Vremuri tulburi, monșer!

|


Bună dimineața :)

Am citit azi una bună: everybody stops smoking sooner or later. Analog, orice are un sfârșit. Lucrurile rele și lucrurile bune, lucrurile bune care au devenit rele și lucrurile rele de care credeam că avem nevoie. Nu ai nicio garanție legată de timp (vorba aia, daca vrei garanție ia-ți un toaster), așa că tot ce îți rămâne de făcut e să fii perseverent în lucrurile ce depind de tine și relaxat în cele supuse hazardului.

În jurul meu, lucrurile se rotesc cu o viteză din ce în ce mai mare, și OMEGE de când așteptam asta (am început și eu să vorbesc doar despre mine, ca Miezu, ați observat? :)) ). But, for once, lucrurile se rotesc în jurul meu, nu mai există elemente perturbatoare și nu mai oscilez. Mă distrez de minune cu Wuf, muncesc de-mi sar capacele (de cele mai multe ori), bula mea de liniște a devenit confortabilă, atât de confortabilă încât nici nu prea mai scriu aici (cine mă cunoaște, știe când scriu eu cel mai mult).

Știți ce este un giroscop? Pe scurt, este un obiect ce își menține orientarea, indiferent de factorii externi.

Giroscopul nu are nevoie de nimeni.

Principiul giroscopului este următorul: cu cât se rotesc mai repede componentele interne, cu atât este mai greu de influențat el. Cine s-a jucat cu un Power Ball, știe despre ce vorbesc.

Așa că, să vină vremurile tulburi. Să se miște lucrurile în jurul meu. Pentru că giroscopul meu merge brici acum.

Vă las cu niște muzică clasică masacrată ce îmi aduce aminte de The Fall.

Chocolate is better than love at first sight

|

Nu am reușit să mă decid pe care dintre ele să o postez, așa că le voi posta pe amândouă.

Doamnelor și... ummm... da, Lisa Mitchell:



Too soft? Încercați Lisa Mitchell:



Salutări de pe norul meu!

I follow

|

Și ce dacă îți merge bine? Și ce dacă îți merge rău? Și ce dacă azi ai plâns? Sau ai râs? Cui îi pasă, dar cu adevărat, să simtă ce simți tu? Nimănui, în afară de tine. Ai avut azi o zi bună, te mulțumești cu ea sau nu. Ai avut o zi proastă, o înghiți sau nu. Ce face diferența de fapt, daca nu felul cum iei ceea ce ți se întâmplă? Încearcă să nu te mai lupți cu tine și încearcă să nu te ferești de lucrurile de care ți-e teamă. Te vor ajunge din urmă la un moment dat.
Nu mai crezi poate în iubire. În perechi. Sau poate trăiești dorindu-ți pereche. Poate îți dorești asta și o ascunzi chiar și de tine. Dar în final, trebuie să fii singur, să îți iei picioare în gură de la viață, să experimentezi orgasmul suprem, să fii în toate locurile însorite și toate colțurile îmbâcsite.
După care vei ști EXACT ce vrei.


Aș fuma un joint acum.

Death is all around us, because life is all around us. You cannot separate the two. Azi ești bine, mâine te coboară și te lasă acolo. Și când ești de față când cineva este coborât, începi să te întrebi ce contează.

Dar destul despre asta.

Azi am condus pentru prima dată de muuult timp The Mistery Machine, duba cu care am făcut turul Europei anul trecut. Mi s-a făcut așa un dor de libertatea pe care am simțit-o atunci, încât mi-am promis că voi repeta experiența. Cu muzica dată tare. Cu mâncarea în ghiozdan. Cu lumea la picioare.

Mă simt bine.

Mai sunt doar câțiva pași de făcut, ca să pun lucrurile în ordine. Și nu mă voi opri.

Update

|

Luni plec la Sușeava. O să zbor iar. De ce ți-e frică... Dar măcar o să fie mai distractiv, că o să zbor cu o rablă de AN42.

În rest toate bune, familia e sănătoasă, banii curge, femeile mă iubește și prietenii e aproape.

Cris strikes again. Am devenit fan.



O să (sper să) am o bombă în curând. Dar să vedem cum merg interviurile :D

Hugz!

Muzică

|

Nu mi-aș putea imagina viața fără muzică. Uite de ce:



Uneori e singurul lucru care îmi mai ține sufletul cald.

Domnișoară, vă dați jos?

|

Să nu-mi spuneți că nu știți bancul. E vechi și e exact în stilul care îmi place mie, total imprevizibil.

O să vă rog să aveți un pic de răbdare cu mine anul ăsta, pentru că blogul pică oarecum pe planul doi. Sau trei. Mmm... Patru? Nu, ideea e ca anul ăsta este foarte important pentru două din elementele planului meu de a cuceri lumea™. Wuf și asociații se vor ocupa de prima parte (btw, am aflat recent că firma noastră se ocupă și de imaginea de marcă și distribuția de ... legume), iar a doua parte ar trebui să fie deja în mine, trebuie doar s-o scot la lumină. Ambele componente au nevoie de eforturi destul de mari din partea mea, deci să nu vă supărați pe mine, mai ales tu, cea care mă vizitezi de la biroul tau nemțesc atât de des (ce, credeai că nu observ? îți mulțumesc pentru fidelitate).

Am uitat să vă spun cum a fost la Munchen, dar în afară de niște băieți care făceau surf pe râu la 3 grade Celsius, de o nemțoaică (de la mama lor, din Berlin) foarte simpatică și de o ședință desfășurată integral în limba lui Goethe, nu am ce să vă zic. Ba am, dar n-o s-o fac, pentru că am nevoie de cheful ăsta de scris pentru alte... ummm... scrieri ale mele.

Dacă aveți întrebări sau înjurături, mă găsiți pe Yahoo Messenger la id-ul luateardracu, cum scrie și în profil.

Hai că nu vă mai rețin, uite și melodia regulamentară. E veche deja pe Guerilla, știu, dar mă încântă în mod plăcut: Days Ahead.



Ah, să nu uit bancul:

- Domnișoară, vă dați jos?
- Da.
- Cu ce? Că miroase bine!

Poza de aici.

 

©2009 Blog cu păsărele | Template Blue by TNB