Parkinson sau ce?

Jur că firma unde lucrez nu încetează niciodată să mă surprindă. După faza cu mirosurile, a urmat asta:


... pusă la toaleta bărbaţilor, pe perete, deasupra coşului de gunoi. După hăhăiala de rigoare, am început să analizez totuşi situaţia. Acel îndemn a apărut acolo dintr-un motiv. Motivul fiind, cum am aflat mai târziu, că persoane necunoscute (să le zicem ninja), după ce se şterg pe mâini cu şerveţelele puse la dispoziţie cu atâta mărinimie de firmă, le aruncă într-un colţ. Indiciu: coşul de gunoi nu e în colţ. Aici pot exista două posibilităţi. Parkinson sau mârlănie. Dacă e Parkinson, atunci se coroborează şi cu urmele de urină de pe capacul de la WC. Dar dacă stau bine să mă gândesc, şi mârlănia ar explica ambele semne.

Voi ce credeţi? Avem câţiva oameni foarte bolnavi în firmă (nu, Pig Brother a plecat, deci nu se pune) sau doar câţiva oameni care au venit aici direct de la o casă cu WC în curte?

Funky friday

Tocmai când ziceam că va fi o vineri liniştită, m-a lovit. Trebuie să recunosc că nu mă aşteptam, şi chiar am început să lăcrimez la un moment dat. A fost o lovitură greu de suportat. De ce trebuia să fie într-o vineri, când chiar mă simţeam bine?

Nu pot să vă zic exact cauza, însă pe la ora 12, ceva a început să pută la noi în firmă. Să pută la propriu. Un miros de canal, dar de-ăla autentic, old style, de căcat stătut amestecat cu... ma rog, înţelegeţi ideea, nu e nevoie de atâtea detalii. La un moment dat s-a pus în discuţie evacuarea clădirii. La cum mirosea, mă gândeam nu numai s-o evacuăm, dar sa-i şi dăm foc. Mirosul a afectat parterul şi etajul 1 ,la care am ghinionul să mă aflu şi eu, doar cei de la doi nu au fost afectaţi prea mult. Totuşi, vorbeam la telefon cu un coleg care cobora către etajul nostru, în drum spre cantină, şi pe măsură ce se apropia, îi auzeam vocea tot mai gâtuită, În cele din urmă, a trebuit să închidă, pentru a-şi pune o batistă la nas.
Bineînţeles, dragele mele colege au găsit rezolvarea: dacă nu putem să-l eliminăm, hai să-l acoperim! Aşa că au folosit parfumul de cameră din dotare (cum, nu ştiaţi? Femeile sunt pregătite pentru orice fel de urgenţe!). Rezultatul a fost un pic sub aşteptări, în sensul că, da, nu mai miroase a canal, dar miroase a trandafiri proaspeţi aruncaţi în hazna. Eau de WC, ce să mai. Nu e suficient că abia mai pot să respir, acum mă doare şi capul. Great!
Ştiţi care e faza cea mai amuzantă? Apariţia mirosului de canal a coincis cu apariţia lui Pig Brother la sediu. Să fie o coincidenţă? Sau poate că n-am mai fost în acelaşi loc cu el de mult timp şi ne-am dezobişnuit de miros. Să vă mai dau un indiciu: el nu pare deranjat.
Just another funky friday.

UPDATE: Eh, măcar colegele mele sunt fericite. Tocmai au primit bomboane de ciocolată prin poştă. We welcome you... to the Twilight Zone.

Presimt...

Presimt o zi căcăcioasă.

Balanţele şi Coyote - drept la replică

În urma atacului virulent şi complet neaşteptat din partea frumoasei, deşteptei şi amuzantei mele colege de blog, mă simt obligat să clarific câteva aspecte. Pentru început, ţin să precizez că nu sunt obsedat de Balanţe. Primesc feed-back de la prietenii mei că aşa ma consideraţi, dar nu este deloc aşa. Am avut însă şansa, neşansa, onoarea, blestemul (toate în acelaşi timp) de a avea lângă mine persoane aparţinând acestei zodii şi, dat fiind spiritul meu analitic, am ajuns să le cunosc foarte bine. Sunteţi pe blogul meu? Sunteţi (unele dintre voi) mirate sau chiar şocate de cum vă cunosc? Asta nu înseamnă că sunt obsedat. Aici analizez lucruri (vezi titlul), deci dacă vă cunosc atât de bine, de ce să nu fac şi analiza punctelor comune ce, zic eu, ţin de zodie? Este amuzant şi interesant. Fiecare dintre Balanţele pe care le-am cunoscut are un loc separat în mintea mea şi în sufletul meu, indiferent de ce credeţi. Faptul că analizez particularităţi ale zodiei nu transformă oameni, suflete, trăiri în statistici, analize, judecăţi.
În al doilea rând, deşi Z are multă dreptate în aspectele legate de perversitatea mea şi de masochism, eu nu urmăresc decât să fiu liniştit având alături o persoană care mă poate înţelege şi accepta. Atunci ce am eu cu Balanţele? Nimic. Dar am ajuns să le cunosc bine de tot. Iar ele apreciază felul meu de a fi, cel puţin o perioadă :)).
"Pentru că balantele sunt tot ceea ce nu este Coyote". Tu, Z, mă cunoşti din anumite puncte de vedere mai bine ca oricine. Şi aici mă opresc cu raţionamentul.
De ce este Coyote atras de Balanţe? Mă atrag mecanismele complexe. Fosta mea viitoare ex-iubită era Rac, dar un mecanism la fel de complex, şi ăsta a fost unul din lucrurile care m-au atras la ea.
În concluzie, nu confundaţi analiticul Coyote cu zăpăcitul de... la dracu, era să îmi spun numele pe post. Coyote analizează Balanţe, fuge după Road-Runner-ul lui (desigur, tot Balanţă), îşi frânge gâtul şi nu uită să se amuze după aceea şi să vă amuze şi pe voi. Dar persoana ce se ascunde cu laşitate :) în spatele acestui pseudonim înţelege că la un om, indiferent de zodie, contează sufletul.
În spatele lui Coyote nu este un calculator şi nici un om abonat la spitalul de fericiţi. Este un suflet. Z, îţi mulţumesc pentru analiza acidă, dar ţin să te contrazic. Această descriere ar fi fost poate valabilă acum un an-doi. Acum caut altceva. Caut linişte.

Pe de altă parte, am râs de m-am prăpădit. Keep it up, Z!

Balantele si Coyote

Voi trata in acest articol problema arzatoare a lui Coyote: balantele. (Uita-te cum am ajuns din cauza ta, vorbesc despre balante, eu?!!!! doooh)

De ce este Coyote atras de balante?

