Gretel, zici că e vrăjitoare. Îi mai lipsește cazanul și mătura. Mă rog, cazanul e Mercedes, deci doar mătura.
Se pare că există un model de șef de succes, care este recursiv în firmele la care am lucrat, și cred că nu numai (aștept confirmări): foarte inteligent, având cunoștințe pe care mulți nu le au, dar cu o viață personală DE CĂCAT, cu probleme de personalitate și cu microbul șefiei (eu sunt cel mai tare și am dreptate mereu, la muncă viermi leneși, te plătesc degeaba, this kind of stuff).
Mă rog, deocamdată atât. Mai am o groază de povestit, dar mi-e foame, așa că vă las cu fondurile mele muzicale (dacă aș avea fonduri financiare precum cele muzicale, aș putea să-l cumpăr pe Bill Gates). Să ne legănăm un pic:
Zero 7 - Swing
Poza de aici.
0 comments:
Trimiteți un comentariu