Operațiunea "Oglinda" (III)

Vă recomand să citiți articolele în ordine, începând de AICI.

ETAPA 2 - Arad-Feldkirch - cea mai lungă etapă. După prima din nenumăratele lupte de trezire cu Miezu, care se pare că are alergie la aerul de dimineață, ne îmbarcăm în Mistery Machine cu direcția Nădlac. Moment în care realizez cu oroare că nu merge priza de alimentare de la dubă, acest lucru făcând inutil GPS-ul. Dar, matematic vorbind, Miez + internet wireless de la gazdă + hârtie A4 + pix = GPS, deci problema este rezolvată și pornim la drum.
La vamă eram deja transpirat și îmi tremurau genunchii, mai ales când vameșul mi-a zis să deschid în spate și m-a întrebat "ce avem noi aiiiici?". M-am liniștit doar după ce l-am văzut satisfăcut de răspunsul "niște mobilă pentru mătușă-mea din Germania" dat cu detașare (lol) de mine.
Două vignete mai târziu, sunt în Austria, simțindu-mă confortabil și plăcut uscat. Drumul, asistat de sateliții Miezului, se desfășoară fără probleme până aproape de hotelul (ales tot de Le Miez) Löwen. Hotel care, ca să vezi, era lângă o biserică. Biserică cu ceas. Ceas cu DONGGG.



Cazarea a fost impecabilă, deși un pic cam scumpă (74 EUR pe noapte, cameră dublă), și după un drum de 1200 km, am dormit ca un prunc acompaniat de clopote de biserică. Dar nu înainte să îl sun pe vărul și să îi spun în glumă că i-am adus mobila și oglinZILE. Râsul lui a fost destul de forțat, dar s-a calmat rapid.

ETAPA 3 - Feldkirch-Vevey via Sissach. Deja începem să ne obișnuim cu "viața pe drumuri". Ne întâlnim dimineață cu vărul traficant, prietenul său japonez și mini-van-ul lui, în care, go figure, nu încăpea mobila decât pe bucăți. După îndelungi discuții care durează 10 minute, se face o schimbare de plan. Și anume, vom intra în Liechtenstein, eu în față cu POT-ul, Miezul și mobila, iar vărul în spatele meu cu mini-van-ul și cu japonezul. În caz că eram opriți, se opreau și ei și începeau să tragă. De timp, cu explicații gen "e mobila japonezului, pe care o ducem de la reședința acestuia din Viena la reședința acestuia din Elveția". După o cafea, o rugăciune scurtă la biserica de peste drum și o vestă cu grenade, pornim spre graniță. Care era 300 de metri mai încolo. Încetinesc pentru a trece peste speed-bump, pulsul este la maxim, palmele îmi transpiră, ochiul drept clipește incontrolabil... Mă uit la vameșii din Liechtenstein. Eu la ei, ei la număr. Eu la ei, ei la fața mea. Îi salut cu o mișcare ușoară din cap și un "Morgen" prin geamul închis, îmi răspund la fel. Mă uit în continuare la ei în oglindă, ei probabil încearcă să-și dea seama de la ce dracu vine RO. Accelerez ușor, cu mobila gemând în spate. Merg prin câmp vreo 800 de metri. Trec un pod, după care GPS-ul aka Miez mă anunță că am intrat în Elveția. Felicitări, traficul de mobilă a fost încununat de succes.
Continuăm drumul, mergem la restauratorul de mobilă, trecând mai întâi pe la japonezul prieten despre care aflăm în treacăt că este cel puțin putred de bogat, rudele lui deținând Seiko și Epson. Nu ne lăsăm intimidat nici de el, nici de casa lui demnă de reviste de profil (în care chiar a apărut), nici de pisicile Akira și Ginger și nici de familia lui perfectă, și bine facem, pentru că japonezul este un tip super de treabă și cu un râs foarte molipsitor. Lăsăm mobila la restaurator, apoi pornim spre fratele meu la fel de elvețian ca și vărul, acolo urmând să dormim următoarele două nopți. Ajung la frate obosit, dar cu inima și mașina mult mai ușoare. Realizez abia seara, în timp ce facem o plimbare pe malul lacului Geneva, că SUNTEM LIBERI! Operațiunea fiind încheiată, mai aveam fix o săptămână de colindat prin Europa, fără destinații precise sau lucruri de făcut neapărat.
Următoarea zi ne-am petrecut-o lenevind, vizitând Vevey-ul, făcând nenumărate poze, iar seara am ieșit în oraș, orașul Lausanne, cu escală la Muzeul Olimpic. But wait, it gets better!

Pentru că ziua următoare (ziua 5) am petrecut-o la schi.

VA URMA!

Episodul 4