Pentru ca este pervers ca si ele( nu va lasati inselati de aparente)!
Pentru ca este masochist.. stie fara indoiala ca daca vrea sa sufere va merge la sigur cu o balanta. Pentru ca il incita combinatia dintre delicatetea lor ( la inceput) si duritatea ( cand te lasa cu fundu-n balta).
Pentru ca il excita perversitatea lor.
Pentru ca s-a obisnuit asa.
Pentru ca pe ele le stie cel mai bine si cu toate acestea cu ele se descurca cel mai greu.
Pentru ca marea lui iubire a fost o balanta, desi sunt fete din alte zodii( ma abtin sa spun care), mult mai fermecatoare.
Pentru ca ii place sa fie "atacat" de tauri fara sa fluture esarfa rosie.
Pentru ca ocupandu-se atat de caracterul si psihologia lor, atrage balantele cum atrage mierea mustele( sau ursii, whatever).
Pentru ca stie ca in privinta subtilitatii in analiza va fi mereu peste ele.
Pentru ca isi doreste foarte tare sa afle cum faci o balanta sa ramana cu tine.
Pentru ca o balanta este tot ceea ce nu este Coyote.
Pentru ca la draq, ii place sa si-o fure dur si sa stie asta cu mult timp inainte, adica sa fie sigur ca si-o fura. Frate, ce masochism pervers e si in tine!!
Acum, la final, imi cer scuze ca te barfesc pe blogul tau (cine te-a pus sa-mi dai acces, ha!), si promit ca n-o sa mai fac asta ( azi) hehe:))

P.S. Da, poza cu Coyote cazut in freza vrea sa insinueze ceva:D

Despărţire

Nu vă îngrijoraţi. N-o să vă plictisesc din nou cu telenovela vieţii mele amoroase. Despărţirea de care vă voi vorbi este una care trebuie celebrată cu fanfare, artificii şi multă şampanie, pentru că, după nişte discuţii mai... aprinse, pot spune cu încântare că am scapat de Pig Brother!!! Nu a făcut atac de cord, deşi artificiile ar fi fost mai mişto aşa (fiind mai multe persoane care se strângeau). În schimb a încercat să mă pedepsească pentru ceva ce nu am făcut, pe bază de orgoliu. O mutare greşită, aş putea spune, având în vedere că nu m-am născut ieri.
În fine, după câteva încercări de intimidare, a observat cu stupoare că nu se învârte Universul în jurul lui şi că nu poate să mă dea afară doar pentru ca i-am spus în faţă că se poartă cu noi ca şi cu ultimele slugi. Urmare a discuţiilor avute cu puţinii lui superiori, am ajuns la concluzia că cea mai bună soluţie este mutarea la alt departament.
Zis şi făcut... Oh god, what was I thinking? Departamentul are în componenţă un director (nume de cod Zăhărel) şi, ţineţi-vă bine, NOUĂ femei. Şi ca şi cum asta nu era suficient pentru orice purgatoriu care se respectă, şapte din ele au sub 26 de ani! NU, nu m-am mutat la bucătăria cantinei, ha ha. E alt departament.
Nu ştiu cum să vă descriu atmosfera... Aţi văzut vreodată un stup de albine? Ok, imaginaţi-vă un stup de albine în care toate albinele vorbesc. În acelaşi timp. Iar bondarul e nevoit să asculte zilnic discuţii despre cosmetice, haine, pantofi, feluri de mâncare şi locuri exotice de vacanţă. V-am mai zis că Divinitatea e pusă pe şotii în ceea ce mă priveşte, nu? Ok, recunosc, eu mi-am dorit să studiez şi înţeleg femeile, dar nu am vrut niciodată să studiez nouă o dată, opt ore pe zi! For the love of God, make it stohohoooop!
Din poziţia mea relativ sigură, am putut observa câteva dintre ritualurile "office" ale acestor fiinţe atât de gingaşe, şi totuşi atât de capabile de a ucide bărbaţi fără măcar să îi atingă. Printre aceste ritualuri, pot enumera:

- ritualul machiajului (sau ritualul Hocus-Pocus): femeia apare la birou obosită, cu ochii cârpiţi de somn, palidă şi ciufulită. Îşi deschide calculatorul, îşi ia geanta (obiect misterios din dotarea femeilor, ce sfidează legile fizicii prin volumul absurd de obiecte ce pot fi depozitate în ea), dispare pentru zece minute şi POOF!!! ... apare strălucitoare, cu părul arătând perfect, superbă, fresh ca un suc natural de portocale, şi la fel de plină de energie.

- ritualul povestirii: se adună în grupuri, cu cafele, ţigări şi alte obiecte necesare incantaţiilor, şi încep să îşi povestească în cele mai mici detalii cum s-a desfăşurat seara trecută, de la cum au ieşit din parcare până la ultimul gând înainte de a adormi.

- ritualul apropierii fizice (preferatul meu, o să filmez într-o zi acest ritual): se pupă, se îmbrăţişează, îşi fac masaj una alteia, asta fiind probabil tot o formă de comunicare, precum la pisicile care se (scuzaţi expresia) ling şi se curăţă unele pe altele ca să îşi exprime respectul.

- ritualul eliberării stresului (comportament observat de curând). Aici trebuie să detaliez. Am asistat la ceea ce credeam eu că e o ceartă. Priviţi filmul următor:



Aţi văzut cum chiţăiau păsărelele pe sârmă? Cam aşa era atmosfera. Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea să observ că la nici cinci minute de la nefericitul eveniment, păsărelele colegele mele erau din nou cele mai bune prietene. Nu tu ranchiună, nu tu nervi, nimic! Abia aşa m-am prins că aceasta este de fapt o metodă de eliberat stresul şi de calmat nervii acumulaţi.

- ritualul hrănirii: se strâng într-un birou, împreună cu multă mâncare, stau 15 minute, apoi ies relaxate şi fericite. Atenţie! Nu intraţi peste ele când mănâncă! Este posibil să fie ultimul lucru pe care îl faceţi! Femeile urăsc să fie surprinse mâncând. Pentru ele reprezintă o ruşine această activitate.

Voi continua descrierea în următorul episod al Analizelor de birou.

BALANŢA - Episodul 5 - Cronica unui dezastru anunţat

Poate cel mai rău lucru pentru mine este să ştiu că am avut ceva şi l-am pierdut (şi) din vina mea.

Cam asta s-a întâmplat şi cu cea de-a cincea Balanţă din viaţa mea. Am pierdut-o pentru că nu am putut să devin ceea ce vă explic aici, pe blog, un om puternic şi egoist. Ca urmare am fost lăsat cu ochii în soare într-un moment în care era tot ce mai lipsea, bineînţeles cu vina aproape complet pe umerii mei. Deşi am avut toata teoria învăţată pe de rost, practica mi-a dovedit că unele lucruri chiar nu sunt posibile. Deci nu am nicio scuză, ca să zic aşa.

Cu ocazia acestei relaţii mi-am reamintit o parte din trăsăturile zodiei. Sper să nu mă repet prea mult.

În primul rând, Balanţele în general dispun de o energie debordantă şi de o încredere în sine ce este egalată doar de abilităţile lor de a pica în picioare în orice situaţie. Dacă ai nevoie de un om energic în echipă, o Balanţă este perfectă. Singura problemă este că masculii din echipă vor avea o uşoară scădere a eficienţei. Dar deh, e şi normal când o Balanţă e prin preajmă.

Balanţele văd în general lumea învârtindu-se în jurul lor. Şi cred că chiar s-ar întâmpla chestia asta, dacă n-ar fi aşa multe Balanţe. Aşa, nu mai ştie sărmanul Univers pe care s-o mai mulţumească.

