Operațiunea "Oglinda" (IV)

Vă recomand să citiți articolele în ordine, începând de AICI.


Ei bine, da. Ne aflăm în ziua cu numărul 5 a călătoriei, cazați la fratele meu cu vedere la munți (poza de mai sus e făcută pe balconul apartamentului său). După un nou set de lupte eroice pentru trezirea Miezului, ne facem drum spre pârtia de schi. Eu, Le Miez, schiurile și The Mistery Machine. Este deja ora 9.30, dar spre norocul nostru pârtia de schi, dat fiind că ne aflam în Elveția, este la fix o oră cu mașina. Am zis pârtia? Nu, mai degrabă MAMA pârtiilor, Les Crosets, o regiune cu 650 km de pârtie. 650 km. Cam cât am făcut cu mașina în prima etapă, într-o zi întreagă. Urcăm frumos cu telescaunul până la 2277 m, apoi ne facem de cap. Cum să nu îmi fac de cap, când am echipament complet de schi pus la dispoziție de fratello, urcări gratuite pentru mine și Le Miez datorită cartelelor lui magice și o vreme tocmai bună de bronzat cu urme de ochelari (ceea ce am și făcut)?


Patru ore și jumătate mai târziu, mâncăm la cabană, numărându-ne dinții rămași după căzături, suspinând obosiți, prăjiți de soare (eu) și foaaarte lipsiți de griji. Ne îndreptăm apoi spre casă, just in time for a lovely evening in a pub, pe malul lacului Geneva.

ETAPA 4 - Vevey-Menton - Ziua 6, pornim cu voioșie către Max Pain, situat mai la sud, la o distanță de 500 km de Vevey (pe Coasta de Azur, ca să fiu mai clar, în stațiunea Menton de la granița cu Italia). V-am mai povestit despre localitatea lui de reședință, aici. Traversăm tunelul Gd. Saint-Bernard, pentru că trecătoarea e închisă (dooh), apoi mergem vreo 400 de km prin Italia și voila, cum zic mâncătorii de croissante. Ne cazăm la un hotel găsit de Max (vorba vine "găsit", că hotelul e poartă-n poartă cu casa lui), un hotel plin de plusuri, dar și de minusuri. Plusul ar fi că unul din geamuri dă fix în curtea unei școli, deci pedofilul din mine se simte minunat, minusul este că hotelul, cu linoleu pe jos și cu uși mai vechi decât mine seamănă mai degrabă cu un azil de bătrâni. Condițiile s-au dovedit ok, totuși, mai ales că am dat doar 38 de EUR pe noapte (yes, we are cheap bastards).
Seara ne urcăm în Max-Pain-mobil, o luăm pe prietena lui Max de la serviciul ei din Monaco, apoi tragem o fugă până în Italia să mâncăm o pizza ca la italieni acasă. Și dacă tot eram acolo, am vizitat și pozat un castel (locuit, dealtfel). Așa, scurt.



Ziua 7 este zi de Monaco. Plecăm de dimineață (pe la prânz adică) cu trenul, două stații, 15 minute maxim. Debarcăm în altă lume. Mașinile (Bentley, Lamborghini) și bling-ul par familiare într-un fel, dar la o inspecție mai atentă realizezi ce tinichele avem noi în comparație cu banii ce se vehiculează acolo. Un exemplu destul elocvent ar fi ăsta:

pe marginea mării, la noi (via http://bogdan.sn.ro )



și la ei...



Da, frate. Noi n-avem defibrilatoare în spitale, ei au PE STRADĂ! Dar hei, am venit aici pentru relaxare, nu pentru nervi, așa că ne continuăm explorarea Monaco-ului cu o vizită în castelul lui Albert, apoi cu o plimbare prin grădina japoneză și un marș forțat (pe jos, adică) pe traseul de Formula 1. Ultimul loc prin care trecem în drum spre gară este Cazinoul, unde întâlnim niște valeți foaaarte scârbiți de viermii care făceau poze prin zonă și niște mașini pe care le mai întâlnești uneori și la Mamaia, dar cu un fundal muzical caracteristic.

Eu și cu Miezu abia ne mai ținem pe picioare, Max însă e la fel de vioi ca întotdeauna, motiv pentru care luăm masa în Menton și apoi mai vizităm un castel, de data asta însă în Franța, la Èze. Ne întoarcem acasă și ne punem pe dormit, pentru că urmează etapa 5 - Menton-Veneția. Care


VA URMA

Episodul 5