O zi bună (definiție)

O zi bună e atunci când nu mă trezesc simțind că îmi lipsește ceva/cineva.
O zi bună e atunci când vorbesc cu surioara mea (aka Cristina) dis-de-dimineață.
O zi bună e atunci când reușesc să mănânc de prânz la prânz.
O zi bună e atunci când nu mă trezesc cu șefa mea că-mi lipește pe dulapul din spatele meu, în format A3, fișa postului, ca să-mi sublinieze că sunt un trântor.
O zi bună e atunci când mă întorc de la birou seara și sunt mai puțin de cinci pisici în sufragerie și/sau mai puțin de trei pe canapea.
O zi bună e atunci când nu primesc facturi. O zi bună e atunci când am bani să plătesc facturi.
O zi bună e atunci când găsesc pe eJobs anunțuri fără greșeli gramaticale (”cunostiinte PC,word,exel.” - am încheiat citatul, dând ușor din cap)
O zi bună e atunci când sunt sociabil și vorbesc cu mai mult de doi prieteni în 24 de ore.
O zi bună e atunci când nu simt nevoia să plec departe și să nu mă mai întorc.
O zi bună e atunci când văd o luminiță la capătul tunelului.

Azi... azi nu a fost o zi bună. Noroc cu muzica. Pe care o dedic.

Războiul clonelor

Azi m-am apucat, din motive destul de dubioase, să caut exprimări folosite de angajatori pentru anunțurile de joburi. Ce am descoperit m-a cam făcut să caut locuri unde pot emigra.
Mă băieți, încercăm și noi fără copy și paste? Am gasit câteva zeci, daca nu mai multe anunțuri și CV-uri care cuprindeau următoarele calități (exprimările variau foarte puțin):

1. Pe locul întâi, ”capacitatea de a lucra eficient cu un volum mare de informații într-un timp scurt”. No, să mori tu dacă te angajezi la o firmă cu o astfel de cerință. Propoziția de mai sus se traduce prin ”capacitate absolut supraomenească de a lucra fără urmă de greșeala în condițiile în care informațiile primite sunt de două ori mai multe decât ar putea oricare două persoane să asimileze.” Și ceri și salariu?

2. ”Capacitate de lucru cu mai multe proiecte simultan”. Înlocuiți ”mai” cu ”prea” și o să vă faceți o idee despre cerințe.

3. ”Abilități de comunicare, negociere, relaționare” - abilități înnăscute de a fi amabil la telefon cu clienții, de a obține cel mai bun preț, de a relaționa cu colegii, în timp ce stai aplecat și cu picioarele desfăcute pentru o penetrare cât mai riguroasă din partea conducerii. Și aici nu mă refer neapărat la femei.

4. ”Abilități de analiză , planificare și organizare”. Adică, na, aproape că crezi că e firmă serioasă. Dar de fapt asta e ceva de genul ”angajăm caracatiță cu memorie de elefant”. Trebuie să fii capabil(ă) să analizezi situații ce nu au cum să apară, să planifici și să organizezi un departament care este într-un haos perfect, toate astea în două săptămâni. Și oricum n-o să faci nimic cum trebuie, oricât te-ai strădui.

5. ”Orientare către dezvoltarea echipei” - fiecare pentru el, dar tu ești ăla nou deci tu faci pentru toți. Dacă vii cu o propunere de training, ți se va reproșa că nu-ți vezi de treabă. Plus că dacă nu sapi, ești săpat.

6. ”Orientare către piață, produs, client” - dacă ai stocuri în gestiune, sunt prea mari și ești ineficient. Dacă ai ofertat la client prețuri de bun simț, ori vrei să furi ori ești incompetent. Nota bene: în firmele românești, conceptul ”imagine” e ca o înjurătură de mamă. Bine bă că ești tu dește(a)pt(ă) și ne vorbești de sus de imagine, în timp ce noi cărăm cutii!

Bine, mai e și aia cu ”pachet salarial motivant”, care e de râsul curcilor. Presupunând că pachetul salarial chiar e motivant, avem următoarea formulă: dimensiunea obiectelor care te penetrează dorsal crește cu pătratul salariului. Cam așa adică:

Anunțurile clonate reprezintă în cel mai bun caz un HR fără chef și pot fi un semn că ceva e putred în spatele anunțului. În general undeva sus (știți vorba aia, peștele se împute de la cap). Dar CV-urile clonate, unde lucrurile enumerate sunt trecute la calități, spun foarte multe despre persoană. Printre rânduri. Lipsă de imaginație și de perspectivă, neglijență, românism aka miserupism, plus un pic de lene și lipsă de onestitate.

CV-ul este imaginea ta, așa cum, pe piața muncii, imaginea firmei e dată de anunțul de angajare. Calitatea ambelor trebuie să corespundă postului în discuție, nu numai calitățile și beneficiile. O să spuneți că sunt prea pretențios pentru vremurile astea de criză, însă citiți printre rânduri anunțurile/CV-urile și o să vă scutiți de niște nervi uciși cu bestialitate.

Iar acum, așa cum v-am obișnuit, CE AVEM NOI AIICI?

Cutiuța cu bunătăți muzicale de la Coyote. De data asta, via http://crisrobu.blogspot.com. Hai să plutim un pic.

6-7 times

De câte ori iubești? Așa, într-o viață de om, de câte ori îți oferi inima cuiva, i-o dai spre păstrare? Poate depinde de cât de naiv ești. Sau de cât de matur ești, respectiv. Sau poate depinde de cât de mare ți-e inima, cât poți iubi și cum reușești să treci peste o iubire.