Balanţa e genul de femeie pe care te poţi baza la petreceri. Va fi sufletul petrecerii oriunde s-ar duce, chiar dacă nu o face în mod evident. Ştie să se distreze şi să distreze pe alţii şi te poţi baza pe ea la 5 dimineaţa că e acolo, aproape la fel de ameţită ca şi tine, când chemi taxi-ul. Daaaar dacă ai nevoie de cineva care să fie constant alături de tine la greu, ar fi bine să fii atent, că niciodată unei Balanţe nu îi place rolul de sprijin, de suport.

Nu vreau să vă laud, doamnelor, dar aveţi o senzualitate care vă face amante perfecte. Aş fi fost tentat să spun soţii, dar pentru asta ar trebui să nu aveţi probleme cu a găti, ar trebui să fiţi ceeeva mai fidele şi mai stabile în emoţii şi ceva mai sincere.

Am zis emoţii? Ptiu. N-are ce căuta cuvântul ăsta aici. Balanţele nu iubesc (şi aici mă refer la parteneri) decât ce este mai puternic decat ele. Punct. Pe altceva nu dau doi bani. Emoţii? Sentimente? Nu. Eşti în stare să o domini? Eşti în cărţi. Nu? La revedere. Nu contează trecutul, prezentul sau circumstanţele. Eşti slab, esti pa. Chiar daca nu eşti slab ci ai doar un moment de slăbiciune, ai grijă să nu fie prea lung. Balanţele nu prea au răbdare.

Ştiu că am mai zis asta, dar am sesizat că Balanţa nu are prieteni. Are doar o adunătură de foşti (pe care îi regretă dacă ei au plecat, indiferent cât de răi au fost, sau pe care nu dă doi bani dacă a plecat ea de lângă ei), potenţiali (cu care se joacă constant), câteva fete care nu reuşesc să îi ajungă până în anumite cotloane ale sufletului ei şi... cam atât. Nimeni, şi pot să confirm asta, nu intră în mintea unei Balanţe. Cine încearcă să o facă, e pierdut oricum, pentru că mintea unei Balanţe e ca o pânză de păianjen: cu cât te avânţi mai mult, cu atât te încurci mai mult în iţe. Asta e cheia: stay away! Să nu îţi pese, să nu vezi semnele, să nu te laşi atras acolo. Oricum nu poţi schimba nimic.

Poate că mai am eu de cunoscut oameni, dar jur că până acum nu am întâlnit o Balanţă care să fie altruistă cu adevărat. Întotdeauna, punctul de vedere al unei Balanţe va include postura "EU", şi orice acţiune va fi realizată în primul rând prin prisma ei. De aceea Balanţele au o problemă în a vedea mai departe de propriile interese. Hai, hai, nu vă enervaţi, nu am zis că e cazul tuturor Balanţelor, dar din experienţele mele am dedus şi mi-am confirmat că multe din ele acţionează pe bază de cum li se împacă situaţia cu interesele. Şi vorba aia, nici măcar nu e un lucru rau! Mai ales în lumea care ne înconjoara.

Când vorbim însă de linişte sufletească, ei bine aici intervin problemele. Toate Balanţele care simt ca au suflet :)) şi care sunt liniştite sufleteşte să ridice mâna. Mhmmm... Da, cum bănuiam. Au scurte perioade de linişte, urmate de multă agitaţie, pentru că rareori sunt mulţumite cu ceea ce au. Când AU ceva, nu mai sunt mulţumite. Ceea ce ne readuce la eternul punct de atracţie pentru Balanţe... Puterea. Oamenii puternici. Care nu pot fi "avuţi" în totalitate.

O Balanţă nu te va părăsi decât foarte rar pentru că vrea să fie singură. Oricum nu reuşeşte niciodată să rămână singură prea mult, chiar dacă o face. O Balanţă te va părăsi pentru că a gasit pe altcineva mai puternic decât tine.

O Balanţă nu va recunoaşte aproape niciodată că se gandeşte la alt bărbat. Nu va recunoaşte că îi e dor de foşti, nu va recunoaşte că a început să-i placă altcineva... Dacă vreţi sinceritate, căutaţi-o la alte zodii, aici sinceritatea vine la porţie şi cu scop bine definit.

Când iese dintr-o relaţie din cauză că vrea altceva, întotdeauna va mirosi a flori de câmp, indiferent câte jurăminte trădează şi câte vorbe nesocoteşte. Va fi impecabilă, nu va putea fi atinsă de niciun reproş, pentru că, nu-i aşa, nu e vina ei că tu nu ai fost suficient de atent. Şi dacă ai fost, nu e vina ei că nu ai fost suficient de puternic. And so on and so forth.

Ca să termin acest episod într-o notă mai luminoasă, pot să spun că Balanţele au nişte calităţi de vânzători excepţionale. Pot să vândă şi chiloţii de pe tine. Ţie. Sunt atât de capabile să întoarcă lucrurile pe toate părţile, încât te pot convinge de orice, inclusiv că îţi stă perfect în alb deşi tu ai vrut să te îmbraci în negru când ai intrat în magazin.

Cam atât pentru acest episod, când mai aflu ceva mai postez.

Munca dăunează principiilor

Mă voi referi în acest entry în special la oamenii ce lucrează în vânzări, HR sau management, şi care nu mai reuşesc să despartă interacţiunea socială de la job de cea de acasă. Cei care nu mai reuşesc să iasă din pielea vânzătorului sau a managerului şi încep să acţioneze fără scrupule, fără principii şi fără noimă.

Cel mai elocvent exemplu e chiar Pig Brother, şeful meu, un om cu o experienţă foarte vastă atât în vânzări, cât şi în ceea ce priveşte managementul resurselor umane. Acest om este atât de dedicat jobului, încât viaţa sa personală a devenit searbădă şi a căzut pe locul doi ca importanţă. Într-atât de încrâncenat este, încât a reuşit să facă un om foarte bun să plece din firma, pentru simplul motiv că acest om şi-a pus viaţa personală pe primul plan, ieşind dintr-o şedinţă (cu scuzele de rigoare) pentru că îl suna soţia. Situaţia lui era cu atât mai de înţeles, cu cât avea un copil mic. Reacţia lui Pig Brother? "Colegul vostru se pare că nu acordă suficientă importanţă jobului".

În altă situaţie a "eliminat" din echipă un alt om pentru că acesta a avut tupeul să îl contrazică şi să îi spună nişte adevăruri nu tocmai confortabile. Şi asta pentru că acest om este orbit de munca sa şi asta îi afectează judecata.

Dar să vă dau un alt exemplu. Oamenii nu se compară sub nicio forma, persoana despre care voi vorbi înseamnă enorm pentru mine, spre deosebire de Pig Brother. Într-o singură discuţie, un om de vânzări care îmi este şi prieten foarte apropiat mi-a demonstrat că sunt exagerat, că nu sunt în stare să convieţuiesc cu cineva, că sunt posesiv, că nu ştiu să vorbesc, că nu ştiu să rezolv probleme, că nu comunic bine, că sunt imatur, încăpăţânat şi nu reuşesc să învăţ nimic. Printre altele. Şi asta pentru că am încercat, în felul meu, să-i explic ce mă deranjează pe mine în ceea ce priveşte prietenia noastră.

Deşi nu contest, unele din "calităţile" enumerate mai sus mă caracterizeaza într-o măsură mai mică sau mai mare(dealtfel, le-am enumerat şi în profilul meu), omul de vânzări nu s-a gândit niciodată că poate lucrurile nu stau atat de cataclismic cum le-a expus, şi că răspunsurile cu "DA" şi "NU" în cazul caracterului unui om nu sunt deloc utile. Pentru că, stimate om de vânzări, suntem oameni, nu produse. Nu încerca mie să-mi vinzi ideea că sunt praf, încearcă să îmi comunici părerea ta (şi nu cred că părerea ta este că sunt praf, că altfel nu mai eram prieteni). Nu încerca să îmi demolezi toate argumentele doar pentru a avea satisfacţia că ai dreptate, pentru că, ghici ce? O sa reuşeşti! E normal, eşti om de vânzări, ceea ce ştii tu să faci mai bine este să convingi şi să demontezi idei ce îţi contravin interesului. Dar cu ce ne ajută pe noi chestia asta? Mă transformi pe mine în cineva perfect în concepţia ta? Hardly. Mă convingi de calea greşită pe care am luat-o? Mnu. Reuşeşti în schimb să îmi distrugi încrederea în mine (pentru că da, omule de vânzări, contează mult pentru mine părerea ta), mă faci să nu mai vreau să discut cu tine (pentru că de fiecare dată când discut mă faci una cu pământul) şi în general distrugi o relaţie care se bazează pe sinceritate, punând prea multe în "coşul" cu sinceritate într-un mod mult prea agresiv.

În altă ordine de idei, nu mă împac prea bine cu genul de om care are întotdeauna dreptate. Nu pentru că are dreptatea de partea lui neapărat, ci pentru că nu poate concepe existenţa unei idei ce nu-i aparţine. Din punctul ăsta de vedere, Pig Brother e cel mai bun exemplu. El nu crede că cel mai deştept cedează. El crede că cel mai fraier cedeaza.

Oameni buni, încercaţi pe cât posibil să nu fiţi manageri sau consilieri de vânzări în afara serviciului. Cunoştinţele v-ar cataloga drept "ambiţioşi", dar nu e vorba de ambiţie. E vorba de principii şi de umanitate. Pe care, ca şi aptitudinile de vânzări sau de lider, le ai sau nu le ai. Dar nu ar trebui să se excludă unele pe altele.

Mi-am întrebat prietenul, de curând, de ce discută cu mine de parcă ar vrea să îmi vândă ceva. Mi-a zis "pentru că asta sunt, om de vânzări". Bravo, omule de vânzări. Cariera ta în vânzări va fi măreaţă. Ştii, omiţi un detaliu. "Om de vânzări" începe cu OM. Eu nu contribui la target, omule de vânzări. Eu sunt prietenul tau.

Sediu nou

Dragii mei, m-am mutat! Mai exact, sediul "societăţii" unde lucrez s-a mutat. Nu mai suntem corporatişti clasici, cu sediu mare, birouri multe, plictiseală, alea-alea. Ne-am făcut corporatişti burghezi, cu sediu în vilă, cu vedere la lac, terasă, mansardă şi fiţe.

După cum m-am obişnuit, am parte doar de distracţie... Biroul meu e la mansardă, la fel de open space dar cu mai puţine persoane. Toate femeile din biroul meu (două, ca să fiu mai exact) sunt... Balanţe. Pig Brother este la parter, între noi mai existînd un etaj. Toate bune aşadar, nu? Nu.

Prima problemă a fost că Pig Brother nu avea uşă la birou. Ca urmare, vedea orice mişcare de "mers la ţigară" sau "plecat cu 5 minute mai devreme". Problema a fost rezolvată prin următoarele metode: tropăit pe scări (bărbaţii), purtat tocuri (femeile), vorbitul cu voce... audibilă şi fâţâială pentru obţinerea de căni, tacâmuri şi alte lucruri esenţiale de la bucătărie (drum care trecea inevitabil prin faţa biroului lui). Rezultat: Pig Brother are uşă nouă! Mai mult decât atât, încă este în curs de fixare, ca urmare nu se poate deschide. Ah, life!

A doua problemă este că nu mai avem mâncare caldă furnizată de cantină. Ca urmare, pe la 13.00 ne împrăştiem ca potârnichile care încotro, în căutare de potol. Unii dintre noi s-au gândit deja la o soluţie mai practică, şi anume achiziţionarea de lansete pentru a ne face rost de mâncare în mod natural, din lac. Dar nici peşte tot timpul nu ar fi bine, pentru că, conform unui studiu, carnea de peşte este cea mai sensibilă la poluare, şi parcă nu mi-aş dori un copil ca Pig Brother, cu nevoi speciale.

A treia problemă: parcarea se efectuează după principiul: primul sosit, primul parcat. Şi hai, că acum nu e aglomeraţie, dar după începerea anului şcolar (avem o facultate în apropiere) o să fim foarte motivaţi să ajungem devreme la birou.

În rest, regulile absurde cu care m-am obişnuit:
-toate telefoanele mobile pe silent, altfel riscăm "exmatricularea";
-dacă avem coşul de gunoi mai plin de 50% suntem obligaţi să îl ducem la tomberon - da, aţi citit bine, trebuie întotdeauna să vedem jumătatea plină a coşului de gunoi;
-documentele nu se printează decât în cazuri speciale, şi chiar şi atunci este obligatoriu să fie printate faţă-verso. Suntem verzi, ce imprimanta mea!

Momentan atât. Când mai am ştiri interesante de la mansardă, vă anunţ.

Poza luata de aici.

Coyote out.

Business as usual

Scena la birou...

Mergeam pe coridor, minding my own business, când trece pe lângă mine una din colegele de la Marketing, ţinând în mână o foarfecă cu care se juca într-un mod îngrijorător. Trecând pe lângă ea, îi arunc scurt un "Freak!". Ea mai face câţiva paşi, după care o aud zicând cu patos: "Emo!".

Eh, just another day at the office...

Îngrijorare

Credeţi că ar trebui să mă îngrijorez că şeful meu l-a întrebat pe un coleg "Ai chiloţi pe tine?"

Bine, dup-aia am înţeles că de fapt voia o folie de plastic de la el. Dar oricum. Dubios.


Poza luata de aici

Ciclu?

Aproape că adormisem, fir-ar să fie... Dar mă chinuia de ceva timp o idee, şi azi m-am prins şi cum s-o formulez.