6-7 times? Pentru unii e puțin, pentru alții e mult. Pentru unii, iubirea e supra-evaluată, alții nu pot trăi fără iubire. Tu de câte ori ai iubit cu adevărat? Nu vreau să îmi răspunzi, doar gândește-te la asta câteva secunde. O să îți facă bine.

Dacă sunteți cuminți, o să vă spun o poveste despre iubire, peste un timp. O poveste mai lungă, care susține teoria mea: nu poți iubi cu limite. Sau, reformulând, iubirea care contează nu poate fi limitată.

Urmează noi postări din firma lu' Pește Urlat (cunoscătorii știe), dar momentan sunt romantic, așa ca luați de ascultați.

Șefia e boală grea

Așa mult îmi place când am câte un vizitator care intră pe blog și trece sistematic prin tot ce am scris... Ma face sa cred ca nu aberez chiar atat de rau aici.

Dar altceva voiam să vă spun, și anume de locul în care îmi fac eu peri albi mai nou (că doar trebuie să se compenseze cumva satisfacțiile pe celelalte planuri, nu?). Pe scurt, pentru că nu mi-a convenit să lucrez pentru un prieten la un km de casa, acum lucrez pentru un vecin la 200 de metri de casa. Well... progresez. Am zis vecin? Nunu, nu vecin, vecinĂ.
Vă spun de pe acum: dacă aveți ocazia să alegeți sexul șefului vostru, încercați să alegeți sexul acela cu lucruri care atârnă jos, nu cel la care lucrurile atârnă sus. Să vă spun și de ce: șeful femeie are toate calitățile și defectele unui șef bărbat, plus DEFECTELE femeii. Băi deci am o șefă, nu știu fraților cum și prin ce procese metafizice a apărut, care dacă s-a apucat să vorbească cu tine, se mai oprește doar dacă îi sună telefonul. Mult. Sau dacă e cutremur. Sau daca ai norocul să vină un coleg s-o întrebe ceva, caz în care colegul devine următoarea victimă. Știți, e ca o leapșă, numai că în loc de atins, o avem pe șefa. Te-a prins, ești, până o dai la următorul ghinionist.
Și măcar de-ar spune lucruri interesante, care adaugă valoare vieții tale... Dar exceptând primele 20 de secunde, când se referă la problema pentru care ai venit să vorbești cu ea, subiectele variază de la ”ce face capra vecinului” la ”ce bine m-am descurcat eu până acum”. Aka bârfă și vorbit aiurea. Nu mă interesează cât a furat cel dinaintea mea, cucoană, iar faptul că te-ai descurcat de minune până acum este evident, ținând cont de succesul firmei(și aici nu glumesc) și de ce viață personală non-existentă ai.
Unii spun că vorbește atât de mult pentru că acasă n-are cu cine. Eu zic că ar avea cu cine, dar n-are când dacă la zece noaptea îmi trimite mail (să ne înțelegem, de la birou, nu de acasă) că n-am trimis nu știu ce transport la nu știu ce partener.
Am vrut să-mi satisfac într-o seară curiozitatea morbidă și să aflu cât timp poate să vorbească, așa că după terminarea programului, m-am dus la ea și am întrebat-o ceva legat de job. Trei ore mai târziu, prin eforturi disperate, reușeam să ies pe poarta firmei. Nu glumesc. TREI ore mai târziu, adică la 20.30.
Să nu mă înțelegeți greșit: ca și Pig Brother, Cucuveaua este mult, mult mai inteligentă decât media. Se pricepe să vândă, se pricepe sa speculeze oportunitățile, ia decizii bune pentru firmă. Dar la fel ca și Pig Brother, suferă de o formă de șefie cronică, varianta feminină însă. Ca și în cazul lui, când vii la ea cu o problemă te întorci cu trei, dar în cazul ei te duci cu o problemă la 14.10 și te întorci cu trei probleme și capul cât pianul la ora 16.35.
Măcar de-ar fi consecventă în decizii. Dar nuu, azi e într-un fel, mâine e complet diferit. ”Dar doamnă, n-am vorbit acum trei zile că facem așa?””Nici vorbă, ai înțeles tu greșit”. Desigur. Dacă îți spune să faci ceva, în majoritatea cazurilor vei face acel lucru prost și va trebui să-ți mai explice de două ori cum trebuie făcut acel lucru. Mi s-a spus la venirea în firmă să nu mă iau după ea, că o să ajung să mă cred un incompetent și un tâmpit. Mulțumesc de sfat, dragi colegi, dar am lucrat cu Pig Brother, știu cum e să n-ai niciodată dreptate.
Și mai e și râsul. Să moară Hansel și Gretel, zici că e vrăjitoare. Îi mai lipsește cazanul și mătura. Mă rog, cazanul e Mercedes, deci doar mătura.

Se pare că există un model de șef de succes, care este recursiv în firmele la care am lucrat, și cred că nu numai (aștept confirmări): foarte inteligent, având cunoștințe pe care mulți nu le au, dar cu o viață personală DE CĂCAT, cu probleme de personalitate și cu microbul șefiei (eu sunt cel mai tare și am dreptate mereu, la muncă viermi leneși, te plătesc degeaba, this kind of stuff).

Mă rog, deocamdată atât. Mai am o groază de povestit, dar mi-e foame, așa că vă las cu fondurile mele muzicale (dacă aș avea fonduri financiare precum cele muzicale, aș putea să-l cumpăr pe Bill Gates). Să ne legănăm un pic:



Zero 7 - Swing

Poza de aici.