Dupa cum unii dintre voi ştiţi, nu sunt femeie, deci nu am idee cum e sa sângerezi cinci zile pe lună fără să mori, dar pot să spun că mai exista un ciclu, la fel de ... hmmm... dureros, deşi în alt fel. Acesta se numeşte "ciclul salarial", şi este un fenomen întâlnit la mulţi români cu venituri mici dar sigure. Ca şi ciclul, mă scuzaţi, menstrual, ciclul salarial vine o dată pe lună, în general la date ştiute din timp (poate însă doar să întârzie, de venit mai repede nu prea sunt şanse). Ambele vin la date fixe şi în general, ambele durează tot vreo 5 zile... Dar cam aici se opresc asemănările cu ciclul menstrual, pentru că dacă la femei chinul durează cele cinci zile, la cei "dotaţi" cu ciclu salarial e exact invers. Liniştea durează cinci zile, după care, uşor-uşor, începe chinul. Perioada de după cele cinci zile se caracterizează printr-o uşoara stare de bine, ce dispare gradat pe masură ce dispar şi persoanele de la care mai poţi împrumuta un ban.

Urmează perioada a doua, care se caracterizeaza printr-o stare tot mai accentuată de letargie (nu mai ies din casă că iar mă oftic ca n-am cu ce sa îmi iau aia), de iritabilitate (lasa-mă bă cu teatrul tău, nu întelegi că n-am bani nici să trec strada?) şi în unele cazuri, de disperare (nu mai suport! ne plătesc ca pe ultimii oameni!). Acum este si momentul celor mai crunte beţii, ca deh, mai uiţi un pic de situaţia precară in care eşti... Situaţie care, by the way, se datorează exclusiv angajatorului, nu ţie ca eşti inconştient.

Ultima perioada, cu câteva zile înainte de salariu, se caracterizează printr-un optimism moderat (acuşica vine, mai sunt doar 6 zile), o poftă (latentă) de viaţă (în week-end-ul următor mergem SIGUR la mare) şi o dorinţă de comunicare mai bună decât în rest (da mă, ieşim în oraş în ziua de salariu).

Apoi vine salariul... Pac două facturi, pac o întreţinere, pac nişte papucei sau un tricou şi... o luăm de la capăt.

Există însă şi leacuri sau tratamente care ameliorează simptomele. Un tratament se cheamă Overdraft, care te poate face să "sari" peste câteva luni bune de ciclu, dacă nu eşti lacom. În cele din urmă însă, acest tratament duce la accentuarea simptomelor (în special cel cu beţiile), aşa că nu îl recomand.

Leacul pentru ciclul salarial nu există decât teoretic... Oricâţi bani ai primi, tot nu vor fi suficienţi, aşa cum şi o femeie, oricât ar sângera la ciclu, nu moare. În mod pur teoretic, se poate cheltui cu moderaţie, se pot planifica cheltuielile, dar, să fim serioşi, cine mai face asta acum?

Viaţa are un alt ritm pentru cei cu ciclu salarial... E un fel de cursă până la următorul salariu, un fel de "imi bag capul in nisip pana pe 5 luna viitoare", şi uite aşa ajungem să ne minunăm cum naiba a mai trecut un an şi n-am realizat nimic din ceea ce ne propusesem.

Finalul apare un pic mai târziu decât la ciclul menstrual, pe la vreo 65 de ani, dar de atunci, dacă nu te-ai lecuit, deja totul e trist şi plictisitor. Ai un ciclu mai micuţ, pentru o viaţă mai micuţă.

Ciclul meu vine în prima săptămână a lunii, fată. Al tău când vine?

Balantele si Taurii

Continui "saga" Balanţelor făcând o scurtă retrospectivă a experienţelor mele cu Balanţele şi o listă a evenimentelor similare, precum şi o scurtă analiză asupra relaţiilor Balanţelor cu Taurii. Ca să nu mă credeţi TOTAL nebun când scriu ce scriu despre această zodie.

Am fost intrebat de Miezu' de curând ce mă atrage atât de mult la Balanţe. Nu sunt atras DOAR de Balanţe, însa oricât aş fi de cârcotaş, trebuie să recunosc că majoritatea prietenelor mele au fost Balanţe. Reciproca nu este valabilă :)) , deşi multe persoane mă acuză că mă îndragostesc de orice Balanţă întâlnesc.

Nu pot să spun că e ceva clar care mă atrage la Balanţe. La o femeie mă atrage mult, şi asta o să sune FOARTE gay, felul cum gândeşte. Atât nivelul intelectual, cât şi CUM gândeşte. Aţi observat că în general, Balanţele au o parere absolut senzatională despre ele? Uite, asta îmi place la o femeie, să aibă o parere bună despre ea. De asemenea, îmi plac oamenii cu imaginaţie, şi întâmplător, Balanţele nu duc lipsă de aşa ceva. Balanţele, de asemenea, tind să fie foarte mămoase si grijulii uneori, chestie care îmi place la fel de mult. Şi nu în ultimul rând, Balanţele ştiu să arate că iubesc (uneori pot s-o arate chiar şi când nu iubesc de fapt, dar asta e partea a doua :)) )

Hai să vorbim acum de coincidenţe. Când prima Balanţă m-a părăsit pentru un tip din zodia Taur, am fost nefericit. Când a doua m-a părăsit pentru un alt bărbat din zodia Taur, am zis că e o coincidenţă. Însă când şi a treia mi-a fost "suflată" tot de un Taur, am inceput să mă uit după camere ascunse. Între timp am mai cunoscut câteva Balanţe, şi ca să vezi, tot la Tauri trag. Dealtfel, se zice că ar fi cea mai reuşită combinaţie de zodii... Dacă ajung să se iubeasca amândoi. Daca nu, în general Balanţa suferă pe termen lung, pentru că Taurii nu prea au suferinţe pe termen lung.

O altă coincidenţă a fost motivul pentru care am fost... ahem... înlocuit. Motivul a fost unul simplu: au găsit pe altul mai bun. As simple as that. Cineva mai maliţios ar putea spune că Balanţele nu prea au legatură cu loialitatea, dar eu nu sunt deloc maliţios :)) . Până la urmă, deciziile luate au fost corecte, pentru că din cate ştiu cam toate sunt încă alaturi de Taurii aferenţi.

Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Taurii reuşesc să satisfacă Balanţele din toate punctele de vedere care contează pentru ele: le acordă multă atenţie (când vor ei), sunt alaturi de ele la nevoie (dar niciodata suficient încât ele să fie sigure de iubirea lor necondiţionata), au o carismă de invidiat (ceea ce le face pe Balanţe un pic nesigure), comunică foarte bine (când au ei ceva de comunicat, în rest fiind enervanţi şi în acelaşi timp intriganţi pentru Balanţe) şi cel mai important, sunt imuni (aparent) la jocurile absolut perverse ale Balanţelor.

În acelaşi timp, Balanţele satisfac majoritatea cerinţelor unui Taur, dar Balanţele în general satisfac cerinţele multor bărbaţi, pentru că sunt foarte flexibile. Flexibile şi din punct de vedere social, şi din punct de vedere moral.

În general scenariul este după cum urmează: Balanţa e cu cineva (Balanţele în general mereu sunt cu cineva); Taurul apare în peisaj; încep jocurile, flirturile, privirile; Balanţa scapă de acel cineva; eventual şi Taurul scapă de cineva-ul lui, dar numai la insistenţele Balanţei; stau împreună un timp relativ scurt; din cauze diverse, se ceartă; stau departe unul de celălalt câteva luni, dupa care încep sa-şi simtă lipsa; rezistă cât rezistă şi într-o zi ca oricare alta, Balanţa renunţă din nou la un cineva aparut între timp, Taurul nu renunţă la nimeni (îi e greu să aibă altceva decât aventuri cu alte femei când inima lui e în altă parte)şi din ziua respectivă sunt nedespărţiţi. În continuare, Balanţa se izolează emoţional de prieteni pentru că nu mai are nevoie de nimeni din punctul ăsta de vedere, Taurul ramâne aşa cum e pentru că el oricum nu prea se ataşează de prieteni, şi devin un cuplu foarte rezistent, deşi oarecum izolat. Probabil că etapele continuă, însă până acum nu am fost invitat la nicio căsătorie între un Taur şi o Balanţă. Vă anunţ când o sa fie. Sau o să citiţi în ziare ca fiind cea mai sângeroasă nuntă din istorie :)).

În mod evident, astea sunt doar nişte coincidenţe nefericite care m-au afectat doar pe mine, nu înseamnă că toate femeile Balanţă sunt aşa, dar, concluzionând, Taurii şi Balanţele fac o echipă foarte bună.

Aştept să mă contraziceţi şi să-mi spuneţi că Vărsătorii fac o echipă şi mai bună cu Balanţele... Dar aşteptaţi-vă ca în secunda următoare să mă tăvălesc pe jos de râs.

Până la urmă, zodia contează destul de puţin, ceea ce conteaza este persoana, prin educaţia primită, nivelul intelectual şi experienţele trăite.

VA URMA


L.E.: la cererea publicului feminin, precizez că, din câte am auzit din multe surse, Taurii sunt foarte buni la pat. Ei şi? Eu sunt şi mai bun.

Inventivitatea la birou

In acest episod va vom prezenta ce inseamna inventivitatea la birou. (pe fundal, melodia de la TeleEnciclopedia)




Din anumite puncte de vedere, pot spune ca sunt norocos in ceea ce priveste locul meu de munca. Pentru acei fani ai mei (va iubesc pe toti, btw :)) ) care inca nu stiu, lucrez in domeniul marketing, un domeniu unde ideile sunt esentza si originalitatea in gandire face diferentza (iar eu fac versuri... cat de gay pot fi?).

Nu, nu sunt norocos in ceea ce priveste salariul si nici macar in ceea ce priveste beneficiile (desi sunt recunoscator iubitului nostru lider de Partid, pardon firma, pentru faptul ca avem inca voie sa navigam pe internet fara restrictii). Sunt norocos pentru ca nu reusesc sa ma plictisesc acolo nici sa vreau. Treaba este destula, dar cei ce ma tin mereu alert sunt oamenii cu care lucrez. Pai cum sa ma plictisesc, oameni buni, cand am un birou plin de ciudati, cu care rad de ma prapadesc?

Il am pe V, seful meu, un om pe cat de inalt, pe atat de calm. Si are vreo doi metri de calm! O adevarata enciclopedie tehnica, o persoana care nu spune multe, dar cand vorbeste, chiar SPUNE lucruri. O avem pe duduia de la PR, cu tehnica ei infailibila de a-ti intra pe sub piele pastrandu-si mina nevinovata. Il avem pe grafician, care trimite bancuri misto si sparge tastaturi de nervi... O avem pe veverrritza rrrarrraita, impreuna cu care facem mereu misto punand-o sa spuna cu voce tare "marmura de carrara"... Apoi, Balantza manager la Comunicare, mai mereu o doamna (mai putin cand se enerveaza, si sa dea Domnul sa nu se enerveze vreodata pe mine, ca ma face harcea-parcea) si mereu cocheta. Si ceilalti colegi, pe care nu i-am mentionat, fiecare cu specificul lui, individualitati bine conturate cu idei care mai de care mai... speciale.

Bun, am descris niste oameni aparent normali. Dar acum sa descriu si ideile lor...

1. Ce-ati zice daca intr-o zi, intorcandu-te din concediu, vezi ca tot biroul iti este invelit in folie de impachetat, de la pix la scaun, si in jurul perimetrului este o banda galbena de genul celei care se pune la "fatza locului" de catre politie? O colega a patit-o.

2. Esti la birou. Te simti un pic nervos. Nu prea reusesti sa te calmezi, orice ai face. Deodata doi colegi se ridica, unul te tintuieste de scaun, iar celalalt ia un scotch gros si te transforma in mumie, cu scaun cu tot. Da, asa e. O colega a patit-o.

3. Ai logoree. Pur si simplu iti turuie gura ca unei soacre din bancuri. Nicio problema. Nu vei mai putea sa comentezi cand o colega vine la tine si iti lipeste banda adeziva la gura.

4.Presupunem ca te duci la toaleta. Mai presupunem si ca, colegii tai nu au ocupatie in acel moment. Rezultatul, vorba clipului, puteti vedea:




5. Presupunem ca vorbesti la telefonul mobil. Persoana de la capatul celalalt este atat de amuzanta (sau tu te straduiesti atat de mult sa-i intri sub piele) incat razi cat te tine gurita aia dulce a ta, netinand cont ca lucrezi in open space si e posibil ca unii sa se sature la un moment dat de rasul tau. Trec 5 minute. Tu razi. Trec 10. Razi in continuare. La consumarea celor 15 minute de tolerantza, un coleg deschide usa, altul te ia cu scaun cu tot si te muta pe hol. Da da, s-a intamplat. Chiar azi!

6. Nu iti lasa sticla cu apa pe birou daca tocmai te-ai certat cu un coleg. O vei gasi aproape cum ai lasat-o, dar cu cateva gaurele in plus plasate in mod strategic chiar deasupra nivelului apei. Cand vei dori sa bei, suprize suprize... Poti sa uzi si canapeaua!

7. Intotdeauna cand vei reveni in birou, vei afla de la colegi ca a venit seful mare si a facut scandal ca nu erai in birou. Si primele doua trei dati chiar iti sta inima in loc. Dup-aia, chiar daca e asa cum zic ei, nu mai reactionezi :))

8. Lasi cheile de la masina ta unui coleg? Greseala! Cand te vei duce la ea, vei observa ca este ornata perfect pentru o nunta, cu tot cu panglici, baloane colorate si bineinteles, papusha pe capota.

9. Nu vei putea scrie niciodata un text corect, cand ti-au fost inversate tastele (in loc de F ai G, in loc de R ai T). Toate astea cu o agrafa si putina rabdare :))

10. Conform normelor de protectie a muncii, pe un perete, in fiecare departament (camera), ai o schema a cladirii cu punctele de stingere a incendiilor si caile de evacuare. Pe aceasta harta, in mod normal, ai un X sub care scrie "Va aflati aici". Ei bine, pe harta din departamentul nostru mai sunt inca vreo 5 X-uri in diferite locuri, si sub fiecare scrie "NU va aflati aici".

In trecut aveam chiar si o cutiuta in care puneam bani ori de cate ori injuram, insa datorita faptului ca s-au strans sume monstruoase, a trebuit sa abandonam ideea, nu inainte de a manca bine de tot de la McDonalds cu banii stransi.

Sunt atat de multe idei misto care au rasarit in capetele colegilor mei, incat nu mai reusesc sa tin minte decat o parte. Dar pe baza a ce am scris mai sus, va puteti face o idee cu privire la cat de creativi pot fi.

Va las sa va beti cafelelele in continuare si va doresc o zi excelenta. Ca simt ca e cam subred scaunul. Si parca bipaie ceva sub birou. AAAAAAAAAAAA!!!!!

Lucruri fierbinti

Vreti sa stiti ce e hot? Eu sunt hot. Hot ca in "hot-dog". Hot ca in Red Hot Chilli Peppers. Sa va spun si de ce totusi.

Eu lucrez in open space. Sau pe romaneste, intr-o camera mare cu vreo 10 oameni in ea. Hai acum sa va zic, in ordine inversa, lucrurile care produc caldura la noi in birou:

4. Noi. Degajam caldura prin urmatoarele activitati: batutul gurii de pomana, enervatul degeaba, agitatul ca ... intr-o caldare si nu in ultimul rand incinsul creierelor (in masura posibilitatilor)

3. Calculatoarele. 8 Dual-Core si 8 monitoare, insotite de vreo 3 imprimante cu laser.

2. Statia grafica. Adica un calculator cu vreo 5 ventilatoare si foarte mult cupru, care atunci cand este pus la treaba, urca temperatura in birou cu vreo trei grade si scoate un zgomot asemanator unui avion care decoleaza. Cu diferenta ca avionul decoleaza si se duce dracului unde are de mers, iar statia grafica nu decoleaza, fiind trasa in jos de kilele de cupru de la radiatoare.

1. Si, cu voia dumneavoastra, cel mai eficient generator de caldura de la noi in birou este... aparatul de aer conditionat. Care este controlat in mod la fel de eficient, in mod centralizat pentru toata cladirea. Si care, conform colegului de la administratie "era oprit de pe acoperis". Suna foarte nasol, nu? Oprit de pe acoperis. Oh, the humanity!

Acum nu stiu, ori a incercat concurentza sa ne saboteze, ori a defecat o pasare/pisica/rozatoare la momentul potrivit in locul potrivit(tind insa sa cred ca e vorba de a doua varianta, dupa mirosul dulceag de urina ce emana din aparat)... Cert este ca am parte de clipe fierbinti la birou, adica visul oricarui barbat. Dar un pic altfel.

Oricum, eu am venit la tricou si am un deodorant excelent, iar mirosul emanat de aparat acopera orice alte mirosuri generate de colegii mei. Pentru moment sunt in siguranta.

Cam atat despre lucrurile fierbinti. Mai e o colega destul de fierbinte in birou, dar asta e altfel de fierbinteala.

Cu scuzele de rigoare pentru lipsa de inspiratie din ultima vreme, va salut si va doresc aer conditionat.

LOL?

Azi am primit un mail, ca oricare altul aparent, de la seful meu. O persoana foarte... stricta in ceea ce priveste exprimarile, un director care n-a prins generatia messenger... Sau asa credeam eu, pana la mailul de azi, in care este prezent ... un smiley! Din cate stiu eu, ":" urmat de ")" nu poate sa insemne altceva. Cred ca era de la oboseala, sau poate ca in ultima vreme s-a simtit singur si a apelat la modalitati de comunicare on-line... Cert este ca m-a socat aceasta modalitate de exprimare, mai ales ca era un mail oficial.
Imi imaginez urmatorul mail de la el (depinde si cat de singur se va simti):

"Dragi colaboratori,

In primul rand :* pentru realizarile avute. M-am uitat pe contractari si eram like OMFG!!! cand am vazut cu cat atzi depasit targetul stabilit la inceputul acestui an.

Doresc sa va precizez ca noua campanie publicitara realizata de concurentzii nostri directi (wtf?) este una care ne poate aduce avantaje, ca urmare pls nu va lasati pacaliti de aparentze si, atunci cand un client vine la Dvs cu oferta concurentei, replicati scurt cu un STFU! =)) . Pentru cei care nu si-au realizat targetul, np, mai e timp (lol).

In rest, plm, eu sunt cam I-) , asa ca va urez spor la vanzari! BRB! :->


Daca aveti ceva de reclamat, PM me, sau va astept pe mess (cand nu am DND).

>:D<

Semnat,

Pig Brother."

------------------------------------------------------------------

STFU = shut the fuck up, pentru cine nu stie.
Definitii se gasesc pe net :)

Productivitatea in marile corporatii

Motto: " Va multumim anticipat pentru rabdare si pentru semnalarea tuturor anamaliilor "

Am tot scris despre mediul corporate in care ma scald (asa, ca intr-o mocirla care te trage la fund...), asa ca vreau sa va tin la curent cu ce se mai intampla in caricatura asta de "corporatie".

Dupa multe ore petrecute pe WC cu gandul la ce pot face pentru a ne creste productivitatea, directorii nostri au ajuns la concluzia ca ne petrecem prea mult timp frecand menta. Ca doar nu puteau sa ajunga la concluzia ca suntem platiti prost sau ca suntem tratati precum sticlele goale de bere. Si asa, cum se stergeau ei la fund cu hartia lor igienica parfumata, au avut o idee brilianta, ca sa folosesc un termen importat: ce-ar fi daca am face ca sistemul informatic sa fie atat de securizat, incat nimeni sa nu mai poata misca un deget (virtual) in firma fara ca noi sa stim?

Categoric, o idee buna, daca ar fi fost implementata cum trebuie, sau macar UNDE trebuie (adica intr-o corporatie). Deocamdata sunt rezervat in ceea ce priveste efectul pe care il va avea aceasta supraveghere stricta asupra eficientei la servici(u), si asta pentru ca (1) suntem platiti la fel de prost ca si pana acum si (2) beneficiem de acelasi tratament pe care l-ar condamna si asociatiile pentru protectia animalelor.

Ce cred eu ca se va intampla in continuare, apropo de eficienta? Pai prima etapa ar fi ca se vor indesi pauzele pentru fumat, brusc multi colegi vor deveni fumatori si ne vom vedea destul de rar in efectiv complet in departament. A doua etapa, in momentul in care Pig Brother se va prinde ca se fac excursii si va "procedura" si aceste pauze, va fi ca vom incepe sa ne uitam, in cele 5 minute alocate surfingului pe web, pe site-uri gen bestjobs.ro sau ejobs.ro. In paralel, vom asalta directorii cu atatea cereri de derogare de la proceduri (perfect justificate dealtfel), incat randamentul nostru, ca si al lor, va avea o crestere spectaculoasa... NOT. A treia etapa va fi in momentul in care chiar o sa incercam sa ne facem treaba si vom observa ca: nu mai avem fonturile potrivite in Word; nu avem instalat niciun cititor de fisiere in format pdf; orice aplicatie java sau flash de pe orice site (autorizat pentru vizitare, cum altfel) va refuza cu incapatanare sa functioneze, datorita imposibilitatii de a face update sau instalari la nivel de utilizator. Normal, cum IT-ul nostru lucreaza cu jumatate de norma, va dura o saptamana in cel mai bun caz pana se trece si de aceasta etapa. Iarasi, eficienta noastra va fi infricosatoare. Daaaar, exista si o parte foarte buna a acestui nou sistem: nimeni din firma in afara de administratori nu poate modifica wallpaperul de pe monitoarele noastre. Aici vin cu o sugestie: ce-ar fi daca wallpaperul s-ar schimba saptamanal, si ar contine sloganuri de genul "Munciti, munciti, munciti", "Seful nostru, zeul nostru", "Sunteti creati doar ca sa serviti", "Incompetentilor, nu stiti nimic" sau preferatul meu "Colegii cu limba aspra, nu ajung mai la fereastra" (adica unde poate sclavul sa isi mai menajeze ochii obositi de neoane). Cum de ce? Pentru ca limba aspra pe fund catifelat da o senzatie neplacuta de iritare. Varianta mai simpla a acestei propuneri ar fi sa avem ca wallpaper o poza cu directorul de department, poza pe care sa o pupam dimineata cand venim si seara la plecare, pentru a avea noroc in dragoste. Ca la bani nexam.

Cand, in cele din urma, sistemul va fi si instalat, si procedurat, si bug-free, probabil ca va urma o alta vizita la WC a sefilor, moment in care vor mai gasi idei de genul "acces la toalete pe baza de fise, cu timp limitat", sau "biciuire in curte, de fata cu tot colectivul (doamne, era sa zic toti detinutii) pentru angajatii care intarzie cu mai mult de 0.5 secunde". Sa vedeti atunci crestere de randament!

Trebuie sa va ofer spre lecturare un citat din procedurile (cu tenta de propaganda dealtfel) impuse de Pig Brother:

"In noua retea infomatica nu mai exista conceptul de « statia mea de lucru » ci mai degraba de « statia de lucru de pe biroul meu »"

Cred ca tocmai am avut o erectie. Scurta, dar am simtit-o. Pai dragii mosului, daca vorbim de concepte, putem extinde acest minunat discurs poetic si la alte obiecte. Astfel, putem spune ca nu mai exista "scaunul meu" ci "scaunul de la biroul meu", "imprimanta mea" va deveni "imprimanta de pe biroul meu", si, la o scara mai extinsa, directorii pot spune in loc de "subalternii mei", "sclavii de pe plantatia mea". Suna poetic, nu-i asa?

Si inca o defecatie poetica din aceleasi proceduri:

"Nu exagerati cu chat-ul, messenger-ul sau site-uri foarte… relaxante daca nu vreti sa primiti la un moment dat intrebari incomode[...]"

Deci dragi colegi, adio filme porno, adio hacking, adio webchat. Va trebui sa facem lucrul de care ne-am temut pana acum atat de mult, incat nu l-am facut niciodata: SA MUNCIM. Asta da schimbare profunda. O sa trecem de la statul degeaba toata ziua la muncitul degeaba toata ziua. Oh, sweet Jesus!

La final, un filmulet referitor la conditiile chinuitoare de la sediul Google... Hai, piscina e mult, chiar si biliardul, dar un darts cu poza lui Pig Brother ca si tzinta, parca as indrazni sa cer. Neaparat insa sa fie pozitionata pe usa de la biroul dansului, ca deh, accidente se pot intampla oricand.

http://www.youtube.com/watch?v=vd6BPhJjYL4

Spre multumirea voastra si groaza multora din colegi...

VA URMA

P.S.: orice asemanare cu personaje sau evenimente reale este rezultatul mintilor voastre bolnave.

Economie

Lucrez intr-o firma in care se pune accent pe economia de materiale, de resurse.. economie cu orice pret. Au fost colegi admonestati ca si-au lasat calculatoarele deschise pe timpul noptii, au fost inclusiv nemultumiri legate de faptul ca se consuma prea multa hartie la toaleta. Ca urmare, m-am gandit la cateva solutii pentru a limita pierderile substantiale cauzate de consumul excesiv de materiale.

1. Pentru inceput, hartia de la toaleta ar trebui sa nu mai fie alba, ci maro, pentru a limita consumul.

2. La chiuveta, sa nu se mai foloseasca servetele, ci un prosop,eventual gri, pentru o folosinta indelungata fara spalare.

3. Pe timpul zilei, sa se taie lumina electrica, urmand ca angajatii sa se pozitioneze in functie de ierarhie: cei cu functii mai importante, mai aproape de geamuri, cei noi, in colturle mai intunecate. Atentie, avem detectoare de fum, deci lumanarile sunt excluse din discutie.

4. Mai tineti minte masinile de cusut Singer? Cele cu actionare la pedala? Ei bine, prin analogie, propun un sistem de actionare cu pedale prin care calculatoarele sa fie alimentate cu electricitate. Bineinteles, cei cu calculatoare mai performante vor avea mai mult de dat la pedale, iar statia grafica va avea nevoie de doi oameni, unul pentru utilizare si celalalt pentru alimentare. Colegii de la IT, pentru ca tot nu fac nimic toata ziua, ar putea fi angajati in schimburi sa pedaleze la server.

5. Telefoanele din birouri vor fi desfiintate, urmand ca pe hol sa avem unul sau doua telefoane cu cartela sau cu fise, angajatii avand posibilitatea sa dea un singur telefon pe zi, in limita creditului ramas (care se va negocia cu angajatii HR)..

6. Va exista o singura imprimanta (multifunctionala) pe etaj, iar numarul de hartii alocate fiecarui angajat sa fie specificat in contractul individual de munca. Orice hartie folosita suplimentar, datorita ineficientei respectivului angajat, va fi aspru penalizata.

7. Angajatii care au masina de firma vor putea folosi masinile respective doar in interiorul curtii, pentru exterior existand deja mijloace de transport in comun.

8. Fiecare angajat nou va primi un set de instrumente de birou standardizat, constand din 1 pix, un creion, o rigla, doua bibliorafturi si, pentru cei angajati pe functii de conducere, un capsator. Perforatoarele vor fi atasate printr-un fir otelit de 1 m lungime de imprimantele de la fiecare etaj, pentru a preveni folosirea abuziva. Calculatoare de buzunar? Sunteti nebuni? La ce naiba ati mai facut scoala generala?

9. La cantina se vor folosi (de mai multe ori) tacamuri de plastic, iar la plecarea din firma angajatii vor fi perchezitionati pentru depistarea eventualilor infractori. De asemenea, mancarea se va servi o data la doua zile, urmand ca angajatii sa se invete sa-si faca provizii (deci training pe partea de logistica si stocuri).

10. Team-buildingul va avea doua etape: iarna se va proceda la deszapezirea curtii firmei de catre intreg personalul, pentru solidificarea relatiilor intre colegi, iar vara se va organiza un concurs in incinta firmei, "cel mai economic departament", avand ca premii cate un top suplimentar de hartie sau, premiul special, o zi pe luna cu lumina electrica.

Desigur, mai sunt multe lucruri care se pot face pentru a creste eficienta firmei... Va provoc sa mai gasiti si alte metode, pentru gloria eterna a socialismului si a partidului.

Haideti, Tovarasi! Numai impreuna putem razbi.